Opt medalii și un premiu special la dans

Primăria Sibiu oferă gratuit un teren pentru construirea unei case. Cine poate beneficia

Primăria Sibiu oferă gratuit un teren pentru construirea unei case. Cererile se depun până la date de 31 iulie 2026.

Tinerii sibieni care își doresc să își construiască o locuință au o nouă oportunitate. Primăria Sibiu a anunțat organizarea unui concurs de dosare pentru atribuirea gratuită a unui teren disponibil în Cartierul Tineretului, după ce beneficiarul inițial a renunțat la acesta.

Lotul de teren are o suprafață de 338 de metri pătrați și este situat pe Aleea Michelangelo.

Acesta va fi atribuit în folosință gratuită unui tânăr cu vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani, care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru construirea unei locuințe proprietate personală.

Potrivit regulamentului, beneficiarul va avea obligația să înceapă lucrările de construire a locuinței în termen de un an de la obținerea dreptului de folosință asupra terenului.

Dosarele pot fi depuse în perioada 2 iunie – 31 iulie la Centrul de Informații pentru Cetățeni din sediul Primăriei Sibiu, situat în Piața Mare.

Programul de depunere este luni și miercuri între orele 08:00 și 17:00, marți și joi între 08:00 și 16:00, iar vineri între 08:00 și 14:30.

Solicitanții trebuie să respecte criteriile prevăzute de Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, precum și condițiile stabilite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 384/2011.

Dosarul trebuie să conțină toate documentele solicitate și să fie completat corect pentru a putea fi evaluat.

Cartierul Tineretului a fost dezvoltat de administrația locală începând cu anul 2004, când au fost parcelate 430 de terenuri destinate tinerilor.

Scopul proiectului a fost și rămâne sprijinirea acestora în realizarea unei locuințe proprii prin acordarea gratuită a terenurilor necesare construirii unei case.

Persoanele interesate sunt încurajate să consulte din timp condițiile de eligibilitate și lista completă a documentelor necesare pentru înscriere, astfel încât dosarul să fie depus în termenul stabilit.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

FOTO – Performanță istorică la Sibiu: 41 de medalii și premii în doar 7 zile pentru Casa de Cultură a Studenților

Vasile Antipa

-

2 iunie 2026

FOTO – Performanță istorică la Sibiu: 41 de medalii și premii în doar 7 zile pentru Casa de Cultură a Studenților

Casa de Cultură a Studenților Sibiu a reușit o performanță fără precedent, obținând nu mai puțin de 41 de medalii și premii în doar șapte zile, în cadrul unor competiții naționale și internaționale de prestigiu desfășurate la Cluj-Napoca, Alba Iulia, Suceava și Iași.

Rezultatele excepționale au fost obținute în domenii diverse, de la dans și muzică până la cercetare, inovare și inventică, confirmând încă o dată rolul important pe care instituția sibiană îl joacă în formarea și promovarea tinerelor talente.

Opt medalii și un premiu special la dans

Compania de Dans M&M, una dintre cele mai apreciate trupe ale Casei de Cultură a Studenților Sibiu, a urcat de opt ori pe podium la competiția națională „Challenge Dance Cup” de la Cluj-Napoca.

Succesul a fost completat de un premiu special acordat coregrafei Isabela Haiduc și colegului său, Miky Stoica, pentru cel mai bun concept coregrafic.

Trofeul și Premiul I la Festivalul Național „Voices”

Și scena muzicală a adus motive de mândrie pentru Sibiu. La Festivalul Național „Voices” de la Alba Iulia, Delia Maria Stana a câștigat marele trofeu al competiției, în timp ce Alexandra Maria Damian a obținut Premiul I.

Performanțele au fost apreciate de un juriu de specialitate condus de reputatul compozitor și dirijor Viorel Gavrilă, iar pregătirea concurentelor a fost coordonată de profesorii Dominique Simionescu, Claudiu Botoroagă și Cosmin Diaconescu.

31 de medalii și premii pentru tinerii inventatori

Cele mai numeroase distincții au fost obținute de Clubul de Creație și Inventică, care a adus la Sibiu 31 de medalii și premii speciale câștigate în cadrul a două manifestări internaționale de referință: International Fair of Innovation and Creative Education for Youth de la Suceava și Expoziția Europeană Euroinvent de la Iași.

Rezultatele au fost posibile datorită colaborării dintre Casa de Cultură a Studenților Sibiu, Facultatea de Inginerie și cercetători ai ICSI Râmnicu Vâlcea.

Mentoratul echipelor a fost asigurat de profesorii Mihai Zerbes, Claudiu Isarie și Marinela Ință, alături de cercetătorii Alexandru Olteanu și Sorin Soare.

„Dans, muzică sau inventică – tinerii noștri au dovedit că munca și perseverența transformă pasiunea în excelență.

Aceste succese reprezintă rampa de lansare pentru performanțe și mai mari. Casa de Cultură a Studenților Sibiu există pentru tinerii care vor mai mult. Îi așteptăm!”, a declarat Liliana Popescu, directorul instituției.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Ochelarii care transformă alergarea într-un joc video: te provoacă să îți depășești recordurile

-

2 iunie 2026

Ochelarii care transformă alergarea într-un joc video: te provoacă să îți depășești recordurile

O nouă tehnologie promite să revoluționeze experiența alergătorilor. Ochelarii inteligenți Ray-Ban Meta, integrați cu o aplicație aflată în fază de testare, vor transforma antrenamentele într-o experiență asemănătoare unui joc video.

