În aceste zile se împlinesc 35 de ani de la Revoluție, cea care a schimbat destinul unei țări, în general, și viața unei comunități, cum este cea sibiană. Au trecut 35 de ani de democrație peste Sibiul nostru. De unde am plecat și unde am ajuns, sunt sigur că fiecare dintre noi are propria părere. Cu bune și cu rele, am parcurs această perioadă, parcă, mai repede și mai intens decât ne așteptam.

În urmă cu 35 de ani, Sibiul era oraș martir la Revoluție, însă să nu uităm că atunci în orașul nostru au murit aproape 100 de oameni, cel mai mare procent raportat la populație din România. Din păcate, nici până astăzi nu au fost lămurite multe dintre evenimentele care s-au petrecut în acele zile la Sibiu și cu cât trece timpul mai mult, cu atât mai puțin avem șansă să aflăm adevărul din acele zile.

Încă nu știm cine sunt vinovații pentru victimele căzute în acele zile, se știe prea puțin din episodul despre bazinul de la AFT, în care au fost implicate Armata, Securitate și Miliția, iar foștii nomenclaturiști care au reprimat manifestanții sibieni din Piața Mare și din fața magazinului Dumbrava sunt departe de a prezentați Justiției.

Din păcate, cu fiecare an care trece, totul pare să fie dat uitării și aproape nimeni nu mai este interesat să descopere adevărul Revoluției din Sibiu. Instituțiile de forță implicate atunci sunt mulțumite dacă nu sunt întrebate de momentul Sibiu 89, societatea civilă sibiană este inexistentă și nu mai pune întrebări, iar instituțiile publice nu ridică nici măcar un semn de întrebare despre ceea ce s-a întâmplat atunci. O letargie evidentă peste tot, de parcă totul s-ar fi întâmplat în urmă cu un secol.

Aproape că este mai ușor și confortabil să vorbești în Sibiu despre Revoluția de la 1848, de Avram Iancu ori Ziua Națională de 1 Decembre și Iuliu Maniu cu al său Consiliu Dirigent, decât să aduci în spațiul public sibian o dezbatere privind Revoluția din 1989 din oraș. În loc să tranșăm lucrurile în dezbateri publice pe cât posibil și să încercăm să înțelegem ce s-a petrecut atunci, comunitatea sibiană pare chiar deranjată de o asemenea inițiativă. În rest, an de an, au loc comemorări ale Revoluției de la Sibiu, însă totul este tern, pe repede înainte și făcute doar pentru fi bifate.

Vina ne aparține nouă, tuturor sibienilor, că trecem prea ușor peste efortul și curajul celor care au făcut Revoluția la Sibiu. E drept că unii dintre noi chiar au pârghiile necesare pentru a aduce în atenția comunității sibiene cele întâmplate în Sibiu și nu aș vrea să-i nominalizez pe care conduc instituții. Se știu ei…

Din păcate, preocupați cu viața de zi cu zi, uităm cât de mult am avut de câștigat de pe urma acelor sibieni curajoși care au înfruntat comunismul cu bună știință, dar și gândindu-se la posibilele consecințe. Tot ceea ce ni se întâmplă bun în societatea sibiană, chiar și cu unele rele majore, izvorăște din acele zile în care tot Sibiul a fost dat pesta cap sau întors pe dos. Doar că în sensul bun.

Sibianul de rând are tot respectul pentru martiri, pentru că la orice pas și aproape în mai toate discuțiile amicale ajungem la Revoluție, însă criza și lâncezeală din instituțiile publice sibiene îngroapă aproape orice speranță de aflare a adevărului. Probabil și în acest an vom avea parte de aceeași delăsare din partea autorităților locale și județene în ceea ce privește comemorarea revoluționarilor sibieni.

Pentru că, bineînțeles, politicienii sibieni sunt prinși cu preluarea mandatelor de parlamentar, cu formarea noului Guvern, sperând în prinderea unui post și, ce e mai trist, asistăm neputincioși, după ce ne-au fost anulate voturile, la lupta pentru ciolan între liderii partidelor pro-europene și cei suveraniști. În plus, se fac calcule pe ce directori va pune fiecare partid local în instituțiile guvernamentale din județ. Pentru că abia am scăpat de punerea în funcție a noilor primari și alegerea viceprimarilor.

Urmărește Sibiu 100% în Google News