Numărul firmelor care şi-au suspendat activitatea în ianuarie 2023 a fost de 1.668, în creştere cu 30,41% comparativ cu prima lună din 2022, conform datelor publicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).
Cele mai multe companii care şi-au suspendat activitatea în intervalul menţionat au fost din Bucureşti, respectiv 212 (număr în creştere cu 120,83% faţă de ianuarie 2022), Capitala fiind urmată de judeţele Braşov, cu 83 de firme suspendate (în creştere cu 48,21%), Cluj -71 (plus 26,79%), Maramureş – 68 firme (+112,5%) şi Timiş – 62 (+14,81%).
La polul opus, cele mai puţine suspendări au fost consemnate în judeţele Giurgiu – 10 (în scădere 23,08% faţă de ianuarie 2022), Tulcea – 11 (plus 120%), Covasna – 12 (plus 71,43%), Brăila – 14 (plus 16,67%) şi Caraş-Severin – 14 (plus 75%).
Pe domenii de activitate, cel mai mare număr de suspendări s-a înregistrat în comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, respectiv 434 (+10,71%), în activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice – 179 suspendări (+47,93%) şi informaţii şi comunicaţii – 143 suspendări (+123,44%). (AGERPRES)
Și bărbații ar putea primi tichete cadou de ziua lor, la fel cum femeile primesc de 8 martie.
Ministrul Familiei Gabriela Firea anunţă un proiect prin care şi bărbaţii pot primi tichete cadou de ziua lor, care este în 19 noiembrie.
În prezent, Codul fiscal permite angajatorilor să ofere tichete cadou femeilor pe 8 Martie, când este sărbătorită Ziua Internaţională a Femeii, scrie Digi 24.
În prezent, Codul fiscal permite angajatorilor să ofere tichete cadou doamnelor şi domnişoarelor pe 8 Martie, cu ocazia Zilei Femeilor.
„Vin cu o veste bună pentru bărbaţii şi băieţii noştri. Am iniţiat un proiect prin care propunem introducerea acordării tichetelor cadou cu ocazia Zilei Bărbatului – 19 noiembrie. Ne dorim, printr-un proiect de modificare a Codului Fiscal, ca angajatorii să poată acorda şi domnilor un astfel de tichet în valoare de 300 de lei, scutit de impozite.
Singura condiţie este ca acest beneficiu să fie prevăzute în contractul de muncă, fie el colectiv sau individual, sau în regulamentul intern al instituţiei.
Prin acest proiect, iniţiat de Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse şi pe care îl lansăm în dezbatere publică, continuăm demersurile Guvernului României de promovare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la nivel naţional”, a scris Gabriela Firea pe Facebook.
Jucătoarea de tenis de masă Mădălina Moga a reușit să câștige faza națională a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar, clasându-se pe primul loc al competiției.
Mădălina Moga și Andrei Pînzar au reprezentat județul Sibiu la faza națională a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar la tenis de masă, care a avut loc în perioada 17-19 martie la Târgu Secuiesc. în județul Covasna.
Cei doi jucători de tenis de masă sunt „veterani” și în domeniul concursurilor școlare, ei calificându-se și în 2022 la această competiție, unde s-au clasat pe podium.
În acest an, Mădălina Moga a repetat performanța de anul trecut și a încheiat Olimpiada Națională a Sportului Școlar la tenis de masă pe prima poziție.
Elevii de clasa a VIII-a susţin, luni, proba scrisă la Limba şi literatura română din cadrul simulării Evaluării naţionale, potrivit calendarului aprobat de Ministerul Educaţiei.
Marţi, elevii de clasa a VIII-a vor susţine proba scrisă la Matematică. Elevii din partea minorităţilor naţionale vor susţine proba scrisă la Limba şi literatura maternă miercuri, iar pe 29 martie vor fi comunicate rezultatele.
Accesul elevilor în săli este permis până la ora 8,30, iar probele încep la ora 9,00, moment în care vor fi distribuite subiectele. Subiectele de la simularea examenelor naţionale sunt redactate sub forma unei broşuri care se tipăreşte faţă-verso, a informat Ministerul Educaţiei.