Sistemul utilizează realitatea augmentată pentru a afișa în câmpul vizual al utilizatorului o versiune virtuală a sa, bazată pe o alergare realizată anterior. Astfel, alergătorii își vor putea compara în timp real performanțele și vor fi motivați să își depășească recordurile personale, relatează Mediafax.

Cum funcționează noii ochelari inteligenți

Pe lângă avatarul virtual, aplicația va afișa pe lentile informații utile precum viteza de deplasare, poziția pe traseu și punctaje acordate pentru menținerea ritmului sau traversarea anumitor zone speciale. Toate datele sunt salvate și actualizate automat, oferind utilizatorilor statistici detaliate despre fiecare sesiune de alergare.

Conceptul aduce elemente specifice jocurilor video în activitatea sportivă, transformând fiecare antrenament într-o provocare interactivă.

Integrare cu Strava, cea mai populară aplicație pentru alergători

Potrivit informațiilor apărute în mediul online, aplicația se află în prezent în etapa de testare. Ulterior, funcționalitatea ar urma să fie disponibilă prin Strava, una dintre cele mai utilizate platforme dedicate alergării și activităților sportive.

În prezent, Strava folosește GPS-ul telefonului mobil sau al ceasului inteligent pentru a monitoriza traseele, viteza și performanțele utilizatorilor. Integrarea cu ochelarii Ray-Ban Meta ar putea adăuga o nouă dimensiune experienței sportive, combinând datele în timp real cu elemente de realitate augmentată.

Dacă proiectul va fi lansat la scară largă, alergarea ar putea deveni mai interactivă și mai motivantă ca niciodată, apropiindu-se de experiența oferită de jocurile video moderne.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Trafic restricționat mâine, 3 iunie, la Școala Gimnazială „I.L. Caragiale” și Școala Gimnazială Nr. 4. „Străzile Școlare” se extind pe str. Vasile Alecsandri și str. Spartacus

-

2 iunie 2026

Trafic restricționat mâine, 3 iunie, la Școala Gimnazială „I.L. Caragiale” și Școala Gimnazială Nr. 4. „Străzile Școlare” se extind pe str. Vasile Alecsandri și str. Spartacus

Proiectul „Străzi Școlare – pentru generații de copii activi, sănătoși și independenți”, derulat de Asociația Urban Bike Revolution, continuă miercuri, 3 iunie 2026. De această dată, proiectul se extinde și include două străzi: str. Vasile Alecsandri si str. Spartacus, străzi care găzduiesc Școala Gimnazială „I.L. Caragiale” și Școala Gimnazială Nr. 4.

Accesul auto va fi restricționat în aceeași perioadă, în intervale orare: 07:30-08:15 și 11:30-12:15 – câte 45 de minute, corespunzând intervalelor de sosire și plecare ale elevilor. Această restricție nu reprezintă scopul în sine al proiectului, ci un instrument care creează spațiul fizic și emoțional necesar unei deplasări independente.

Mai mult decât o barieră – un proces de comunitate

Punctul central al proiectului Străzi Școlare nu îl reprezentă restricțiile temporare de trafic, ci procesul integrat de consultare și implicare al întregului colectiv al școlii – părinți, profesori și elevi – dar și al rezidenților de pe străzile din proximitate.

Împreună, acești actori sunt invitați să contribuie la dezvoltarea de soluții concrete care să:

• Reducă povara zilnica a părinților care transporta elevii la și de la școală;

• Crească nivelul de siguranță în proximitatea unităților de învățământ;

• Ofere acces la un stil de viată activ, sănătos și independent pentru toți copiii din comunitate.

„Până în acest moment, cea mai importanta bornă atinsă prin acest proiect este susținerea primită din partea părinților pentru a implementa aceasta fază pilot a proiectului. Proiectul este despre ei – părinți, profesori, elevi și rezidenți – marea noastră provocare fiind în continuare identificarea altor mecanisme de implicare a factorilor interesați în procesul de dezvoltare al soluțiilor” după cum declară Andrei Rusu, fondator Urban Bike Revolution.

Pașii următori: analiza impactului și dialogul cu factorii decizionali

Odată cu încheierea anului școlar, proiectul va intra în perioada de analiză. Vor fi colectate feedback-uri de la toți factorii interesați – părinți, elevi, profesori si rezidenți – iar Urban Bike Revolution va implica și factorii decizionali de la nivel local pentru a contura direcțiile de dezvoltare viitoare ale proiectului și pentru a maximiza beneficiile aduse comunității.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu100.ro. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășeștii cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Daniel Deleanu. O operă la bilanț. Antologia poetică a lui Ion Mureșan

-

2 iunie 2026

Daniel Deleanu. O operă la bilanț. Antologia poetică a lui Ion Mureșan

Antologia de autor Poeme a lui Ion Mureșan, apărută în 2025 la editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, reprezintă nu doar o sinteză necesară a unuia dintre cei mai importanți poeți români contemporani, ci și un act de canonizare lucidă, asumată, care permite o lectură de adâncime a unei opere deja consacrate, dar încă insuficient înțelese în complexitatea și coerența ei internă. Volumul reunește selecții consistente din cărțile Cartea de iarnă (1981), Poemul care nu poate fi înțeles (1993), Cartea alcool (2010) și Introducere în poezie (2023), oferind cititorului nu doar o panoramă cronologică, ci și una tematică și stilistică, capabilă să releve continuitățile, mutațiile și obsesiile majore ale acestei poezii inconfundabile.

