Soția bărbatului ucis a fost cea care a sunat la 112.
„La data de 28 aprilie a.c., în jurul orei 23.40, prin apel 112, o femeie a sesizat I.P.J. Sibiu despre faptul că soțul său ar fi fost înjunghiat mortal de către un alt bărbat, în localitatea Moardăș, comuna Mihăileni..
Din primele investigații efectuate a rezultat că, la data de 28 aprilie a.c., în jurul orei 23.00, în timp ce consumau băuturi alcoolice, între doi localnici din Moardăș, unul de 58 de ani, celălalt de 70 de ani, a izbucnit un conflict spontan în cursul căruia bărbatul de 70 de ani l-ar fi înjunghiat pe celălalt cu un cuțit, în zona gâtului și toracelui.
La sosirea echipei de cercetare, bărbatul de 58 de ani era decedat.
Facem precizarea că, pe întreg parcursul procesului penal, persoanele cercetate beneficiază de drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, precum și de prezumția de nevinovăție”, a transmis Elena Welter, purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
Sibiu Bike City, sistemul public de închirieri de biciclete este din nou disponibil, software-ul în baza căruia funcționează sistemul fiind deblocat în după-amiaza zilei de luni, 28 februarie de către furnizor – firma SUMS SRL.
Reluarea funcționării stațiilor Sibiu Bike City a fost posibilă după ce Primăria Sibiu a convocat firma menționată la discuții de conciliere, pentru a rezolva situația și pentru ca, astfel, cetățenii să poată utiliza acest serviciu public.
Singura soluție acceptată de furnizor pentru a debloca sistemul a fost plata licenței de software dar, prin negociere, valoarea solicitată inițial de furnizor a fost redusă.
Astfel, Primăria Sibiu a achitat această licență în valoare de 295.000 de lei, serviciile fiind asigurate pentru acest an.
În mijlocul arhivelor princiare din Neuwied, o cercetătoare originară din Sibiu rescrie, cu pasiune pagini uitate din istoria României.
Numele ei este Silvia Irina Zimmermann, iar munca ei de o viață este dedicată unei personalități aparte: Regina Elisabeta a României, cunoscută lumii literare sub pseudonimul Carmen Sylva. Am avut ocazia de a povesti cu ea despre acasă, copilărie și Sibiu.
„Am deprins şi alfabetul vechi german, „Fraktur”, ceea ce mi-a fost de mare folos mai târziu”
Ați crescut și v‐ați format primii ani de educație la Sibiu. Cum v‐a influențat orașul natal în formarea dumneavoastră intelectuală?
Am avut noroc să mă nasc şi să cresc la Sibiu, un oraș, în care trăiesc oameni de mai multe naționalități, având şi în familia mea română şi membrii sași şi maghiari. Dar cea mai mare influenţă, pe lângă partea românească, a avut-o pentru mine limba germană, pe care am învățat-o în copilărie şi faptul că, româncă fiind, şi urmând școala şi liceul la secția germană, am avut șansa de a cunoaște grație colegilor şi prietenelor din copilărie şi adolescență din comunitatea săsească mai bine viața şi cultura sașilor din Sibiu.
Firește că în primul rând română a fost limba mea de bază, fiindu-mi limba maternă, şi primii care m-au marcat şi m-au îndrumat cel mai mult în viață au fost părinții şi bunicii de la Sibiu.
Lansare de carte la Librăria Humanitas din Sibiu, în martie 2019: „De prin veacuri. Povestiri istorice şi legende populare pentru copii de Reginei Elisabeta (Carmen Sylva)”.
Bunicul a fost cel care m-a încurajat în pasiunea mea pentru sport, însoțindu-mă în copilărie la antrenamentele de natație, care pe atunci aveau loc la „Baia Neptun”, şi unde pe lângă mușchi, am antrenat îndeosebi ambiția şi perseverența, folositoare şi mai târziu, după ce am părăsit sportul de performanță. Ambii părinți m-au susținut în dorința mea de a învăța limba germană şi de a urma şi școala germană, pentru care le mulțumesc din toată inima. Pe atunci, secția germană era, de fapt, pentru copiii sași, dar mai rămâneau uneori locuri libere în clase, încât erau primiți şi copiii români.
Astfel am mers la o școală tocmai în centrul Sibiului, nr. 15, care pe vremea mea era unde astăzi se află Liceul Goga. De altfel, mai târziu, după absolvirea liceului pedagogic, am fost un an învățătoare chiar la fosta mea școală nr. 15. Dar ideea mea fusese inițial cu totul o ambiție copilăroasă, naivă, căci eu vrusesem să fiu în rând cu prietenele de joacă de pe stradă, care știau germana, pe când eu nu o vorbeam.
Așadar, pentru a urma școala, trebuia să învăț mai întâi limba şi să mă ajute cineva şi pe parcursul primilor ani de școală. Mama a găsit soluția, şi astfel prima mea învățătoare a fost o vecină săsoaică, tare dragă mie (pe care o alintam Jennytante), de la care am învățat nu doar să citesc şi să scriu în germană, ci am deprins şi alfabetul vechi german, „Fraktur”, ceea ce mi-a fost de mare folos mai târziu, la studii.
Un parcurs profesional de excepție
Aţi urmat Liceul Pedagogic, iar apoi Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu v‐a fost alma mater. Ce amintiri aveți din acea perioadă? A existat vreun profesor sau mentor care v‐a marcat traseul academic?