„Pentru simularea EN VIII, subiectele sunt redactate sub forma unei broşuri care se tipăreşte faţă-verso, aşa cum este transmisă de Centrul Naţional pentru Politici în Educaţie şi Evaluare. Elevii pot solicita pagini suplimentare, dacă este cazul”, conform Ministerului Educaţiei.
Subiectele şi baremele de evaluare pentru probele scrise din cadrul simulării examenelor naţionale din acest an vor fi publicate zilnic, la ora 15. Timpul destinat elaborării unei lucrări scrise este de două ore.
Trei autoturisme au fost implicate, duminică după amiaza, într-un accident rutier pe Drumul Național 14, la ieșirea din localitatea Târnava spre Copșa Mică.
Este vorba despre o coliziune între trei autoturisme, unul dintre acestea răsturnându-se în afara șoselei. O persoană a fost rănită în urma evenimentului.
Din primele cercetări efectuate s-a stabilit că, în timp ce conducea un autoturism spre Mediaș, într-o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, un tânăr în vârstă de 21 de ani, din județul Alba, a pierdut controlul direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens, apoi a intrat în coliziune succesiv cu două autoturisme conduse din sens opus, primul de către un sibian în vârstă de 54 de ani, al doilea de către o sibiancă în vârstă de 23 de ani.
În urma impactului, autoturismul condus de către sibianul în vârstă de 54 de ani s-a răsturnat în afara drumului.
Echipajul SMURD care a ajuns la locul accidentului rutier a acordat îngrijiri medicale unui tânăr în vârstă de 23 de ani, care va fi transportat la Compartimentul Primire Urgențe Mediaș cu traumatism lombar și escoriații la nivelul mâinilor.
Polițiștii rutieri au deschis o anchetă în acest caz.
Poliţiştii sibieni caută o femeie în vârstă de 73 de ani, care a plecat fără a mai reveni acasă.
Sâmbătă seara, polițiștii sibieni au fost sesizați de către un bărbat cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 10, mama sa, Comșa Marioara Steluța, în vârstă de 73 de ani, a plecat de acasă, din municipiul Sibiu, într-o direcție necunoscută, fără a mai reveni acasă.
Femeia are 1,65 metri înălțime, 60 de kilograme, ochi căprui, păr grizonat, scurt, ten alb. În momentul plecării, femeia purta o geacă din material textil de culoare bleumarin, pantaloni din stofă cu nuanță deschisă, pălărie neagră și ghete de culoare negru. Nu se cunosc eventuale semne particulare.
Persoanele care pot oferi informaţii despre această femeie sunt rugate să contacteze cea mai apropiată unitate de poliţie sau să apeleze gratuit numărul unic pentru situații de urgenţă 112.
Şoferii sibieni circulă cu maşini care prezintă neconformităţi tehnice, acte expirate sau anulate şi produc poluare. Aceasta este concluzia controalelor efectuate în trafic de inspectorii Registrul Autor Român Sibiu pe parcursul anului trecut şi finalizate în aceste zile. Totodată, rezultatele din judeţul Sibiu sunt incluse într-un studiu la nivel naţional. Registrul Auto Român a făcut bilanţul acțiunilor de control tehnic în trafic efectuate de specialiştii săi în anul 2022.
În județul Sibiu au fost verificate, în perioada menționată, 1.470 de vehicule. Dintre acestea, 40,34% prezentau diferite neconformități tehnice sau legate de acte și două prezentau pericol iminent de accident. Din totalul autovehiculelor oprite, în 2,37% din cazuri s-au constatat deficiențe din sfera poluării și 2,38% aveau ITP fals, expirat sau anulat.
În urma controalelor mixte desfășurate de RAR și Poliția Rutieră, în această regiune au fost aplicate 638 de amenzi contravenționale și au fost retrase 403 certificate de înmatriculare. “În situația în care una dintre măsurile luate a fost reținerea certificatului de înmatriculare, acesta poate fi redobândit numai după efectuarea unei inspecții tehnice specifice la reprezentanțele RAR din țară. Atragem atenția că rezultatele controalelor desfășurate în trafic NU reflectă starea generală a parcului auto din România, deoarece echipajele mixte RAR-Poliție opresc pentru verificare doar acele vehicule care sunt susceptibile de a prezenta defecțiuni”, se arată în raportul Registrului Auto Român.