Antologia este concepută cu o rigoare editorială remarcabilă și este îmbogățită de o serie de însemne paratextuale esențiale: un „cuvânt despre poezie al autorului”, o triplă postfață semnată de Irina Petraș, Ion Pop și Al. Cistelecan, precum și o selecție amplă de fragmente critice, care contextualizează și problematizează opera lui Ion Mureșan din perspective complementare. Această arhitectură critică nu are rolul de a „închide” sensurile poemelor, ci, dimpotrivă, de a le deschide către noi interpretări, confirmând caracterul polisemantic și provocator al unei poezii care refuză evidența și confortul lecturii lineare.

Volumul se deschide cu eseul programatic POEZIA (câteva ipoteze), text care îl plasează pe Ion Mureșan într-o tradiție a reflecției filosofice asupra limbajului poetic. Formația sa intelectuală și disponibilitatea pentru abstracțiune fac ca paginile acestea să funcționeze ca un adevărat manifest poetic, construit din propoziții dense, aforistice, apoftegme ludice precum: „Poezia doar poate face vizibil invizibilul din invizibil și invizibilul din vizibil”. Logosul care susține aceste aforisme nu rămâne cantonat în zona teoretică, ci irigă în profunzime poemele, unde paradoxul, jocul cu sensurile și tensiunea dintre concret și abstract devin procedee constitutive ale discursului liric.

Ion Mureșan este, fără îndoială, una dintre cele mai boeme figuri ale poeziei române postbelice, un adevărat Apollinaire autohton, în sensul unei poezii care îmbină gravitatea existențială cu deriziunea, viziunea metafizică cu anecdota, tragicul cu umorul negru. Cartea alcool, devenită între timp o carte-cult, ilustrează exemplar această dimensiune boemă, în care alcoolul nu este doar o temă biografică sau un simbol al evaziunii, ci și un principiu poetic, un catalizator al viziunii, un mediu în care realul se dizolvă și se reconfigurează în forme grotesc-lirice.

Biografismul mureșanian este însă departe de confesiunea transparentă. El e, mai degrabă, unul autoficțional și absurd, de o factură care trimite adesea la Urmuz, așa cum o demonstrează versurile precum: „Eu cânt forța neagră din capul meu,/ la ordinul forței negre din capul meu”. Sub aparența unei declarații simpliste se ascunde o reflecție profundă asupra alienării, asupra scindării subiectului și a raportului tensionat dintre voință și determinism, dintre libertatea creatoare și constrângerile obscure ale inconștientului.

Universul erotic, la rândul său, este tratat într-o cheie (auto)persiflantă, în care sentimentalismul este constant subminat de ironie și de un discret grotesc, ca în aceste versuri memorabile: „Era într-o joi. Purtam atela/ pe osul sufletului rupt./ Gândeam la tine, Arabella,/ Și mă lăsam de gânduri supt”. Erosul apare aici ca o experiență fragiliza(n)tă, aproape maladivă, în care corporalitatea și afectul sunt supuse unui proces de deformare ludică, dar nu lipsită de melancolie.

Aceeași combinație de grotesc și lirism – de data asta unul de factură tanatică – se regăsește în versuri care par o pastişă din Radu Stanca trecută printr-un filtru expresionist: „Fluturii îmi mănâncă fața./ Mai multe insecte îmi mănâncă fața. Sunt foarte frumos”. Frumusețea este obținută prin descompunere, identitatea prin anulare, iar ironia funcționează ca un mecanism de apărare în fața unei viziuni radical negative asupra condiției umane.

Din punct de vedere al încadrării generaționiste, Ion Mureșan ocupă o poziție paradoxală. Deși este, cronologic, un optzecist, el se află, din punct de vedere spiritual și estetic, mai aproape de poezia generației ’70, în special de echinoxiști. Nu este întâmplător faptul că nu a fost niciodată pe deplin integrat în nucleul bucureștean al optzecismului. Afirmația lui Mircea Cărtărescu, potrivit căreia postmodernismul lui Ion Mureșan ar fi unul de suprafață, construit în jurul modelului poetului damnat, boem și oracular, pare, în acest context, reductivă. O lectură atentă a poemelor demonstrează că în poezia lui Ion Mureșan se regăsesc, în mod substanțial, mai toate temele, (lait)motivele și tehnicile de compoziție majore ale postmodernismului, precum și aproape tot instrumentarul postmodern al optzecismului din jurul nucleului Cărtărescu-Iaru-Coșovei: intertextualitatea, ironia, fragmentarismul, biografismul ficționalizat, ludicul, autoreflexivitatea etc.

Mai mult, această antologie oferă prilejul de a reconsidera ideea unui optzecism monolitic, centrat exclusiv pe experiența bucureșteană. Dacă există un optzecism „sudic”, atunci, cu siguranță, există și unul transilvănean și unul moldovenesc, fiecare cu particularitățile sale, dar cu o dimensiune axiologică egală. Poeți precum Ion Mureșan sau Dumitru Chioaru în Ardeal, ori Nichita Danilov și Daniel Corbu în Moldova, cultivă o poezie autentică, profund postmodernă, chiar dacă aceasta se articulează pe un fond liric diferit, uneori puțin mai grav, mai metafizic sau mai melancolic decât cel al confraților din sud.

Stilistic, poezia lui Ion Mureșan se remarcă printr-o extraordinară capacitate de a transforma banalul în revelatoriu și grotescul în instrument de cunoaștere. Limbajul său este aparent simplu, colocvial pe alocuri, dar susținut de o densitate semantică și simbolică ce trădează o elaborare atentă și o conștiință poetică acută. Paradoxul, repetiția, acumularea și deformarea imaginii sunt procedee recurente, care conferă poemelor o tensiune internă constantă.