Liceul Pedagogic l-am absolvit în 1989, anul care a însemnat şi sfârșitul comunismului. Deci întreaga perioadă de școală am trăit-o în comunism, iar ultimii ani, anii adolescenței mele, au fost marcați de multe lipsuri materiale – aveam cartele de pâine şi alte alimente, dar magazinele erau cam goale şi cozi pretutindeni, iar la școală îmi amintesc că era iarna deseori atât de frig, încât ședeam în paltoane şi ne îngheța mâna pe stilou. Dar la liceul pedagogic a fost o perioadă deosebit de intensă şi frumoasă.
La secția germană dirigintele şi profesorul de muzică pregătea cu noi spectacole de muzică şi dansuri populare germane, pe care le prezentam în satele săsești şi bănățene, de unde aveam colege în clasă. Iar aceste excursii erau minunate! Am avut șansa de a vizita sate şi meleaguri, pe care altfel probabil că n-aș fi avut ocazia să le cunosc şi să le văd cu proprii ochi, iar o priveliște din turnul unei biserici fortificate mi-a rămas în minte ca o icoană prețioasă.
Lansare de carte la muzeul din Neuwied în 2016, împreună cu directorul muzeului, Bernd Willscheid, Principesa Isabelle de Wied, dr. Edda Binder-Iijima (Istoric), dr. Silvia Irina Zimmermann (istoric literar), prof. univ. Wilhelm Solms, Principesa Sophie de Wied.
Am avut mai mulți dascăli minunați, de care îmi amintesc cu drag, dar din liceu aș aminti îndeosebi de două profesoare: doamna Almeida Dumitrescu, regretata mea profesoară de engleză, un dascăl excelent care mi-a încurajat pasiunea pentru limba şi literatura engleză şi care a fost de o bunătate extraordinară, şi doamna Rodica Brate, admirabilă profesoară de limba şi literatura română, care mai târziu, spre sfârșitul studiilor mele din Germania, mi-a dat sugestia de a scrie teza de doctorat despre opera integrală a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) – pentru mine un sfat deosebit de valoros.
După absolvirea liceului pedagogic am studiat filologie germană şi engleză la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu timp de doi ani, din 1990 până în 1992, după care, grație unei burse de studii, am urmat studiile la universitatea din Marburg, în Germania, unde am absolvit facultatea de germanistică, anglistică şi istorie a artei în 1996 şi am obținut un doctorat cu o teză despre opera literară a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) în 2003. Iar de Universitatea Lucian Blaga din Sibiu mă leagă îndeosebi amintirea regretatului profesor universitar Dumitru Ciocoi-Pop, pe care am avut onoarea să-l am profesor la universitate la Sibiu şi pe care îl avusesem dascăl şi în vremea liceului, după moartea profesoarei Dumitrescu.
Îi sunt extrem de recunoscătoare pentru cărțile împrumutate din bogata-i bibliotecă, pentru exigența, perseverența şi pasiunea domniei sale pentru limba engleză şi literatura anglo-americană, pe care a știut să o transmită într-o manieră elegantă celor care au avut norocul de a-i fi student.
„Uneori mă gândesc că Reginei Elisabeta i-ar fi plăcut mai mult să trăiască la Sibiu”
Care erau locurile dumneavoastră preferate din Sibiu în copilărie și adolescență?
Am crescut în casa şi curtea bunicilor (cu un nuc mare în grădină, în care îmi plăcea să mă caţăr în copilărie), într-un cartier liniștit cu multe case şi grădini, între „Valea Aurie” şi parcul „Sub Arini”. Valea de lângă noi şi parcul „Sub Arini” erau cele mai apropiate locuri de joacă şi plimbare.
În adolescență, am străbătut probabil toate drumurile şi potecile parcului cu bicicleta mea. Iarna ne întâlneam mai mulți copii cu sania la derdelușul de la capătul parcului, ori cu patinele la lacul înghețat din vale. Parcul „Sub Arini”, Muzeul Satului (astăzi „Astra”), Centrul vechi, Biblioteca Astra, Muzeul Brukenthal – sunt locurile pe care le-am iubit din copilărie şi tinerețe, de care mă leagă multe amintiri dragi şi pe care le vizitez de fiecare dată când revin cu soțul meu la Sibiu.
La Castelul Peleş, Sinaia, în septembrie 2013 cu ocazia distincției primite din partea Familiei Regale a României: „Medalia Regele Mihai I, pentru Loialitate”.
Ați dedicat o mare parte din activitatea dumneavoastră cercetării operei literare a Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva). Cum a început această pasiune și ce v‐a atras cel mai mult la această personalitate?
Şi aici Sibiul a fost locul decisiv, unde am descoperit-o pe Carmen Sylva ca subiect de cercetare. Revenind de la studii din Marburg, în vacanța de Crăciun în 1993, am citit un articol despre Regina poetă Carmen Sylva în „Ziarul german pentru România” – şi cum eram în căutarea unui subiect pentru lucrarea de diplomă, m-a uimit să aflu că regina publicase în timpul vieții ei zeci de opere literare în limba germană, la editurile din Germania, şi avusese succes ca scriitoare. Cum acest subiect fusese interzis pe tipul comunismului şi abia după 1990 începuseră să fie republicate unele opere ale reginei în traducere românească, mi s-a părut un subiect demn de interes şi potrivit pentru cercetare şi, poate, reevaluare.
Astfel, când am revenit la universitatea din Marburg, am căutat cărțile reginei şi am găsit o mare parte a lor chiar la biblioteca universității. Am realizat repede că aspectul intercultural este mai interesant decât valoarea literară a operei ei, încât în studiile mele ulterioare despre opera ei am pus accentul îndeosebi pe felul reginei de a folosi literatura în slujba Regatului României, făcând punți între cultura germană şi română. Uneori mă gândesc că Reginei Elisabeta i-ar fi plăcut mai mult să trăiască la Sibiu decât la București, unde societatea era mai francofonă, pe când la Sibiu s-ar fi simțit mai „acasă”, societatea fiind româno-germană.