Una dintre cele mai ample acţiuni de control din anul 2022, în judeţul Sibiu, a avut loc în luna iulie. Timp de 4 ore, în intervalul orar 18-22, în municipiul Sibiu, poliţiştii Biroului Rutier Sibiu, împreună cu reprezentanții R.A.R. Sibiu, au desfășurat o acțiune concentrată pe verificarea stării tehnice a autovehiculelor, în scopul prevenirii producerii evenimentelor rutiere pe fondul defecțiunilor tehnice.
În patru ore, au fost verificate peste 20 de autovehicule și au fost aplicate 28 de sancțiuni contravenționale, în valoare de 8.720 de lei. A fost reținut un permis de conducere și au fost retrase nouă certificate de înmatriculare. Conform polițiștilor, sancțiunile au vizat utilizarea unor anvelope de alte dimensiuni, dotarea autovehiculelor cu sisteme neomologate de evacuare a noxelor, montarea de folii neomologate, defecțiuni la sistemul de lumini, conducere sub influența alcoolului și altele.
Probleme peste probleme
În anul 2022, Registrul Auto Român a verificat în trafic, din punct de vedere tehnic, 76.440 de vehicule la nivelul întregii țări. În urma controalelor, inspectorii RAR au constatat că 45,04% dintre acestea aveau deficiențe tehnice majore și/sau periculoase, motiv pentru care au fost declarate neconforme. Cele mai multe neconformități au fost constatate la:
instalația electrică de iluminare-semnalizare (27,62%);
emisiile poluante (22,65%);
punți, jante, anvelope și suspensie (13,86%);
vizibilitate (12,6%)
șasiu și elemente atașate șasiului (11,85%).
Neconformități la sistemul de frânare au fost depistate la 5,71% dintre vehiculele controlate şi în 1,75% din cazuri au fost constatate probleme la sistemul de direcţie. În urma verificărilor s-au identificat deficiențe din sfera poluării la aproximativ 6.000 de vehicule (7,86%) dintre cele controlate. Inspectorii RAR au depistat în trafic şi vehicule cu defecțiuni periculoase la sistemele de frânare, direcţie sau la punţi și fuzete. Astfel, inspectorii RAR au considerat că 5.262 de vehicule prezentau pericol iminent de accident. Aproximativ 3% dintre vehiculele verificate prezentau probleme legate de dovada efectuării inspecției tehnice periodice – ITP fals, expirat sau anulat. În urma controalelor mixte desfăşurate de RAR şi Poliţia Rutieră pe parcursul anului 2022, au fost aplicate 25.690 de sancțiuni, au fost retrase 21.854 de certificate de înmatriculare, au fost imobilizate 264 de vehicule și 408 ITP-uri au fost anulate.
Am primit deunăzi un mesaj de la o prietenă. Mi-a tăiat răsuflarea. Era o lecţie! Trebuie să ajungă la oameni aşa cum a venit, curat, direct, o felie de viaţă – mi-am zis. Am cerut acceptul să-l las să curgă de la inimă la inimă. Aşa l-am primit, aşa vă invit să-l primiţi şi domniile voastre.
„Ştii cum sunt zilele în care doreşti să faci cuiva o surpriză şi de fapt tu eşti surpriza! Şi te trezeşti într-o conjunctură atât de stingheră, încât realizezi că singurul maestru de ceremonii a fost doar Dumnezeu, iar tu, cel care s-a dorit păpuşar, nu ai fost decât un căpeţel de sfoară, nici măcar păpuşa.