Antologia Poeme nu este, așadar, doar o recapitulare a unui parcurs poetic, ci și o invitație la recitire și reevaluare. Ea confirmă statutul lui Ion Mureșan ca una dintre vocile majore ale poeziei noastre contemporane și oferă literaturii române un volum de referință, indispensabil atât cititorilor avizați, cât și celor care doresc să descopere o poezie autentică, neliniștitoare și profund umană. Importanța acestei cărți rezidă nu doar în valoarea ei estetică, ci și în capacitatea de a demonstra vitalitatea și diversitatea poeziei române postmoderne, dincolo de clișee generaționiste și ierarhii simplificatoare.

Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007

Freedom Ship: orașul plutitor pentru 80.000 de oameni care ar putea înconjura Pământul o dată la doi ani

Internațional

-

2 iunie 2026

Freedom Ship: orașul plutitor pentru 80.000 de oameni care ar putea înconjura Pământul o dată la doi ani

Un proiect futurist readus în atenție promite să transforme modul în care oamenii trăiesc și călătoresc. Freedom Ship, un adevărat oraș plutitor de aproape doi kilometri lungime, este conceput pentru a găzdui până la 80.000 de persoane și pentru a naviga permanent în jurul globului, realizând un circuit complet la fiecare doi ani.

Evaluat la aproximativ 14 miliarde de euro, proiectul ar putea deveni cea mai mare structură plutitoare construită vreodată și ar funcționa ca o comunitate complet autonomă, cu locuințe, școli, spitale și zone de agreement, relatează Mediafax.

Cum va arăta Freedom Ship, cel mai mare oraș plutitor din lume

Potrivit planurilor, Freedom Ship va avea aproape doi kilometri lungime, aproximativ 250 de metri lățime și 30 de punți. Capacitatea totală va ajunge la 80.000 de persoane, dintre care 50.000 de rezidenți permanenți, 10.000 de turiști și 20.000 de membri ai echipajului.

Spre deosebire de navele de croazieră tradiționale, Freedom Ship este gândit ca un oraș permanent pe apă, capabil să ofere toate serviciile necesare unei comunități moderne.

Viața la bord: școli, spital, stadion și parc acvatic

Locuitorii orașului plutitor vor avea acces la numeroase facilități. Proiectul include hoteluri, restaurante, magazine, bănci, muzee și un parc acvatic. De asemenea, sunt prevăzute un stadion cu 15.000 de locuri, un centru de convenții, un acvariu, cluburi de divertisment și spații comerciale extinse.

Educația va fi asigurată de la nivel primar până la cel universitar, iar serviciile medicale vor fi oferite printr-un spital complet echipat. În plus, nava va dispune de opt heliporturi pentru transport rapid și intervenții de urgență.

De ce nu va putea acosta în porturi

Dimensiunile impresionante ale Freedom Ship fac imposibilă acostarea în porturile existente. Din acest motiv, nava va rămâne în principal în apele internaționale, iar transferul pasagerilor și al proviziilor se va realiza cu ajutorul unor nave de legătură.

Planul prevede ca alte vase de croazieră și ambarcațiuni să poată acosta în apropiere pentru transportul persoanelor și al mărfurilor.

Un proiect vechi de peste 30 de ani, readus la viață

Conceptul Freedom Ship a fost lansat în anii 1990 de inginerul american Norman Nixon. După mai multe încercări eșuate și perioade de stagnare, proiectul a fost reluat recent de Roger Gooch, reprezentant al Freedom Cruise Line International.

Potrivit acestuia, o echipă de specialiști lucrează în prezent la dezvoltarea conceptului, iar interesul investitorilor și al publicului rămâne ridicat.

Cea mai mare provocare: finanțarea

Principalul obstacol în calea realizării proiectului este atragerea capitalului necesar. Dacă finanțarea va fi asigurată, construcția ar putea începe în Indonezia, unde structura ar urma să fie realizată pe module și asamblată ulterior în largul mării.

Estimările arată că procesul de construcție ar putea dura aproximativ patru ani. După lansare, orașul plutitor ar urma să se susțină financiar prin chirii, activități comerciale și taxe locale, beneficiind totodată de statutul său în apele internaționale.

Dacă va deveni realitate, Freedom Ship ar putea reprezenta una dintre cele mai ambițioase și spectaculoase construcții maritime din istoria modernă.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Daniel Deleanu. O retrogradare pe deplin meritată

-

2 iunie 2026

Daniel Deleanu. O retrogradare pe deplin meritată

Pe stadionul din Voluntari, într-o seară care ar fi trebuit să fie despre supraviețuire și caracter, A.F.C. Hermannstadt a ales să joace rolul principal într-o tragedie pe care suporterii sibieni o văzuseră deja de prea multe ori. Scorul final, 3–0 pentru F.C. Voluntari, a fost mai mult decât o înfrângere. A fost actul final al unui sezon în care echipa de pe malurile Cibinului și-a săpat singură groapa, etapă după etapă, greșeală după greșeală, avantaj risipit după avantaj risipit.

Cu o săptămână înainte, la Sibiu, Hermannstadt conducea cu 3–0 și reușea performanța aproape artistică de a transforma un triumf liniștitor într-un chin. Atunci am spus că echipa suferă de aceeași boală veche. Astăzi diagnosticul a devenit sentință, iar speranțele noastre de-a rămâne în SuperLigă și-au pierdut făptura de-aievea. Dar nu penalty-urile transformate în parfum de prima divizie de către croatul Matko Babić au retrogradat-o pe Hermannstadt. Nu golul lui Cătălin Tolea din minutul 90+7 a trimis-o în Liga a II-a. Retrogradarea a început cu mult înainte, în toate acele meciuri în care sibienii au uitat să apere un avantaj, în toate serile în care au confundat fotbalul cu improvizația și responsabilitatea cu hazardul. Ce-i drept, în unele meciuri sibienii au alergat fără istov, dar, iată, și fără de folosință.

