„Sângerați! Pierdeți oameni”. Este avertismentul ambasadorului Franței în România, François Saint-Paul, cu privire la exodul medicilor peste hotare, o tendință periculoasă, catalogată drept „hemoragie de creiere”.
A investi 7 ani în formarea universitară și profesională a unui medic, după care îi oferi un salariu de nici 400 de euro, este, din punctul de vedere al diplomatului francez, de neconceput. Consternați de ineficiența și lipsa de strategie a autorităților române cu privire la contracararea migrației creierelor în străinătate, la aceeași părere au subscris și ambasadorul german și britanic, în cadrul unei reuniuni organizate la Academia de Studii Economice București.
Avertismentul este cu atât mai grav cu cât aceste țări sunt beneficiare directe ale medicilor școliți pe banii României, dar care aleg să le vindece propriii cetățeni. Potrivit datelelor Comisiei Europene, din 1998 încoace 17 000 de cadre medicale române, dintre care 9 000 medici, lucrează în străinătate. Ministerul Sănătății are o altă statistică, potrivit căreia numai în ultimii 8 ani aproape 15 000 de medici au plecat să muncească peste hotare.
Drept urmare, în multe zone ale țării, România se confruntă cu situații limită – personalul este mult sub necesar, responsabilitățile sunt imense, iar presiunea tot mai multor bolnavi și oboseala își spun cuvântul asupra calității serviciilor oferite. Există localități în țară unde câte un singur medic este obligat să lucreze peste 36 de ore încontinuu, ceea ce este inuman și inacceptabil. Pentru că este evident că, de la un anumit moment, pacienții pe care îi are în grijă ajung la mila Domnului.
Problema pentru care medicii părăsesc sistemul românesc o reprezintă în primul rând salariile incredibil de mici în raport cu complexitatea profesiei și responsabilitatea majoră. Rezultatul? Plătim cu viața noastră și a celor din jur. Cei care rămân nu reușesc să facă față solicitărilor bolnavilor tot mai numeroși. Neconsultați la timp, nepunându-li-se spitale la îndemână, la care să ajungă cât mai repede, mulți bolnavi ajung să moară cu zile.
Singurii la care putem face apel cu toții sunt parlamentarii aleși la nivel local, care au puterea să solicite și să schimbe ceva la nivel legislativ. Iar într-un stat democratic putem, de asemenea, iniția petiții sau mărșălui pe străzi, pentru a ne susține cauza. Așteptând ca lucrurile să se rezolve de la sine nu vom obține altceva decât sacrificii, servicii scumpe și tot mai multe tragedii.
Așadar, să nu ignorăm avertismentul ambasadorului francez, sistemul medical românesc într-adevăr sângerează, iar pentru a forța statul să oprească această hemoragie, trebuie să creăm fiecare din noi mai multă presiune pentru rezolvarea acestei probleme, sinonimă cu supraviețuirea.
Publicitate