Pe 1 Martie am vrut ă depăşesc o limită, o graniţă a ruşinii mele, a mărginirilor mele. Doar cu un viraj uşor la dreapta am parcat lângă o fată care practica prostituţia pe drumul naţional. S-a întors cu spatele la mine, ruşinată, iar eu am lăsat capul în jos, la fel de stingheră. Între noi două un geam, cel de la portieră. M-a năpădit deodată un amalgam de sentimente. Ruşine, jena cruntă faţă de judecăţile exprimate de mine în timp, de indiferenţa manifestă arătată sutelor de fete de pe marginea drumului… Fericirea de pe chipul ei când a primit mărţişorul pe care i l-am întins şi ochii atât de negri m-au făcut să cobor, să mă duc la ea cu intenţia de a o cuprinde în braţe, dar m-au podidit lacrimile. Eu eram cea strânsă în braţe, cu tot dragul, drag cald pe care l-am simţit la pieptul ei când mi-a spus: ”Of, mamă!”
Azi m-am întors în parcarea cu pietriş, m-a invitat la ea acasă, i-am cunocut fetiţa şi cămăruţa cu geamuri din carton. Fata aceasta, Alina, ea e flacăra unei lumânări în întuneric, de care-mi vorbeai. Arde atât de cald, de blând, de moale, de împăcat. O lumânare care de mâine va sta pe aceeaşi bancă, în aceeaşi parcare de peco părărsit. O fată îmbrăcată cu hainele mele, încălţată cu ghetele mele, dată cu deodorantul, cu rujul, cu săpunul, cu toate de-ale mele. I-am dat şi lenjerie curată, parfum pentru meseria ei. Poate că e straniu. Am vrut să-i dăruiesc puţină iubire şi m-am trezit copleşită de iubirea pe care o purta cuibărită în ea. Intenţionasem să-i dau o sticluţă cu mir, dar nu ştia ce reprezintă. A crezut că este parfum şi mi-a promis că îl va folosi în fiecare zi, ca să-şi aducă aminte de mine. Am vrut să-i dau o carte de rugăciuni şi mi-a spus că nu este botezată, nu este creştină şi nu ştie ce înseamnă aceasta, adică ortodoxia, dar a luat cu sfinţenie în mâini cărticica aceea. Nu ştia să citească… I-am dus într-o sticlă apă sfinţită, aghiasmă şi a băut-o cu o sete şi cu un nesaţ, de m-a redus la tăcere. Am întrebat-o dacă ştie vreo rugăciune, Îngeraşul, Tatăl nostru şi mi-a răspuns: „Nu, mamă, dar mă înveţi tu când vii, că eu nu ştiu carte.” Şi fiecare vorbă curată a ei se înfiera în dogma mea şi rupea zăgazurile adevărului. „Până data viitoare să spui Doamne ajută!” Şi ea murmura Doamne ajută!
Am plecat cu un gând. Sfinţenia sufletului, puritatea au multe feţe şi doar prin cei rătăciţi am şansa mântuirii, doar prin ei Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu. Sunt multe femei care nu ştiu rugăciuni, nici mantre, nici Îngeraşul, nici cine este Tatăl nostru. Ca ea, cea care rostea toate acestea cu căldură, cu linişte, cu dragoste şi cu acceptare… Femeia prostituată, care de mâine dimineaţă este din nou unde îi e locul, mai bună decât mine, mai caldă, mai smerită, mai răbdătoare cu viaţa, mai aşternută în drumul ei şi care îşi va duce crucea mai departe fără a judeca pe nimeni, pentru că în lumea ei interioară nu exită bine şi rău, nu există frumos şi urât, totul este doar iubire cuibărită în adâncuri.
Simt că îmi este deja dor de Alina, că are cu mult mai mult din tot ceea ce am eu şi este atât de mare cu atât de puţin! Fata căreia i-am sărutat obrajii aspriţi de vânt şi ploaie şi faţă de care am simţit o teribilă ruşine. Ruşinea faţă de Dumnezeu.”
În Evanghelia de astăzi se spune: „Cine va voi să-și mântuiască sufletul, și-l va pierde” (Marcu 8, 35). Oare cum să înțelegem aceste cuvinte, noi, cei care vrem să ne mântuim sufletul? Putem ajunge astfel la pierzanie?
Înțelesul vine din aceea că versetul se referă la o falsă „mântuire” a sufletului, adică la una egoistă, pentru sine, pentru viața de aici, pentru istorie, iar nu pentru rai.