Prima repriză a barajului fost încă suportabilă. Hermannstadt a părut că înțelege miza. A alergat, s-a apărat, a încercat să țină piept adversarului. Dar după pauză, castelul de nisip s-a prăbușit iarăși la primul val. În minutul 49, Babić a transformat un penalty și a deschis scorul. Apoi, în loc să vedem o echipă furioasă, disperată, gata să lupte pentru viața ei în SuperLigă, am văzut aceeași formație poltronă, nesigură și lipsită de personalitate care ne-a torturat tot sezonul. Al doilea penalty, în minutul 74, a fost aproape simbolic. Ca și cum fotbalul însuși ar fi vrut să ne mai dea o încă o lecție de umilință.

Sibienii au fost apoi niște cârtițe oarbe care ne-au prefăcut visele în niște mușuroaie păguboase. Ei au căzut într-o amorțire ursuză, gogind cu ochii deschiși și picioarele lenevoase până la fluierul final. Și pe când speranțele noastre se pitulaseră cu totul, pârdalnica de minge și-a făcut cuib din nou în plasa sibienilor; dar golul lui Tolea, din prelungiri, a fost doar sigiliul pus pe un dosar deja închis. Pentru că oaspeții n-au reușit azi decât să înalțe colbul de pe gazonul ilfovean. Și-așa au plecat sibienii azi acasă – ca niște păguboși mahmuri surghiuniți în boltele uitării din liga secundă.

Iar acum trebuie s-o spunem pe-aia dreaptă: ar trebui să le fie rușine! Rușine pentru felul în care au risipit șansa oferită de suporteri. Rușine pentru felul în care au tratat un sezon întreg. Rușine pentru că nu au înțeles niciodată ce privilegiu înseamnă să joci pe stadionul acesta frumos din Sibiu, în fața unor suporteri inimoși care au continuat să cânte chiar și atunci când echipa nu le oferea nimic în schimb. Suporterii sibieni au fost magnifici. Ca întotdeauna. Au mers prin ploaie, prin frig, prin dezamăgiri. Au umplut tribunele când clasamentul era o rană puroindă. Au sperat chiar si atunci când orice om rațional ar fi renunțat la speranțe. Iar Hermannstadt i-a răsplătit cu o retrogradare. Sincer vorbind, jucătorii aceștia nu merită asemenea suporteri! Și nici stadionul pe care joacă!

Cât despre domnii Marius Măldărășanu și Dorinel Munteanu, poate că primul lucru pe care ar fi trebuit să-l predea elevilor lor nu este nici presingul, nici construcția, nici fazele fixe. Poate că ar fi trebuit să-i învețe ceva ce până și un copil observă cu ochiul liber: cum se păstrează un rezultat. Fiindcă această lacună durează de ani întregi. De doi, poate chiar trei ani, Hermannstadt pierde puncte și meciuri exact în același fel. Conduce și se prăbușește. Marchează și se sperie. Obține avantaj și îl aruncă pe fereastră. Schimbăm antrenori. Schimbăm jucători. Schimbăm strategii. Dar problema rămâne aceeași, ca o pată de igrasie pe zidul unei case vechi.

Și poate cea mai mare ironie este că echipa are atacanți buni: Buș și Chițu și-au făcut de cele mai multe ori datoria; la fel Neguț și Balaure la mijlocul terenului. Numai că fotbalul nu se joacă doar în careul advers. Se joacă și în propria jumătate de teren. Iar acolo, Hermannstadt a fost prea des o cetate cu porțile larg deschise.

Acum urmează Liga a II-a. Iar dacă lucrurile vor continua în același fel – cu aceeași lipsă de caracter, aceeași fragilitate defensivă și aceeași incapacitate de a învăța din greșeli –, nu m-ar mira deloc ca peste un an să discutăm nu despre promovare, ci despre Liga a III-a. Sună crud. Dar după o asemenea seară, adevărul nu mai poate fi îmbrăcat în catifea.

Pe Cibin s-a stins lumina SuperLigii. Iar cei care au stins-o poartă tricourile lui Hermannstadt. Din toamnă vom juca în hruba subpămanteană a Ligii a II-a, unde, ca în bolgiile dantești, domnește o noapte veșnică. Iar nouă, suporterilor sibieni, nu ne rămâne decât să suduim cu glas gros și plin de obidă.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Dan Barna avertizează, înainte de desemnarea premierului: USR refuză un Guvern controlat de PSD

Politica

-

2 iunie 2026

Dan Barna avertizează, înainte de desemnarea premierului: USR refuză un Guvern controlat de PSD

Eurodeputatul USR Dan Barna a transmis un mesaj ferm în contextul negocierilor pentru formarea viitorului Guvern, precizând că partidul său nu va susține o formulă executivă în care PSD continuă să dețină influența decisivă. Declarațiile vin înainte ca președintele Nicușor Dan să anunțe numele noului premier al României.

Dan Barna: „USR nu va susține un Guvern în care PSD rămâne creierul României”

Într-o intervenție la RFI, Dan Barna a criticat scenariul unei schimbări de fațadă la nivel guvernamental, fără modificări reale în structura de putere.

„Ideea aceasta de un hibrid în care rămâne totul cum este și numai schimbăm puțin eticheta de pe ușă nu are cum să aibă susținerea USR”, a declarat eurodeputatul, potrivit Mediafax.

Potrivit acestuia, simpla înlocuire a premierului nu reprezintă o soluție dacă PSD continuă să controleze deciziile esențiale din administrația publică.

