De dragul rimei veţi zice: prostia. Şi o veţi zice cu năduf, căci pare că suntem din ce în ce mai duşi cu pluta. N-aţi nimerit-o! E drept că unde-i multă inteligenţă e şi multă prostie, iar românul se crede „dăştept”, dar nu e chiar prostia povara naţională.
Poate orbul găinii sau dobitocia? Drept e că nimeni nu mai vede pădurea de copaci, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, tăţi vorbesc de-a valma, nimeni nu mai vrea să ştie de nimeni, decât numai de sine însuşi, nimeni nu mai preţuieşte pe nimeni, nimeni nu mai are răbdare cu nimeni, nimeni nu mai iubeşte pe nimeni, ci toţi fac „sex”: guvernul călăreşte contribuabilii, fiscul – impozabilii, manipulatorii pe fraierul de serviciu, poporul român, nulităţile stau cocoaşă pe spinarea câtorva competenţi ş.a.m.d. A se înţelege că se lucrează unii pe alţii din toate poziţiile, dar mai ales pe la spate şi mai ales aleşii – mai bine zis eligibilii – pe alegători! Precum zice psalmistul, cum că n-am înţeles cinstea la care Dumnezeu ne-a ridicat şi aidoma dobitoacelor ne-am purtat. Nu aşa arată perpetua ţigănie a bătăliei pentru ciolan? Nici de data asta n-aţi nimerit-o! Că în România democraţia se construieşte cu „sexul” pe verticală şi cu cuţitul pe la spate de mai bine de un sfert de veac, ştim, aşa că ne-am obişnuit.
Or fi la modă viclenia, lăcomia, minciuna, nedreptatea, obrăznicia sau tupeul de tipul: „băi, acesta, tu ştii cine-mi sunt eu?” Desigur. Toate fac parte din noul sistem de „valori” sociale, dar nu la modă vroiam să mă refer. Ci la ce se mai poartă în România ÎN SPINARE! Cel puţin generaţia care a crescut cu v-aţi ascunselea şi şotron ar trebui să ştie şi cum, adică după modelul jocului copilăriei care începea cu cântecelul „duce măgarul, nu ştie ce duce …” . Păi, spre exemplu, 6o de magistraţi cu pensii de un miliard de lei (vechi) pe lună! Colectate, de unde oare dacă nu, din taxe şi impozite de pe spinarea măgarului. Chiar că nu ştia ce duce bietul măgăruş. Asta-i nouă, a aflat-o săptămâna aceasta de la televizor.
Ce poartă „măgarul românesc” în spinare, cel care mai trage cinstit şi cuviincios, după puteri, la căruţa naţională? O incredibil de sfidătoare tagmă a jefuitorilor, fără Dumnezeu şi fără scrupule, demnă de Republica Centrafricană a lui Bokassa sau de Uganda lui Idi Amin şi nu de Europa care-i umple gura. Pare o specie aparte, extraterestră, de lăcuste, care din nebăgare de seamă şi prin iuţeală de mână s-a împuiat pe spinarea românului şi care acum are o singură grijă: să ajungă în Parlament!
Publicitate
