Nu ştiu dacă vă mai amintiţi întîlnirea noastră de Ziua Femeii de anul trecut. Purta titlul “Cheful de post”. Spuneam atunci că Dumnezeu i-a dat bărbatului să propovăduiască Adevărul, în schimb femeii i-a poruncit să tacă, deoarece rânduise pentru ea ceva mult mai complicat: să fie izvorul vieţii. Şi pentru aceasta i-a dat şi o putere extraordinară: dragostea. Şi mai spuneam că, în tradiţia românilor, la vreme de înaltă disciplină morală, Femeia devine puterea conservatoare a neamului, asigurându-i viitorul, stabilitatea familiei, rostuind destine, dând viaţă, apărând viaţa cu preţul vieţii.
Peste exact un an aveam să întâlnesc o astfel de Femeie între coperţile unei cărţi, împreună cu cei trei copii ai ei şi cei 2o de ani de exil siberian. Nici un cuvânt de judecată la adresa aproapelui. Nici umbra vreunui gând să ceară socoteală lui Dumnezeu. Doar forţă decisivă de mamă în situaţii extreme, echilibru, credinţă, curaj, demnitate, cinste şi Dragoste. De neimaginat cum se pot păstra intacte firele acestea – din care Dumnezeu a ţesut fibra neamului românesc – în condiţiile extreme din pustietatea îngheţată, agresivă şi exterminatoare de dincolo de Cercul Polar. O Mamă ! Dar, pentru copiii ei, şi tată, și învăţător, și psiholog, şi preot. Cum spune chiar nepotul ei : “A devenit, într-un fel, o adevărată instituţie în plină Siberie.”
Cei 2o de ani în Siberia sunt acum o carte: “Amintiri din viaţă”. Povestite de o ţărancă din Bucovina martirizată, femeie “cu trei clase primare şi suflet cât o istorie naţională …”, despre care Monica Lovinescu a scris: “ După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.” Iar numele acestei femei – pentru care Dumnezeu rânduise să fie izvorul vieţii – este Aniţa. Aniţa Nandriş-Cudla.
Puţini ştiu că nepotul căruia Aniţa i-a încredinţat manuscrisul ei de 36o de pagini în 1982, care l-a trecut, printre grăniceri, de la Cernăuţi în România, care l-a făcut cunoscut oamenilor, după cum a fost dorinţa ei, care l-a ”îmbrăcat” în povestea familiei si a neamului precum se îmbracă o icoană în argint, trăieşte cu noi în aceeaşi cetate : dr. Gheorghe Nandriş.
Ce dar de preţ această carte, despre cinstea la care ne cheamă Dumnezeu – aceea de a fi mai înainte şi mai presus de toate Oameni!
Iar de voieşte cineva să onoreze cu un gînd sfinţit Mama, s-o pomenească şi pe Aniţa duminică, La Sfânta Liturghie.
Publicitate