USR exclude sprijinul pentru un Executiv dominat de PSD

Întrebat despre posibilitatea susținerii unui Guvern condus de Eugen Tomac, unul dintre numele vehiculate pentru funcția de premier, Dan Barna a respins categoric ideea unei formule în care social-democrații își păstrează influența.

„USR nu va susține niciun Guvern în care PSD rămâne creierul României, pentru că a arătat că nu poate să facă lucrul ăsta și nu are calitatea etică, morală, de niciun fel, de a o face”, a afirmat liderul USR.

Barna consideră că menținerea actualei structuri administrative și a influenței PSD în instituțiile-cheie ale statului ar face imposibilă susținerea unui astfel de Executiv.

Deschiderea la negocieri depinde de viitoarea formulă de guvernare

Reprezentantul USR a precizat că partidul este dispus să analizeze orice variantă de guvernare, însă doar după prezentarea unei formule concrete și a unei majorități parlamentare clare.

„Orice se poate discuta în momentul în care vedem cum ar arăta o astfel de construcție, nu știu dacă va fi domnul Tomac sau cine va fi”, a declarat Barna.

Acesta a reiterat că schimbarea premierului, fără reforme reale și fără diminuarea influenței PSD în actul de guvernare, nu reprezintă o opțiune acceptabilă pentru USR.

Nicușor Dan se pregătește să desemneze noul premier

Declarațiile lui Dan Barna apar într-un moment important pentru scena politică românească, în condițiile în care președintele Nicușor Dan este așteptat să desemneze în perioada următoare candidatul pentru funcția de prim-ministru.

Printre numele vehiculate în spațiul public pentru această poziție se află și Eugen Tomac, actual consilier prezidențial onorific, însă până în prezent nu a fost anunțată oficial nicio decizie privind viitorul șef al Guvernului.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Este iarna viitoare sub semnul blackoutului? Avertismentul ignorat din Studiul de Adecvanță al Transelectrica

-

2 iunie 2026

Este iarna viitoare sub semnul blackoutului? Avertismentul ignorat din Studiul de Adecvanță al Transelectrica

Cea mai mare eroare care se face astăzi în dezbaterea energetică din România este confundarea energiei produse pe parcursul unui an cu securitatea reală a sistemului, e de părere Dumitru Chisăliță, Președintele Asociației Energia Inteligentă. Pe hârtie, România nu duce lipsă de capacități instalate. În practică, începe să apară o problemă mult mai gravă, lipsa capacității ferme disponibile exact în orele critice ale iernii, atunci când consumul atinge maximele, producția solară este nulă, vântul poate lipsi, hidrocentralele sunt limitate, iar importurile devin incerte și scumpe.

Studiul de Adecvanță al Transelectrica transmite un mesaj care ar trebui să preocupe atât autoritățile, cât și investitorii: sistemul energetic românesc intră într-o perioadă în care succesul tranziției nu va mai fi determinat de câți MW noi sunt instalați, ci de câți MWh pot produce efectiv atunci când sistemul este sub presiune.

România, deficit major de adecvanță

Studiul de Adecvanță al Transelectrica indică un deficit major de adecvanță, nu o simplă vulnerabilitate. În scenariul central analizat pentru anul 2027, sistemul energetic național ajunge la un indicator LOLE de 143,55 ore (Loss of Load Expectation – numărul estimat de ore într-un an în care sistemul electric nu poate acoperi integral cererea de energie din resursele disponibile, inclusiv din import) și la o energie nealimentată (ENS) de 36.070 MWh (cantitatea de energie pe care consumatorii ar fi dorit să o consume, dar pe care sistemul nu a putut să o livreze din cauza lipsei de capacitate disponibilă). Combinația celor două arată nu doar că deficitul apare des, ci și că este semnificativ ca volum energetic.

Pentru anul 2027, valorile LOLE (Loss of Load Expectation) și ENS/EENS (Expected Energy Not Served) nu sunt publicate într-un singur tabel european pentru toate țările. Acestea apar în evaluările naționale de adecvanță și în studiile ENTSO-E (ERAA). Totuși, pentru câteva țări europene există rezultate disponibile sau estimări oficiale pentru orizontul 2027.

Țara LOLE 2027 (ore/an)

România: 143.55

Spania: 4,8

Franța: 1

Germania: 1

Italia: 1–3

Polonia: 2–6

România începe să intre într-o situație în care eliminarea unor capacități convenționale este mai rapidă decât introducerea unor înlocuitori capabili să ofere aceeași siguranță operațională. Problema nu este lipsa regenerabilelor. Problema este lipsa capacităților care pot fi chemate să producă atunci când sistemul are nevoie urgentă de ele.

Iarna 2026–2027 reprezintă primul test real. Studiul de Adecvanță al Transelectrica arată că perioadele critice se concentrează în lunile ianuarie, februarie și decembrie, în special în intervalele de vârf de dimineață și seară.

Acestea sunt exact orele în care: fotovoltaicul produce zero, consumul rezidențial explodează, pompele de căldură și încălzirea electrică cresc cererea, importurile regionale sunt solicitate simultan și orice indisponibilitate tehnică devine critică.

În asemenea condiții, discursul bazat pe capacități instalate își pierde relevanța. Un MW solar instalat și indisponibil după apus nu are aceeași valoare sistemică precum un MW capabil să livreze energie în timpul unui vârf de consum. Aceasta este diferența dintre capacitate și adecvanță.

România nu poate elimina capacități convenționale înainte de a avea înlocuitori reali

Cărbunele rămâne indispensabil în iarna următoare, indiferent cât de incomod este acest lucru. Concluzia probabil cea mai neplăcută politic a raportului este că grupurile pe lignit încă au o valoare strategică majoră.

