Am plecat să vedem cum mai sărbătoresc oamenii din județ ziua Marelui Mucenic Gheorghe și ce mai păstrează tradițiile din moși-strămoși. Am pus mâna pe hartă și am ales Sebeșu de Jos, comuna Turnu Roșu, o localitate unde oamenii încearcă să țină vii datinile locului. Deși e înnourat și bate vântul ploaie, acest lucru nu mă oprește să merg și să stau de vorbă cu oamenii satului. Priveliștile sunt uimitoare. Se poate observa extrem de pregnant contrastul din două anotimpuri, cel alb cu cel verde. Făgărașii acoperă locul ca un păr cărunt, dealurile sunt înverzite de copaci cu coroana lor bogată. 

În timp ce o aștept pe doamna viceprimar Elena Mangu să mergem la o doamnă mai în vârstă, cu care să povestim despre obiceiurile locului, nu pot să nu observ mestecenii puși la anumite porți și la fiecare trecere de pod. Ce mă fascinează sunt însă casele pe care se statornicește pictată câte o icoană.

Udatul fetelor de Sf. Gheorghe, cu origine incertă

Nu aștept prea mult și ajunge și doamna Elena. O urmez spre doamna Dina, fostă educatoare și directoare a Căminului cultural, zeci de ani. Aceasta are o vârstă venerabilă, de 82 de ani, dar o energie și o poftă de viață ca la 20 de ani. Mergând prin drumul principal al comunei, la o stație de autobuz dau de un grup de vârstnici într-o veselie mare, semn că satul e în sărbătoare. Dau binețe, mă prezint, așa cum m-a învățat mama, și mă pun la vorbă cu ei. Pe două doamne, ce păreau mai cu chef de vorbă, le întreb despre ce tradiții se mai regăsesc pe aici de Sfântul Gheorge. Îmi răspund, completându-se una pe cealaltă: ”Veneau băieții și luau fetele din sat, în zilele de Sfântul Gheorghe, și le băgau în vale, într-o apă, le înmuiau acolo. Fetele se pitulau, se ascundeau unde puteau, dar băieții tot le găseau”. La un moment dat, intervine o a treia bunicuță: „Da, Măria lu‘ cutare s-o băgat în  cuptor, că băieții o căutau”. Le-am întrebat ce semnifică această tradiție, dar nu au știut să îmi spună. Mai discut a o vreme verzi și uscate, după care îmi văd de drum.

Mestecenii lui Gheorghe

Mai merg un timp, până dăm de o poartă, lângă care se odihnește un mesteacăn. O deschid,  intru și mă iau în primire niște căței simpatici. Sunt îndemnat să deschid ușa și să intru. Mă întâmpină două doamne simpatice: doamna Dina Stoica și Tlvan Parascheva, de 77 de ani. Zic ”săru‘mâna”, și mi se răspunde cu un așezat ”bine ați venit”. Facem prezentările de cuviință și intru direct în pâine. Le întreb pe cele două: „De unde vine tradiția aceasta cu mestecenii puși la poartă?” Una dintre ele, doamna Dina Stoica, îmi răspunde: „Mestecenii simbolizează începerea muncilor agricole de primăvară. Acești copaci se pun la fiecare om ce poartă numele Sfântului Gheorghe, la fete, la feciori și la instituții. Plus că se făceau și arcade la poduri, însă acum, cu mașinile astea mari, nu se mai pun, deoarece încurcă”.

Cu mestecenii de la poartă m-am lămurit, dar mai am o curiozitate: de ce băieții udă fetele în ziua de Sfântul Gheorghe? Mă lămurește tot mătușa Dina: „Tradiția udatului fetelor semnifică belșug, prosperitate. Băieții căutau fetele și le udau în vale. Dar nu se mai țin aceste tradiții, din cauza comodității tineretului. În schimb, în ajun de Sfânt Gheorghe, feciorii merg și cântă la geamul celor sărbătoriți două cântece: Ziorile și Florile dalbe” .

Tinerii trebuie motivați ca să-și păstreze tradiția

Mă uimește energia acestor femei. Nu le pot da vârsta pe care o au. Le cer să le fac o poză, dar refuză, pentru că, zic ele, nu mai au nevoie de validare. Le-am înțeles, așa că nu am insistat. Dar un lucru tot le mai întreba, și anume în ce măsură tinerii mai păstrează tradițiile. „Într-un an au venit băieții satului la mine și mi-au spus: Doamna Dina, noi nu mai mergem la mesteceni. La care eu le -am răspuns: Nu? Atunci mă duc eu cu fetele. Când au auzit ce am spus, au și plecat acasă să înhame caii și să meargă să curețe pădurea de mesteceni pentru săteni. Așa se întâmplă, dacă nu motivezi cumva tinerii, ei nu o să ducă datinile mai departe”.

După această discuție, îmi iau la revedere respectuos de la simpaticele doamne. Ploaia își intră deja bine în drepturi. Mai schimb oareșce vorbe cu doamna Elena Mangu, după care las Sebeșu de Jos sub ocrotirea ploii și a tradițiilor ce îi străjuiesc așteptările.

Urmărește Sibiu 100% în Google News