Din păcate, unii recurg la credință numai când au necazuri, în ideea de a-și „mântui” sufletul din încercări. Alții, pentru a-și justifica slava lor deșartă. Dar aceasta este o formă de „credință” interesată, egoistă, nu mântuitoare, ci pierzătoare de suflet.
Or, crezul nostru este dobândirea vieții veșnice cu Hristos, indiferent de suferințele prin care trecem. Ba mai mult, cine își „pierde” sufletul pentru Evanghelie, renunțând la plăcerile lumii, la lingușelile măririi, răbdând cu demnitate necazurile, acela se va mântui.
Mântuirea înseamnă ofrandă, înseamnă răbdare și sacrificiu, cu alte cuvinte înseamnă Cruce. Așa spun și celelalte versete ale pericopei: „Cel ce vrea să vină după Mine, să-și ia Crucea sa și să-Mi urmeze Mie… Căci cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-l va mântui”.
În baza acestor cuvinte, versetul de la început s-ar putea reformula astfel: Cine va voi să-și mântuiască sufletul fără Cruce, și-l va pierde! Acum înțelegem corect versetul. Crucea este calea mântuirii noastre.
Spune un proverb românesc interesant: „Decât cu un prost la câștig, mai bine cu un deștept la pierdere”. De ce? Pentru că profitul între neghiobi duce la pagubă, dar paguba printre deștepți se transformă în profit. Contează enorm de mult la cine ne raportăm.
Aceasta este înțelepciunea Crucii: decât cu păcatul la „câștig”, mai bine cu Crucea, la „pierdere”. Fiindcă „pierderea” sufletului pentru Crucea lui Hristos duce la cel mai mare câștig. Raportat la El, nu la cele de aici.
Povestea a început acum un an. Vasile Adrian Vizitiu, un munte de om, cu un preaplin de suflet, cât o seară aburindă a zori de vecernii, ajungea în Sfântul Munte (Athos). Venise aici la îndemnul Părintelui Marian Bota din Sibiu, căruia îi trebăluise – constructor fiind de meserie, și mai ales de vocație – câte ceva pe la casă. De altfel, de 25 de ani, Vasile Vizitiu cam asta face: construiește. O vreme, pentru românii de prin jurul Sibiului, apoi pentru cine cum avea nevoie printre străini, în special pe cele meleaguri nemțești. Revenit acasă, și-a ostoit dorul și priceperea tot pentru / printre ai săi, construind în continuare și împărțind bucurie. Însă odată ajuns în acea călătorie inițiatică în Sfântul Munte, și-a găsit o nouă menire: aceea de a construi lăcașuri de odihnă vremelnică pentru pelerinii de pe culmea athonului.
Adrian Vasile Vizitiu
Când Dumnezeu oprește ploaia pentru oameni
Era în iunie, anul ce abia trecu. Împreună cu Pr. Marian și încă doi prieteni, pășea pentru prima oară pe cărările Schitului Lacu. Destinația: Chilia Izvorul Tămăduirii. I-au întâmpinat părinții Epifanie și Dimitrie, nevoitorii de aici. După ce și-au tras nițel sufletul, au cerut ceva de lucru, să fie și ei de folos, după puterile lor. Au tocat cânepă pentru fresca viitoarei biserici, au ajutat la gospodărie, au fost, pentru patru zile, parte din tot ceea ce se întâmplă aici. Singura problemă nerezolvată era cea a cazării. Fiind o chilie la început de drum, preocuparea prioritară a părinților de aici era, cum altfel, decât cea de rugăciune și mijlocire la Maica Domnului pentru lume și pentru fiecare pelerin în parte. Turiștii noștri s-au oferit să construiască ei spații de cazare pentru cei care vor ajunge de acum aici. ”Am venit în țară și am început să căutăm voluntari, ne istorisește Adrian Vizitiu. Ne-am adunat 13 persoane. Noi 4 și încă 9. Era în septembrie, anul trecut. Am ajuns acolo și am făcut primul nivel. Fundație, zidărie, scară, placă, în 4 zile. Materialele au fost donate de un sponsor, o doamnă de la Brașov, pe care nu o cunoaște nimeni, nici măcar ei. În 25 ianuarie am plecat iar. Am prins o vreme extrem de rea și am lucrat așa, pe ploaie. Am făcut și mansarda, camerele și acoperișul”. Din această expediție păstrează un moment cu totul special: ”Eram terminat psihic. Îmi venea să și plâng. Eram la mănăstirea Sf. Anton. Și părintele de acolo mi-a dat un metanier și mi-a spus: Asta ți-o dau cadou. Și când ai nevoie de Maica Domnului, folosește metania și spune-i dorința ta. Ploua întruna. Eram disperat! Venea vineri și noi nu am pus acoperișul. Niciun lemn nu am pus pe acoperiș! Erau numai centurile. Dimineața mă duc sus, bag mâna la centură, betonul nu era întărit… Nu puteam pune grinzile la tavan, nu puteam face nimic! În acea zi nu am muncit nimic. A plouat toată ziua. Și am eu un loc acolo, pe care l-am botezat Titanic; o balustradă de fier, ascuțită, așa, și jos e râpă. M-am pus acolo și am început să mă rog la Maica Sfântă. Și a doua zi, am făcut tot acoperișul! Într-o zi, tot! 100 de metri pătrați. Cu folia pe el! Și după ce am terminat de pus ultima folie, a început ploaia! Maica Domnului e întotdeauna cu noi”, e concluzia lui Adrian.