Menținerea unor unități la Rovinari și Turceni reduce dramatic riscul de adecvanță:

· LOLE scade de la 143,55 ore la 11,34 ore;

· ENS scade de la 36.070 MWh la 3.456 MWh.

Acest lucru nu înseamnă că lignitul este viitorul. Înseamnă însă că România nu poate elimina capacități convenționale înainte de a avea înlocuitori reali, securitari. Nu promisiuni. Nu proiecte aflate pe hârtie. Nu obiective politice. Capacități funcționale și disponibile.

Lignitul rezolvă o parte din problema securității, dar nu și problema costurilor. În scenariul respectiv, prețurile rămân ridicate, ceea ce confirmă că lignitul poate funcționa ca plasă de siguranță în iarna 2026/2027, nu ca soluție durabilă pentru următorii ani. Asta impune însă deplasarea urgentă la Bruxelles și solicitarea eliminării opririi din funcționare a centralelor pe cărbune cât mai urgent.

Succesul solarului ascunde o problemă structurală

Gazul natural este pilonul tranziției și cea mai mare vulnerabilitate a acesteia. Scenariile în care intră în exploatare noile centrale pe gaz modifică radical imaginea sistemului. Indicatorii de adecvanță se îmbunătățesc până aproape de niveluri acceptabile.

Problema este că întreaga strategie energetică începe să depindă de proiecte care trebuie finanțate, construite, conectate și puse în funcțiune la timp. Iar România nu are un istoric care să inspire încredere în respectarea termenelor pentru proiectele energetice majore. Cu alte cuvinte, securitatea energetică a următorilor ani depinde de ipoteza că proiectele esențiale nu vor întârzia. Aceasta este poate cea mai fragilă presupunere din întregul model. Mai mult, apare și problema economică.

Centralele pe gaz sunt necesare pentru sistem, dar există riscul să nu funcționeze suficient de multe ore pentru a-și recupera investițiile exclusiv din piață. Fără un mecanism de capacitate, România riscă să solicite investiții în active critice pentru securitatea energetică fără a crea condițiile economice necesare pentru rentabilizarea lor.

Succesul solarului ascunde o problemă structurală. Creșterea fotovoltaicului este una dintre marile reușite ale ultimilor ani. Dar există o diferență fundamentală între producția de energie și valoarea sistemică a acelei energii. Studiul de Adecvanță al Transelectrica, arată niveluri ridicate de energie nevalorificată în toate orizonturile analizate.

Aceasta este consecința unui sistem care produce masiv atunci când cererea este redusă și produce insuficient atunci când cererea este maximă. Fără stocare semnificativă, fără flexibilitate și fără dezvoltarea accelerată a rețelelor, România riscă să transforme o parte a succesului fotovoltaic într-o sursă suplimentară de volatilitate, de insecuritate energetică și de prețuri mari.

Problema viitorului va fi lipsa energiei între orele 18:00 și 22:00 în zilele reci de iarnă

Problema viitorului nu va fi lipsa energiei la prânz. Problema viitorului va fi lipsa energiei între orele 18:00 și 22:00 în zilele reci de iarnă.

Stocarea este veriga lipsă a tranziției. Studiul de Adecvanță al Transelectrica estimează necesități de stocare de ordinul:

· 3.000 MW / 11.000 MWh până în 2027;

· 3.300 MW / 12.400 MWh până în 2030;

· 4.800 MW / 18.400 MWh până în 2035.

Comparativ cu aceste valori, nivelul actual al stocării rămâne modest. Discuția publică este concentrată aproape exclusiv pe MW. Dar problema reală este MWh. Puterea poate acoperi un vârf de câteva minute. Energia stocată este cea care poate susține sistemul timp de ore. Iar exact aici decalajul este încă foarte mare.

Importurile nu sunt o strategie de securitate energetică. În ultimii ani s-a consolidat ideea că interconectarea europeană rezolvă automat problema adecvanței. Această concluzie este periculoasă. Importurile funcționează excelent atunci când problema este locală.

Ele devin mult mai puțin fiabile atunci când problema este regională. Dacă România, Ungaria, Bulgaria, Serbia și Europa Centrală se confruntă simultan cu temperaturi scăzute și consum ridicat, fiecare sistem va încerca să își protejeze propria securitate energetică.

Liniile electrice, transformatoarele și digitalizarea sistemului devin active strategice, nu simple investiții tehnice

În astfel de momente, capacitatea disponibilă pentru export se reduce exact când este cea mai necesară. Securitatea energetică nu poate fi externalizată și ea trebuie abandonată și recur la construcția autonomiei energetice a României până nu e prea târziu.

Rețeaua începe să devină o limitare la fel de importantă ca producția. O mare parte a dezbaterii publice se concentrează pe noi capacități de producție în energie regenerabilă. Sunt voci care cer oprirea construcției centralelor pe gaz și a hidrocentralelor. Mult mai puțin se discută despre infrastructura care trebuie să transporte energia.

Studiul de Adecvanță al Transelectrica avertizează că, pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește, dezvoltarea insuficientă a rețelei poate deveni un factor limitativ major. Poți construi mii de MW noi. Dacă acea energie nu poate fi transportată eficient către centrele de consum, o parte semnificativă a valorii investiției se pierde și mai mult determină creșterea în viitor a prețurilor energiei electrice ca urmare a importurilor masive. Din această perspectivă, liniile electrice, transformatoarele și digitalizarea sistemului devin active strategice, nu simple investiții tehnice.