Dar, în vremea Reginei Elisabeta Sibiul aparținea încă Austro-Ungariei, şi abia după 1918, din perioada celei de-a doua perechi regale a României, Ferdinand şi Maria, Transilvania a fost, în sfârșit, parte a României întregite.
Comemorând-o pe Regina poetă Carmen Sylva la 100 de ani de la moarte, la Institutul Cultural Român din Veneţia, în martie 2016, cu prezentarea: „Cultura tradiţională română în opera literară a reginei scriitoare”.
„Îmi place foarte mult Sibiul actual, iar centrul vechi îmi pare mai fermecător şi mai plin de viață decât cel din vremea adolescenței mele”
Cum credeți că este percepută astăzi Regina Elisabeta a României în cultura română și germană? Se simte o redescoperire a operei sale?
După 1990, în România s-au publicat mai multe ediții noi din opera Reginei Elisabeta şi cărți biografice despre ea, la care am contribuit şi eu cu câteva volume: „Regina poetă Carmen Sylva. Literatura în serviciul Coroanei” (ed. All, 2013), „Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta” (ed. Curtea Veche, 2014), ediții noi din opera ei: „Poveştile Peleşului”, „Cuvinte sufletești”, „Povestiri istorice pentru copii”, şi două ediții de scrisori: corespondența perechii regale Carol I şi Elisabeta (tradusă în românește împreună cu Romaniţa Constantinescu, ed. Humanitas, 2 vol. 2020-21) şi corespondența Regelui Carol I cu tatăl său (ed. Corint, 2023).
Cred că între timp este destul de bine cunoscută personalitatea Reginei Elisabeta, fiind numeroase cărți despre ea care se găsesc în librării şi biblioteci. În Germania am publicat între timp peste 20 de volume despre personalitatea Reginei Elisabeta şi despre Curtea Regală în vremea Vechiului Regat (1881-1914), ediții de corespondență şi noi ediții din opera reginelor Elisabeta şi Maria, dat fiind că am iniţiat în 2012 centrul de cercetare „Carmen Sylva” (www.carmensylva-fwa.de) la Arhiva Princiară de Wied din Neuwied, pe care îl conduc onorific. Astfel, am remarcat că şi în Germania, în ultimele antologii de texte literare pentru publicul larg apare şi numele Reginei României mai des, pe când, mai înainte, „Carmen Sylva” lipsea cu desăvârșire.
În ce măsură credeți că influențele culturale germane din Sibiu v‐au pregătit pentru această direcție de cercetare?
Firește că învățând ani de-a lungul anilor limba germană, am îndrăgit tot mai mult cultura germană, iar contactul de timpuriu cu sașii m-a modelat astfel, încât mă simt deopotrivă acasă în ambele culturi, şi iubesc germana şi româna în aceeași măsură. Pentru cercetarea ulterioară, în primul rând cunoașterea limbilor germană şi română, ambele vorbite până în Sibiu, au fost decisive pentru mine, pentru a înțelege textele originale ale ambelor culturi.
Mai reveniți des la Sibiu? Cum vi se pare orașul acum, comparativ cu perioada copilăriei și adolescenței?
Îmi place foarte mult Sibiul actual, iar centrul vechi îmi pare mai fermecător şi mai plin de viață decât cel din vremea adolescenței mele – care pentru mine a însemnat şi anii cenușii de la sfârșitul comunismului (doar că nu știam atunci că va sfârși).
Dar îmi amintesc şi cu melancolie de senzația de „oraș pustiit”, pe care am avut-o în primul an după căderea comunismului, când parcă deodată dispăruse o parte din locuitorii cunoscuți ai Sibiului, atunci când părăsiseră în scurt timp mai mulți sași România, emigrând în Germania. Între timp însă mă bucur când aflu de la prieteni străini, dar şi români, care vizitează pentru prima oară Sibiul, că sunt încântați de el, considerându-l unul din cele mai frumoase orașe ale României. Pentru mine, Sibiul rămâne cel mai frumos.
Dacă ar fi să recomandați unui tânăr sibian pasionat de literatură și istorie un traseu similar cu al dumneavoastră, ce sfat i‐ați da?
Sunt mereu mai multe căi, dar pasiunea ne unește.
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
În contextul penei de curent apărute în Peninsula Iberică, sunt binevenite câteva recomandări în cazul unei situații similare în România.
Ultima pană de curent majoră din România a avut loc pe 8 ianuarie 2021, când șase județe din nord-vestul țării au rămas fără energie electrică timp de aproximativ o oră.
În acel moment, alimentarea a fost restabilită la scurt timp, dar impactul a fost semnificativ.
În cazul în care România ar fi afectată de un black-out, specialiștii recomandă cetățenilor să fie pregătiți, iar printre măsurile esențiale se numără:
-Bateriile de rezervă și powerbank-uri: Este important ca fiecare gospodărie să aibă la îndemână baterii, powerbank-uri sau alte dispozitive de încărcare portabile, esențiale pentru menținerea în funcțiune a telefoanelor mobile și altor aparate electrice.
-Verificarea încuietorilor electrice: În cazul în care casa are încuietori electrice, este esențial să știi cum să le deschizi manual, deoarece acestea se blochează în momentul întreruperii alimentării cu energie.
-Rezervorul mașinii: Pentru a evita orice inconvenient în cazul în care alimentarea cu combustibil este afectată, este recomandat să nu ții rezervorul aproape gol.
-Utilizarea luminii sigure: În caz de întuneric, este recomandat să se utilizeze lanterne sau lumini electrice și să se evite flăcările deschise, care pot duce la incendii. De asemenea, este util să lași un întrerupător aprins pentru a observa când curentul revine.
