O confuzie generală a pus stăpânire pe toamna şcolară sibiană. Sute de părinţi s-au văzut nevoiţi, la începutul anului şcolar, să îşi ia copiii din ciclul primar acasă la ora 12:00, deoarece organizarea programelor tip after school în unităţile de învăţământ a rămas în aer. Totul după ce ANAF a transmis că dascălii nu au dreptul să încaseze bani de la părinţi pentru programul „Şcoală după Școală”, invocându-se un ordin emis de Ministrul Educaţiei în anul 2011.
Iar cum niciunui dascăl nu îi convine să facă ore în plus fără a fie şi suficient motivat financiar, preferă să renunţe, momentan aceste programe fiind suspendate în numeroase şcoli. Între timp, se promovează diverse soluţii dinspre unităţi after school private, însă acestea reprezintă variante mult mai scumpe. Dacă în ceilalţi ani părinţii au plătit trei sute – patru sute de lei pe lună pentru ca elevul să fie luat la ora 16:00, cu temele făcute şi o masă caldă servită, fie în regim catering, fie la un restaurant din apropiere, acum ar trebui să dea dublu. Varianta aceasta ar fi fost plauzibilă dacă şi salariile părinţilor s-ar fi dublat din iunie până în septembrie, dar cum acest lucru nu s-a întâmplat, părinţii au intrat, pe bună dreptate, în disperare, ameninţând cu proteste şi iniţiind o petiţie online (SOS Şcoală după Şcoală).
Nu doar părinţii sunt nemulţumiţi de această situaţie. Şi profesorii sunt revoltaţi pentru că nu au dreptul să închirieze sălile de clasă din şcolile unde îşi desfăşoară activitatea, deşi de-a lungul timpului au contribuit la dotarea şi modernizarea acestora. De asemenea, plata cu ora este considerată umilitoare, în condiţiile în care aceasta se raportează la salariul de încadrare (în funcţie de vechime), fără a se ţine cont efectiv de munca depusă. O altă problemă o reprezintă limitarea grupei la numai 12 elevi, cadrele didactice neavând niciun criteriu pe baza căruia să selecteze doar o parte dintre elevii aflaţi la clasă, ceea ce ar duce la situaţii discriminatorii.
Ce e de făcut în aceste condiţii? Pe de o parte, există o nevoie reală a părinţilor, pe care în prezent sistemul a lăsat-o neacoperită. Prea puţini elevi au bunici sau alte persoane care să fie disponibile pentru a avea grijă de ei până vin părinţii de la serviciu. Prea puţini părinţi îşi permit să plătească supravegherea copiilor în centre educaţionale private. De asemenea, părinţii nu sunt dispuşi să rişte să îşi lase copiii singuri acasă, nesupravegheaţi. Pe de altă parte, există profesori dispuşi să acopere această breşă, însă relativ în aceleaşi condiţii financiare ca în anii trecuţi.
Statul a încurcat socotelile, statul să găsească soluţii, să le şi descurce.
Publicitate