Lucrând la Chilia Izvorul Tămăduirii (Athos). Foto: Adrian Vasile Vizitiu
Săptămâna aceasta, au plecat iar
Sâmbăta aceasta, au plecat din nou, cu un grup de 14 voluntari, să continue lucrările. Și aceasta, după ce ultima dată au fost 24 inși, toți voluntari sibieni. ”În 12 iulie e sfințirea, adaugă Adrian Vasile Vizitiu. Și totul trebuie să fie la cheie. Sâmbătă e plecarea, în 18. Și stăm până în 25 martie. Ajungem duminică, și sâmbătă coboarâm. Mergem să ne continuăm treaba, să tencuim, să punem tavanele, să turnăm șapele…”
De fiecare dată, Vasile Adrian Vizitiu și ai lui nu doar că pun mână de la mână să își organizeze transportul în Athos, dar își iau cu ei, de acasă, și sculele necesare lucrului, alimente pe care să le dăruiască părinților de aici, materiale de construcții ce se mai ivesc drept nevoi și altele ca acestea. Mai mult, unul din candelabrele viitoarei biserici e donat tot de un sibian din acest grup. ”E o experiență frumoasă cu Sf. Munte, continuă Adrian. Cu uneltele stăm cel mai prost, pentru că se strică cel mai adesea. Au și ei scule acolo, dar pe ale noastre știm să le mânuim altfel. Însă sincer să vă spun, habar nu am cum trece timpul dintre luni și sâmbătă și cum, la capătul acestor zile, tot lucrul propus e gata!”
Athosul de acasă
După ce vor termina lucrul început la Izvorul Tămăduirii, constructorii sibieni sunt deja ”amanetați” pentru o altă lucrare, la o altă chilie vecină, tot pentru un lăcaș de cazare a credincioșilor. Căsătorit, tată a doi copii (dintre care cel mare îl însoțește și ajută în Sf. Munte), Vasile Adrian Vizitiu reușește să gestioneze cu bună măsură latura aceasta a sa de binefăcător cu îndatoririle pentru familie. Ba, mai mult, de când face asta, toate celelalte s-au așezat frumos în viața lui. Și a mai descoperit ceva în el. ”De un an, de când merg în Sf. Munte, am început să ajut și copii bolnavi. Acum ajut doi copii, unul din ei cu 4 diagnostice, care nu poate să meargă, nu poate vorbi. Părinții și-au vândut apartamentul, ca să poată ajuta copilul. Și încerc să ajut cum și cu ce pot”. A găsit o asociație prin care derulează aceste proiecte și încearcă să aline, pe măsura sa, durerea din jur.
În aceste zile, constructorii sibieni sunt în Athos. Ei zidesc lăcașuri între pământ și cer. Vor termina în curând această lucrare. Și vor începe alta… Și vor înmulți binele. Și poate că vor face o lume mai bună și pentru noi.