„Deși țările din vestul Europei, precum Germania și Austria, efectuează simulări și scenarii pentru gestionarea unui black-out major, România nu dispune de un plan național specific pentru o astfel de criză energetică.
Într-un raport al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, riscurile asociate unui black-out nu sunt incluse în lista de dezastre cu care autoritățile se pregătesc. În schimb, se pun accent pe alte tipuri de pericole, cum ar fi cutremurele, incendiile sau inundațiile.
Sistemul energetic european este conectat printr-o rețea extinsă, iar chiar și în caz de blocaj de gaze sau atacuri cibernetice, există măsuri de protecție care reduc riscurile de pană de curent de amploare”, anunță site-ul tvrinfo.ro.
Direcția de Sănătate Publică Sibiu a decis suspendarea cursurilor la Colegiul Național Brukenthal din municipiu.
După ce 5 elevi ai colegiului au fost transportați la spital, luni seara, și alți tineri au avuzat mâncărimi ale pielii sau dureri de cap.
Pentru protecția elevilor și cadrelor didactice, DSP Sibiu a decis suspendarea cursurilor, astăzi.
„Ancheta realizată de către inspectorii Direcției de Sănătate Publică Sibiu a scos la iveală faptul că, acasă, și elevi din alte clase ale Colegiului Samuel von Brukenthal au prezentat simptome similare celor 5 transportați luni la Compartimentul de Primiri Urgențe al Spitalului Luther.
Menționăm că este vorba despre dureri de cap, mâncărimi ale pielii și chiar erupții cutanate.
Ca măsură preventivă, pentru proteja sănătatea elevilor dar și a cadrelor didactice, DSP Sibiu a decis în această dimineață suspendarea cursurilor pe durata întregii zile.
În tot acest timp clasele vor fi igienizate și aerisite complet pentru a putea fi eliminate toate riscurile”, a transmis Direcția de Sănătate Publică Sibiu
În urma evaluării medicale complete, 5 copii cu vârste cuprinse între 13 și 14 ani, care prezentau simptome de mâncărimi la nivelul feței, au fost transportați la Compartimentul Primire Urgențe al Spitalului Luther pentru investigații suplimentare.
Părintele Todor Nichifor a cunoscut un destin spiritual de excepţie. Sibienii își amintesc cu considerație de el, de ctitorul și slujitorul Bisericii „Sf. Arhanghel Mihail și Gavril” de pe Ștefan cel Mare. A fost foarte apropiat de trei sfinți: Sf. Cuv. Mărturisitor Arsenie Boca, Sf. Mărturisitor Dumitru Stăniloae (căruia i-a și fost secretar o vreme) și Sf. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus. Comuniștii au vrut să îi dărâme biserica, aflată în construcție. Ceaușescu ajunge pe șantier și ordonă să aibă toată libertatea în a termina lucrarea.
În 22 martie s-au împlinit 14 ani de la mutarea sa la cele veșnice. Însă savoarea întâlnirii cu un om special și realizările sale mi-au rămas foarte prezente. L-am cunoscut în micuța grădină a casei parohiale și ne-am întins la povești preț de vreo 3-4 ceasuri.
La vremea discuției noastre, Părintele Todor avea aproape 90 de ani. Și o luciditate remarcabilă. I-a stat aproape Părintelui Arsenie Boca, a avut momente de sfioasă prietenie cu Pr. Serafim Popescu, s-a bucurat de preţuita consideraţie a Părintelui Dumitru Stăniloae (căruia i-a fost ani la rând secretar, transcriindu-i multe din manuscrisele mutate în capodoperă)… Toți trei, trecuți de curând în rândul Sfinților.
Teolog fiind, este printre primii studenţi care, deschizători de drum duhovnicesc de pe poziţiile studiului teologic, beneficiază de burse de doctorat la prestigioase universităţi din ţară sau, astăzi, din afara graniţelor ingrate ale unei ţări sfâşiate (e vorba de ţinutul Cernăuţilor, în care tânărul teolog e trimis să-şi continue studiile, întrerupte însă din cauza războiului).
În cetatea Sibiului, Părintele Todor a făcut o figură aparte. Venerabil duhovnic, cu o experienţă impresionantă în câmpul misiunii, ctitor de excepţie a câtorva aşezăminte uimitoare de închinare (din care unul de-a dreptul impresionant prin arhitectură şi parcurs al înălţării, într-un context ostil), Părintele Nichifor a frapat prin curaj și îndrăzneală autorităţile statale. Antologic rămâne episodul în care însuşi Ceauşescu, aflat în vizită prin Sibiu, trecând pe lângă biserica pe care părintele se străduia din greu să o ridice, în ciuda opoziţiei îndârjite a autorităților comuniste locale, opreşte, intră în curtea bisericii şi salută înălţarea sfântului lăcaş, asigurându-l de toată aprecierea și susținerea sa.
