Culmea nesimţirii

Nu credeam să asist la culmea nesimţirii în România. Deşi puteam să mă aştept. De fapt nu este o culme, mai mult o stare generală. Iată câteva exemple edificatoare: Un preşedinte ieşit de la crşmă la miez de noapte îi aplică unui cetăţean o corecţie cu palma peste gură. Acum o sută şi ceva de ani Vodă pupa obrazul ţăranului scuipat de boier. Doi miniştri susţin că în România nu sunt zilele acestea cozi la ghişee pentru a se încasa noi biruri. Deşi jurnaliştii filmează sute de oameni la coadă ore întregi, ei neagă. Apoi ne declară în lehamite că asta e, să stea la coadă. Până la urmă suntem doar o turmă de oi pentru ei, bune de muls de bani. O vecină urlă la toţi că parcarea din faţa blocului este doar pentru maşinile ei. Pentru că ea o spală. Un angajat îşi toarnă colegii la şef în speranţa unei limbi bine puse. ªi dacă nu are ce turna, inventează. Un şofer claxonează şi înjură colegii din trafic pentru că el are maşină de fiţe şi nu poate sta la Stop să dea prioritate la o Dacie veche. Nişte jurnalişti care promovează asiduu Bunele Maniere nu sunt capabili să răspundă la un ,,bună ziua”, pentru că suferă de ,,superioritate”. Un patron îşi pune angajaţii să depoziteze deşeuri toxice într-un cartier sibian de taxe şi nimeni nu face nimic să îl amendeze pentru că el are spate. Un director de instituţie publică şantajează patronii cu posibile controale la sânge dacă nu… Să mai continui? Probabil ştiţi şi voi mii de exemple din viaţa de zi cu zi. Nesimţirea a ajuns pe culmi la români şi a devenit mai nou chiar etalon al puterii, indiferent că este vorba de politică, afaceri, instituţii sau printre oamenii de rând. Cel mai nesimţit se simte şi se comportă ca şi cum este cel mai puternic. Îmi aduce aminte de legea nescrisă a junglei. Dar parcă m-am săturat de gorile, boi şi alte animale asemenea. Eu unul m-am săturat de nesimţirea din jur! Călin Blaga