Foto. Adrian Vasile Vizitiu
De aceea, cei care doresc să sprijine acțiunile lor, o pot face donând în contul:
Cristina Vizitiu
IBAN: RO17 BRDE 330S V751 6233 3300, deschis la BRD, cod SWIFT: BRDEROBU, cu mențiunea: ”Pentru Athos”.
Interviu cu Herbert Oprea, Director General Wenglor, Sibiu
Unul din cei mai credibili și competitivi investitori germani din Sibiu, și printre primii care au ales orașul nostru ca loc în care să își dezvolte businessul, vine să își împărtășească reușitele, provocările și emoțiile pentru cititorii Sibiu 100%. Wenglor, producător internațional de senzori, de peste 20 de ani asigură soluții și servicii complexe atât pentru cei mai mari clienți din România și nu numai, cât și pentru cei la început de drum, care doresc să își optimizeze activitatea. Peste 350 de angajați s-au regăsit în ”familia Wenglor” și, împreună cu Directorul Herbert Oprea, fac posibilă această poveste.
Wenglor: o ”familie inovativă”
Pentru noi, cei care poate nu suntem foarte avizați / informați cu ce mișcă pe piața și platforma industrială a Sibiului, cine sunteți voi, Wenglor?
Așa acum ne place să spunem, suntem o familie inovativă, o companie din Germania, înființată în 1983, și suntem un producător internațional de senzori pentru automatizări industriale. La nivel mondial, Wenglor are undeva la peste 1000 de angajați, cu două fabrici în Germania și una în Sibiu (România). Aș menționa că locația din Sibiu este foarte importantă, pentru că peste 70 % din produsele companiei sunt manufacturate aici, la Sibiu, cu ajutorul celor aproximativ 350 de angajați. Suntem în Sibiu din 2001, deci printre primii investitori. Ne place aici, iar fondatorul nu pierde niciodată ocazia să spună ce decizie bună a luat cu deschiderea fabricii aici, la Sibiu. Și aceasta, în primul rând, pentru că aici a găsit oameni competenți, oameni cu care a putut crește foarte mult. Și, într-adevăr, se și vede: în cei 20 de ani, în strânsă legătură cu fabrica din Sibiu, Wenglor a crescut foarte mult.
De ce Sibiu?
Vorbim de anii 2000-2001. Cred că primul contact a fost în 2000. Au fost în discuție mai multe locații din țară, dar cred că în Sibiu domnul Dieter Baur s-a îndrăgostit și de munții Făgăraș, de peisaj (aducându-i foarte mult aminte de priveliștea de acasă) și, desigur, de oamenii pe care i-a găsit aici. Pentru el a fost foarte important să aibă cu cine discuta și lucra. E clar că în Sibiu era și este o tradiție în ceea ce privește limba germană. Sunt destul de mulți vorbitori de limbă germană, aici era deja o industrie (mă refer în special la platformele vechi, chiar dacă în 2000 erau mai mult niște rămășițe, dar și câteva companii funcționale), ceea ce l-a făcut să își dea seama că poate găsi aici oameni competenți. Și mă refer acum, în primul rând, la ingineri. Noi suntem o companie axată și în direcția aceasta, de proiectare, și nu doar de producție. Avem facultate de inginerie aici, o facultate bună la nivel național, aeroportul… Și Sibiul a îndeplinit oarecum toate condițiile, care între timp s-au și îmbunătățit. Vedem acum că Sibiul este legat, prin autostradă, aproape complet, de Vest. Sibiul era un oraș în expansiune, cu premisele de atunci, și se pare că a fost un pariu câștigător.
Prin ce se diferențiază Wenglor de alte companii de gen?
Cred că fiecare companie are un specific aparte. Chiar dacă sunt 10 companii, de pildă, care produc senzori, fiecare din ele e diferită. Vorbim aici, în primul rând, de cultura organizațională a fiecărei companii. Și voi face din nou referire la fondatorul companiei, care și-a pus destul de tare amprenta – așa cum se și întâmplă, de altfel, de multe ori – asupra specificului companiei. Cred că lui, pe cât de mult îi plac senzorii, pe atât de mult îi plac oamenii. E un om foarte atent la nevoile angajaților, de aceea încearcă să creeze o atmosferă foarte familială, după cum o spune și motto-ul: ”familie inovativă”. Cred că la Wenglor cei mai mulți dintre angajați vin cu drag la muncă. Și asta o pot spune din interior. Asta cred că ne diferențiază.