A fost secretatul Sfântului Dumitru Stăniloae
Îşi doreşte foarte mult să se înscrie la Teologie. Pe umeri poartă o zestre de înaltă fineţe. Bunicul îi moare, cu ceva vreme în urmă, în biserică. La rândul său, „tata avea trei clase primare, dar era tare religios. Când eram copil mic, parcă-l văd, cu Acatistul din 1915, tipărit la Sibiu, cu o icoană ovală pe o copertă roşie. Şi în fiecare dimineaţă, după ce termina cu vitele, se spăla, se îmbrăca şi se aşeza în colţul mesei şi numai ce-l auzeam: «Mărire Ţie, Dumnezeul nostru, mărire Ţie!…», «Sculându-ne din somn, cădem către Tine…» şi aşa mai departe“…
„Ei, toate acestea – continuă Părintele – se întipăreau în noi, copiii, ca pe tablă. Memoria era curată şi nu le mai uitai apoi niciodată. Şi aşa mi s-a sădit atracţia pentru cele religioase: din exemplul părinţilor, din citirea foilor «Lumina Satelor», apoi din «Isus Biruitorul» şi din rugăciunilor părinţilor. Mama era analfabetă, şi nu ştia să ne îndrume prea mult, dar noi învăţam din viaţa ei cum să creştem şi să trăim.“
Făcând trimitere la acele vremi, Părintele Todor îşi presară convorbirea şi cu picanterii de culoare pentru reliefarea pofilelor: „Studenţii fugeau de mitropolit ca şoarecii când apărea prin curtea institutului. Că trebuia să meargă cu el duminica la Păltiniş. Avea un consilier cu care făcea Liturghia şi îi trebuia şi un cântăreţ, ca să cânte la strană. Iar cântăreţul trebuia să fie un teolog. Dar fugeau toţi, că se temeau să dea un astfel de examen în faţa vlădicului, să cânte la strană singur. Şi astfel, slujitor era mitropolitul, credincios era consilierul, şoferul era crâsnic, iar cântăreţul era un teolog. Şi de aceea cam fugeau teologii…“
Este chemat secretar al rectorului D. Stăniloae. „Lucram cu dânsul (Stăniloae) în acelaşi birou. Era de o modestie rară. Eu eram şi dactilograful, şi telefonistul, şi secretarul… El lucra la o masă, eu la alta. În camera din spate locuia cu familia. Era un om extraordinar!”
Acolo s-a întâlnit apoi cu Părintele Arsenie Boca şi cu Părintele Serafim, când au venit de la Sâmbăta.
Curtat ani de zile de Securitate
În ceea ce regimul comunist, puțini știu cât a îndurat Părintele Todor ca să reușească să își împlinească misiunea. „Am fost hărţuit timp de 5 ani de zile, bătut, chinuit, trebuind să mă întâlnesc cu securitatea în fiecare joi. Dar totdeauna Dumnezeu mi-a dat pe limbă ce să spun, pentru ca să nu fac rău la nimeni. Mă întrebau mereu cine vine la Biserică, cât stau acolo…
Le răspundeam: «Aş vrea să vă pot fi de folos din toată inima, dar vă daţi seama cum face slujba un preot? Eu nu stau cu faţa către oameni. Stau cu faţa la Sfânta Masă, ca să nu pierd rândul la carte. Mă întorc din când în când către credincioşi, repede, şi spun Pace vouă! După care mă întorc repede la masă. Pe cine pot eu înregistra în rapiditatea asta? Luaţi-l pe unul care stă la uşă, că ăla vă poate spune…» Cine mi-a dat mie sfatul acesta, dacă nu Cel de Sus? După cinci ani, m-au lăsat în pace”.
Au încercat zile la rând să îi dărâme biserica
În ceea ce privește construirea bisericii de pe str. Ștefan cel Mare, numai o minune de la Dumnezeu a făcut ca aceasta să prindă contur. „Am făcut toate demersurile pentru construirea bisericii. Numai nu voiau să îmi aprobe. M-au trimis la Bucureşti, cu gândul că am să renunţ. Trebuia să fie foarte înaltă, aproape cât catedrala din Sibiu, de aceea a fost nevoie şi de aprobarea Ministerului Transporturilor, Direcţia de Aviaţie civilă. Ni s-a aprobat, cu condiţia să ştie şi Marele Stat Major al Armatei.
Prin cineva, am primit şi de aici aprobarea, cu condiţia să punem lumină balistică pe biserică. Bucuria mea, că apare o stea pe cer din curtea bisericii! M-am dus la ai noştri, la judeţ, şi le-am spus că am obţinut aprobările. Mi-au spus să le las la ei. Aşa au stat vreo doi ani de zile. Am intervenit pe la mai marii comerţului de atunci, la unii, la alţii, toate au fost în zadar.
M-am dus la Mitropolitul Nicolae Mladin, care îmi era prieten, şi i-am spus: «Mă iertaţi! Mergeţi la primar şi îi spuneţi aşa: Protopopul nostru are cea mai mare biserică din Sibiu după catedrală. Şi e nouă. Însă e aşa de joasă! Se sufocă lumea într-însa! Lăsaţi-l să o mai înalţe puţin!… S-a dus la primar şi i-a spus. M-a ascultat şi a vorbit el cu primarul de atunci. I-a spus că am o biserică nouă şi frumoasă, însă atât de joasă, că nu poate sta lumea în biserică. Şi a vrut Dumnezeu ca în ziua de Bobotează, ei să primească ordin de sus să discute cererea noastră. A fost poruncă de la Dumnezeu!
S-au întâlnit în ziua de Bobotează pentru problema noastră. A doua zi m-au chemat. Îmi dau autorizaţia. Când o citesc: «Se aprobă reparaţii capitale şi zidiri noi», am început a plânge! Vorbeam singur pe drum şi spuneam numai atât: Doamne, mare eşti! M-am dus la Înaltul şi i-am spus că am primit aprobarea. S-a ridicat de la birou şi a început să danseze. Şi cânta: Moş Crăciun cu plete albe / A sosit de la judeţ / Şi ne-aduce daruri multe, / Biserica să zidesc! M-a îmbrăţişat, m-a sărutat şi mi-a zis: «Mă, buturuga mică răstoarnă carul mare!» Pe urmă necazuri. Nu găseam pe nimeni să îmi construiască biserica. Singura biserică cu marmora de la altar până la poartă, aprobată în vremea aceea”.