Adevăratul risc nu este blackoutul. Este funcționarea permanentă la limită a SEN. Cea mai mare greșeală ar fi reducerea întregii discuții la întrebarea: „Va avea România blackout?” Probabil că nu (chiar dacă probabilitatea unui blackout crește de la an la an, așa cum evoluează lucrurile în România). Dar aceasta este întrebarea greșită.

Întrebarea corectă este: Cât va costa evitarea blackoutului?

Un sistem care operează constant aproape de limită produce prețuri mari (este o iluzie scăderea prețurilor în acest context), volatilitate ridicată, investiții mai riscante, dependență mai mare de intervenții administrative și competitivitate industrială mai redusă.

Intervalul 2028–2032 este adevăratul test al României. Perioada cu cel mai mare risc strategic nu este doar iarna următoare. Intervalul 2027–2032 aduce multe potențiale riscuri.

Atunci se pot suprapune simultan:

· reducerea rolului cărbunelui;

· oprirea Unității 1 Cernavodă pentru retehnologizare;

· creșterea consumului prin electrificare;

· întârzieri la noile centrale pe gaz;

· extinderea insuficientă a rețelei de energie electrică;

· dezvoltarea incompletă a stocării energiei electrice.

Dacă toate proiectele strategice sunt finalizate la timp, riscul rămâne gestionabil. Dacă mai multe proiecte întârzie simultan cu doi, trei sau patru ani, România poate intra într-o perioadă de vulnerabilitate energetică și economică fără precedent după aderarea la Uniunea Europeană.

Studiul de Adecvanță al Transelectrica transmite un mesaj pe care decidenții Români, încă par să îl subestimeze: România nu riscă să rămână fără energie. România riscă să rămână fără suficientă putere fermă exact în momentele în care are cea mai mare nevoie de ea. În mod paradoxal presa maghiară a atras atenția că România s-ar putea confrunta cu probleme mari la iarnă.

Adevărata amenințare pentru următorii ani nu este blackoutul național. Este apariția unui sistem energetic simultan mai fragil, mai dependent de importuri și mai scump. Iar dacă există un interval care va decide dacă tranziția energetică românească este un succes sau un eșec, acela nu este doar 2026–2027. Este perioada 2027–2032.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Expoziția „Antifon”, semnată de Silvia Amancei și Bogdan Armanu, se deschide la Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu

Cultură

-

2 iunie 2026

Expoziția „Antifon”, semnată de Silvia Amancei și Bogdan Armanu, se deschide la Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu

Muzeul de Artă Contemporană din Sibiu găzduiește, în perioada 3 – 7 iunie 2026, expoziția „Antifon”, un proiect semnat de artiștii Silvia Amancei și Bogdan Armanu (SABA) și curatoriat de Alex Mirutziu. Evenimentul are loc în spațiul expozițional de la etaj al muzeului, situat pe Strada Tribunei nr. 6.

Publicul va putea vizita expoziția de miercuri până duminică, între orele 09:00 și 17:00, iar accesul se face pe baza unui bilet în valoare de 15 lei, disponibil la casieria Muzeului de Artă Contemporană.

În cadrul expoziției vor fi organizate și două tururi ghidate susținute de curatorul Alex Mirutziu:

4 iunie 2026, ora 16:00;
6 iunie 2026, ora 14:00.

O reflecție asupra apartenenței, precarității și viitorului comun

Silvia Amancei și Bogdan Armanu formează unul dintre cele mai cunoscute duo-uri artistice ale generației lor. După o perioadă petrecută la Iași, cei doi s-au stabilit în Norvegia, unde își continuă cercetările artistice axate pe teme precum precaritatea, memoria, adevărul și posibilitatea construirii unui viitor comun.

Potrivit curatorului Alex Mirutziu, lucrările reunite în expoziția „Antifon” explorează tensiunea dintre furie și tandrețe, dintre critică și atașament, propunând un spațiu de reflecție asupra condiției contemporane și a formelor de apartenență într-o societate marcată de incertitudine.

SABA, o prezență importantă pe scena artei contemporane

Cunoscuți pentru proiecte precum „The Omelet Manifesto” și „Life is a Bitch”, artiștii SABA și-au construit o practică artistică puternic ancorată în realitățile sociale și politice ale prezentului. Lucrările lor analizează contradicțiile lumii contemporane prin perspectiva unei generații care resimte efectele abandonului instituțional și ale fragilității sistemelor sociale.

De ce “Antifon”?

Conceptul central al expoziției, „antifonarea”, este inspirat din sensul liturgic al antifonului – dialogul dintre două voci sau coruri care își răspund reciproc. În interpretarea artistică propusă de SABA, acest principiu devine o metaforă a dialogului dintre opoziții: apropiere și respingere, tandrețe și revoltă, iubire și critică socială.

Prin „Antifon”, cei doi artiști propun o schimbare de perspectivă esențială: trecerea de la logica compensării la cea a iubirii și solidarității, într-un demers artistic care îmbină dimensiunea existențială cu cea politică.

Informații utile

Expoziție: Antifon
Artiști: Silvia Amancei & Bogdan Armanu (SABA)
Curator: Alex Mirutziu
Locație: Muzeul de Artă Contemporană, Str. Tribunei nr. 6, Sibiu
Perioadă: 3 – 7 iunie 2026
Program: miercuri – duminică, 09:00 – 17:00
Tururi ghidate: 4 iunie, ora 16:00 și 6 iunie, ora 14:00
Preț bilet: 15 lei

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

Secția Medicală II a SCJU Sibiu – Excelență în Medicina Internă, Diagnostic Rapid și Îngrijire de Calitate pentru Pacienți

Sănătate

-

2 iunie 2026