Doar că necazurile abia atunci încep să apară cu adevărat. Văzând cât de măreață începe să fie construcția, autoritățile comuniste locale sistează lucrările și decid demolarea bisericii. La puțin timp, sosesc câteva escavatoare, buldozere și alte astfel de „răutăți” și se organizează să dărâme lăcașul. În prima zi a plouat torențial, și nu au putut face nimic. În următoarele zile, ca un făcut, se strică utilajele. Apoi ancorările cu care sunt legate utilajele de părți din biserică.
La câteva zile, are loc episodul cu vizita lui Ceaușescu. După ce acesta ajunge în curtea bisericii (în vreme ce delegația insistă să ocolească zona), dispar toate problemele. Mai mult, autoritățile își exprimă tot sprijinul. Iar biserica se înalță din pământ. Astăzi, Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” e una din cele mai frumoase din Sibiu. Cu o poveste și un om al lui Dumnezeu ce vor dăinui peste timp.
Tuturor ni s-a spus că bunele maniere contează – chiar și atunci când vorbim cu un robot. Dar dacă acele amabilități de tipul „te rog„” și „mulțumesc” pe care le introducem în chatboturile cu inteligență artificială generează niște costuri serioase?
Este exact ceea ce a declarat recent Sam Altman, CEO al OpenAI. Într-o postare deschisă pe platforma de social media X (fostul Twitter), Altman a recunoscut că interacțiunile politicoase cu ChatGPT, popularul chatbot AI al OpenAI, costă compania „zeci de milioane de dolari” numai în cheltuieli cu energia electrică.
De ce este atât de costisitor să fii politicos cu inteligența artificială?
ChatGPT rulează pe o rețea masivă de servere alimentate de ceea ce se numește un model lingvistic mare (prescurtat LLM în engleză). Aceste LLM-uri utilizează cipuri de calculator puternice, cunoscute sub numele de GPU-uri, care procesează cantități uriașe de date pentru a interpreta și a răspunde mesajelor tale – fie că solicți ajutor pentru redactarea unui e-mail, fie că pur și dorești să-i oferi un salut prietenesc.
Fiecare interacțiune, indiferent cât de mică, consumă energie. Se estimează că generarea unui singur răspuns poate consuma aproximativ 0,14 kilowați-oră (kWh) de energie electrică – aproximativ la fel ca menținerea aprinsă a 14 becuri LED timp de o oră. Înmulțește această valoare cu miliardele de interacțiuni din fiecare zi și vei obține o factură la energie electrică care poate ajunge la zeci de milioane.
Creșterea consumului energetic cauzat de inteligența artificială
La nivel global, centrele de date utilizează deja aproximativ 2% din energia electrică a lumii. Pe măsură ce instrumentele de inteligență artificială precum ChatGPT și Microsoft Copilot devin din ce în ce mai folosite la locul de muncă și acasă, se așteaptă ca această cifră să crească. Experții fac apel la o mai mare conștientizare a impactului tehnologiei AI asupra mediului – chiar și în cazul celor mai mici interacțiuni.
Merită să fii amabil cu inteligența artificială?
În ciuda cheltuielilor, Altman a părut să trateze situația cu lejeritate, numind-o „zeci de milioane de dolari bine cheltuiți” și adăugând pe un ton enigmatic: „Nu se știe niciodată”.
Unii experți cred că există o valoare reală în tratarea IA cu respect. Kurtis Beavers, director de design pentru Microsoft Copilot, a explicat că prompterele politicoase nu arată doar bunele maniere – ele ajută de fapt la formarea unor răspunsuri mai constructive și mai colaborative. „Atunci când se cere politețe, este mai probabil să se răspundă cu politețe”, a remarcat publicația Microsoft specializată în IA, WorkLab.
Din câte se pare, a fi amabil cu chatbot-ul poate contribui la dezvoltarea unor interacțiuni mai productive – și poate chiar a unei lumi digitale mai prietenoase.
Așadar, ar trebui să te oprești din a-i scrie „Te rog” platformei ChatGPT?
Nu neapărat. În timp ce costul energetic este real, beneficiile interacțiunii politicoase – atât în ceea ce privește experiența utilizatorului, cât și în modelarea modului în care AI comunică – sunt semnificative. Este o întorsătură modernă a unui adevăr vechi: amabilitatea, chiar și față de mașinării, duce departe.
În perioada 24 – 28 aprilie 2025, Tulcea a fost gazda Olimpiadei Naționale de Limba Engleză, un eveniment deosebit care a reunit cei mai talentați elevi din întreaga țară.
Printre cei care au strălucit în cadrul competiției s-au numărat 9 elevi ce au reprezentat cu mândrie județul Sibiu, obținând rezultate remarcabile și punctaje deosebite: Greavu Ana-Sofia (Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” din Sibiu), Giurca Tudor-Ioan (Colegiul Național “Gheorghe Lazăr” din Sibiu), Albu Ilinca-Maria (Colegiul Național “Octavian Goga” Sibiu), Abramovici Ana (Colegiul Național “Octavian Goga”), Mohanu Darius-Augustin (Liceul Teoretic „Gustav Gundisch”, Cisnădie), Mereș-Călefariu Lorena-Elena (Colegiul Național “Gheorghe Lazăr”), Văduva Daria-Maria (Colegiul Național “Gheorghe Lazăr”), Stan Miriam (Colegiul Național “Gheorghe Lazăr”) și Podișor Christina Anne (Colegiul Național “Octavian Goga”).
La această ediție a Olimpiadei Naționale de Limba Engleză, două rezultate remarcabile au fost obținute de Greavu Ana-Sofia și Giurca Tudor-Ioan, ambii elevi ai Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.
Greavu Ana-Sofia a încheiat competiția cu cea mai mare medie din concurs și a câștigat Premiul I la clasa a VII-a, în timp ce Giurca Tudor-Ioan a obținut Premiul I la clasa a VIII-a, calificându-se astfel în lotul care va reprezenta România la Olimpiada Internațională de Limba Engleză și care va avea loc între 24 și 31 august 2025.
„Alături de ei, ceilalți elevi din județul Sibiu au avut, de asemenea, rezultate deosebite, reprezentându-și cu mândrie școlile și contribuind la prestigiul delegației sibiene.
Programul olimpiadei a fost dens și captivant, începând cu ceremonia de deschidere din 24 aprilie, de la Casa de Cultură a Sindicatelor Tulcea și continuând cu probele scrise și orale în zilele următoare.
Participanții au avut privilegiul să-și demonstreze cunoștințele nu doar în cadrul examenelor, ci și în timpul unor excursii culturale, cum ar fi vizita la Muzeul de Artă din Tulcea, la Centrul Muzeal Eco-Turistic Tulcea, iar la final s-au bucurat de o aventură de neuitat prin Delta Dunării.
Succesele obținute au fost posibile datorită angajamentului colectiv al elevilor, părinților și cadrelor didactice. Contribuția fiecărui participant a adus diversitate și valoare la această manifestare educativă și culturală, subliniind importanța limbii engleze în pregătirea tinerilor pentru viitor”, a transmis Inspectoratul Școlar Județean Sibiu.
Un nou studiu de amploare publicat în revista Nature Medicine confirmă ceea ce medicii presupuneau de ani buni: tratarea hipertensiunii arteriale reduce semnificativ riscul de demență și declin cognitiv. Potrivit cercetării, menținerea tensiunii arteriale în limite sănătoase poate reduce riscul de demență cu 15% și cel de deteriorare cognitivă cu 16%.
Rezultatele care pot schimba abordările din sănătate publică
Studiul clinic a implicat aproape 34.000 de persoane din zone rurale ale Chinei, cu o vârstă medie de 63 de ani, toate suferind de hipertensiune arterială de cel puțin opt ani. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: cei din primul grup au primit medicamente obișnuite pentru menținerea tensiunii sub control și consiliere pentru un stil de viață sănătos iar cei din celălalt grup –au fost sfătuiți doar să mănânce sănătos și să reducă consumul de sare.
După patru ani, cei care au beneficiat de tratament medicamentos activ și sprijin constant au înregistrat valori mai bune ale tensiunii arteriale și o reducere semnificativă a riscului de demență. „Este un semnal de alarmă pentru tratarea intensivă a hipertensiunii arteriale, nu doar pentru a proteja inima, ci și creierul”, a declarat Masud Husain, profesor de neurologie la Universitatea din Oxford, citat de Euronews.
România: 6,6 milioane de hipertensivi, dar doar 30% au tensiunea sub control
Datele recente ale Organizației Mondiale a Sănătății (2023) indică o prevalență alarmantă a hipertensiunii în România: 48% dintre românii cu vârsta între 30 și 79 de ani sunt hipertensivi – peste media globală de 35%. Dintre cei afectați, doar 68% sunt diagnosticați, 59% sunt tratați, iar doar 30% au tensiunea arterială ținută sub control prin tratament.
Demența în România: o problemă ignorată
Având în vedere că nu există niciun remediu pentru demență și că se estimează că numărul cazurilor la nivel mondial va crește la 139 de milioane până în 2050, conform Alzheimer’s Disease International, prevenirea timpurie este esențială.
În România, maladia Alzheimer, una dintre formele demenței, afectează aproximativ 270.000–300.000 de persoane. În realitate, impactul este mult mai larg deoarece pentru fiecare bolnav sunt implicate încă 3-4 persoane din familie, ceea ce înseamnă că peste 1 milion de români sunt afectați indirect. Cu toate acestea, demența nu este recunoscută oficial ca prioritate de sănătate publică, iar o strategie națională dedicată lipsește.
De ce este important un stil de viață sănătos
Un studiu aterior publicat în revista The Lancet susține că acordarea atenției pentru 14 factori de risc, pe tot parcursul vieții ar putea preveni sau întârzia aproape jumătate din cazurile de demență la nivel mondial, care afectează în prezent 55 de milioane de persoane.
O actualizare din 2024 a Comisiei The Lancet privind prevenirea demenței a adăugat colesterolul ridicat și pierderea vederii pe lista sa de factori de risc, alăturându-se altor factori precum deficiențele de auz, hipertensiunea arterială, fumatul, obezitatea, depresia, poluarea aerului și izolarea socială.
Impactul combinat al acestor factori reprezintă 40% din cazurile de demență, deficiența de auz, nivelul scăzut de educație și izolarea socială fiind cele mai influente. Experții subliniază faptul că factorii de risc sunt adesea grupați și că intervențiile ar trebui să înceapă devreme în viață. Recomandările autorităților includ îmbunătățirea accesului la educație, promovarea stimulării mentale, reducerea fumatului și a consumului de alcool și încurajarea exercițiilor fizice.
„Noul nostru raport arată că există mult mai multe lucruri care pot și ar trebui făcute pentru a reduce riscul de demență”, a declarat Gill Livingston, autorul principal al studiului.
Aceasta a adăugat că „Nu este niciodată prea devreme sau prea târziu pentru a lua măsuri, existând oportunități de a avea un impact în orice etapă a vieții”.
Prevenția este cheia
Demența este a șaptea cauză de deces la nivel global și una dintre principalele cauze de dizabilitate în rândul vârstnicilor. În lipsa unui tratament eficient, prevenția devine esențială. Acest studiu istoric adaugă o piesă importantă în puzzle-ul sănătății publice: tratarea hipertensiunii arteriale nu protejează doar inima, ci și mintea.
Un stil de viață sănătos – alimentație echilibrată, mișcare regulată, control periodic al tensiunii arteriale – nu este un moft, ci o necesitate, mai ales într-o societate care îmbătrânește rapid.
De luni, 28 aprilie a început o nouă sesiune anuală de înregistrare gratuită a terenurilor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.
Aceasta este etapa a 12-a din cadrul Programului Național de Cadastru și Carte Funciară, la care participă și Primăria Municipiului Sibiu în parteneriat cu S.C. Topo Land GIS S.R.L. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu.
În cadrul acestei etape sunt incluse imobilele-terenuri situate în sectorul cadastral 12 (tarla nr.125), în sectorul 13 (tarlalele nr.110, 111) și în sectorul 14 (tarla nr. 106), toate situate în zona cartierului Gușterița.
-toată lumea va ști că dumneavoastră sunteți proprietarul terenului și sunteți protejat de orice conflict legat de respectiva proprietate
-puteți vinde proprietatea rapid și sigur
-lăsați moștenire copiilor o proprietate sigură
-puteți obține credite bancare în timp scurt și puteți chiar accesa fonduri europene;
Cum vă înscrieți în acest Program:
Posesorii terenurilor vizate de campania din acest an pot depune documentele necesare menționate mai jos până în data de 30 mai, la Primăria Municipiului Sibiu, sediul din Piața Mică nr. 25, cam. P05, la Registrul Agricol, de luni până joi, în intervalul orar 8.00-16.00, iar vineri între orele 8:00 -13:00.
Documentele necesare, în copie legalizată la notar, după cum urmează:
-acte juridice care atestă dreptul de proprietate sau alte drepturi reale, care conțin modificări ale configurației imobilelor sau atestă alte acte, fapte ori raporturi juridice privitoare la imobile;
-acte de identitate și de stare civilă, inclusiv acte de partaj;
Informații suplimentare se pot obține de la Compartiment Cadastru, la nr. de tel: 0269-208.965, sau de la Compartiment Patrimoniu, la nr. de tel. 0269-208.825.
Pentru situațiile în care sunt necesare audiențe, înscrierile se fac pe site-ul Primăriei Municipiului Sibiu, la secțiunea Programări online – Programări audiențe – Direcția Patrimoniu și Cadastru (https://sibiu.ro/primaria/programari).
O dronă rusească ar fi intrat în noaptea de luni spre marți în spațiul aerian al României, în timpul uni atac asupra unor obiective civile și de infrastructură portuară din Ucraina, în proximitatea frontierei cu România. Patru avioane, trimise pentru supraveghere. A fost emis mesaj Ro-Alert.
Potrivit MApN, forțele ruse au executat o serie de atacuri cu drone asupra unor obiective civile și de infrastructură portuară din Ucraina, în noaptea de luni spre marți, în proximitatea frontierei cu România.
Centrul Național Militar de Comandă a notificat, luni, în jurul orei 23.30, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență privind instituirea alertei aeriene în județul Tulcea, fiind transmis un mesaj de avertizare a populației prin sistemul Ro-Alert, pentru zona de nord-est a acestui județ.
Conform procedurilor, două aeronave F-16 ale Forțelor Aeriene Române și două Eurofighter ale Forțelor Aeriene Italiene, aflate în Serviciul de Luptă Poliție Aeriană, au decolat succesiv din Baza 86 Aeriană Borcea, respectiv Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu și au executat misiuni de supraveghere și protecție a spațiului aerian al României.
Alerta aeriană a încetat marți, în jurul orei 4.50, aeronavele de luptă revenind ulterior pe bazele aeriene de dislocare.
„Pe parcursul executării atacurilor asupra obiectivelor ucrainene, sistemul de supraveghere radar al României a indicat posibilitatea ca traiectoria uneia dintre dronele implicate în atac să fi intersectat, pentru o perioadă foarte scurtă de timp, spațiul aerian național, pe o adâncime de până la 500 de metri, într-o zonă aflată la aproximativ 8 km est de localitatea CA Rosetti, jud. Tulcea, ultimul contact cu această țintă aeriană fiind detectat pe teritoriul ucrainean”, a transmis Ministerul Apărării.
Forțele MApN vor executa, marți, cercetări în zonele în care pot să apară riscuri ca urmare a acestor situații și vor continua misiunile de supraveghere a spațiului aerian. De asemenea, structurile aliate sunt informate permanent cu privire la situațiile generate de atacuri.
UPDATE: Marți dimineața, minora a revenit la domiciliu. Din primele verificări efectuate a rezultat că aceasta nu a fost victima niciunei infracțiuni.
ȘTIRE INIȚIALĂ: Poliţiştii sibieni caută o minoră în vârstă de 16 ani care a plecat de la domiciliu într-o direcție necunoscută.
Luni, în jurul orei 18, polițiștii sibieni au fost sesizați de către o femeie despre faptul că în aceeași dimineață, în jurul orei 8, fiica sa minoră, POSTELNICU BRIANA-ANDREEA, în vârstă de 16 ani, a plecat de acasă, din municipiul Sibiu, fără a mai reveni acasă.
Semnalmente: înălțime 172 cm, greutate 65 de kg, păr roșcat, ochi albaștri, ten deschis, cu pistrui.
La momentul plecării, minora purta o bluză tip hanorac cu glugă gri, tricou negru, colanți negri, încălțăminte sport alb/negru.
Semne particulare: tânăra în cauză prezintă un tatuaj monocolor, pe antebrațul mâinii drepte, cu inscripția “777”.
Persoanele care pot oferi informaţii despre această minoră sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