Iar pe piață?
Pe piață ne diferențiem prin faptul că încercăm să ținem un standard de calitate foarte ridicat. Testăm fiecare produs în parte înainte să iasă pe ușa fabricii. Deci ținem foarte mult la calitate și, bineînțeles, încercăm să venim tot timpul cu ceva nou. Avem un departament de proiectare foarte bine pus la punct și aici, în România, unde peste 40 de colegi ingineri lucrează în a dezvolta produse noi și peste 100 de colegi în Germania. O bună parte din angajați sunt implicați în inovare, pentru că este și genul de business în care trebuie mereu să vii cu ceva nou pe piață, mai inteligent, cu o comunicație mai bună, cu o viteză mai mare; pur și simplu concurența și vremurile ”împing” în direcția aceasta. Și cred că facem față. Sunt foarte multe companii de senzori care au ”ațipit” la un moment dat (o paralelă ar putea fi Nokia, în domeniul smartphone). De aceea noi mergem tot mai mult și în direcția de smart senzor și smart camera, sisteme vision de comparare de imagine și așa mai departe, pentru aplicații tot mai complexe. Ca astfel, clienții noștri să poată beneficia de ultimele tehnologii din partea noastră.
Herbert Oprea. Foto: Sibiu 100%
De ce să lucrezi, de aproape 20 de ani, la Wenglor
Care crezi că sunt punctele forte, ca produse, ale companiei?
Noi, în anii 1980, când s-a înființat Wenglor, ne-am consacrat ca specialiști pe senzori optici. Aceștia sunt de diverse tipuri, forme și cu diverse capabilități. Am fost, vreme de două decenii, specialiști pe partea aceasta. Dar suntem conștienți și că viitorul se bazează pe tehnologia axată pe camere. De aceea, în paralel cu partea de senzori optici, investim foarte mult și în această direcție. Am putea spune că suntem specialiști pe partea de senzori laser optici de mare precizie.
Cât de ofertantă este Româniaîn acest sens? Există o piață considerabilă și aici?
Sigur! Există o piață de senzori în România, suntem destul de bine poziționați, clar ajută și că suntem de 20 de ani cu producție aici. Nu ezităm să spunem partenerilor noștri că atunci când cumpără senzori Wenglor, dau de lucru și colegilor noștri. Drept urmare avem o cotă bună de piață. Clar, piața din România nu se compară cu piețele din Vest din simplul motiv că nu există atât de mulți producători de utilaje. Aceștia sunt și cei mai mari consumatori de senzori. Noi avem puține astfel de companii în țară. Cea mai mare parte din clienții noștri sunt cei care folosesc utilajele. Avem destul de mulți clienți din industria alimentară, din industria lemnului. Cea mai puternic automatizată industrie este, în continuare, industria automotive, și știm foarte bine că nu stăm foarte rău în România la acest capitol. Pe lângă cele două fabrici care fac autovehicule, sunt foarte mulți care sunt furnizori direcți ai acestor fabrici de automobile, care indiferent ce fac, au nevoie și ei de foarte mulți senzori. Este o piață destul de clară, mult focusată pe end useri, într-adevăr, pe consumatori finali, dar este o piață bună, constantă și în dezvoltare. În ultima vreme nu cred că au fost foarte multe investiții mari în direcția aceasta, dar văd acum un nou trend, ceea ce ne bucură.
De când conduci Wenglor?
Lucrez la Wenglor din 2006, iar director sunt din 2008.
Care e filosofia de management, felul în care gândești afacerea, în raport cu oamenii și producția?
Filosofia de management aș putea spune că e una participativă. Suntem foarte deschiși, comunicăm foarte mult și aș începe prin a spune că am avut mare noroc, pentru că am găsit în companie oameni deosebiți, oameni care încă sunt de ani buni împreună cu noi în companie și încercăm să luăm întotdeauna deciziile împreună. Trebuie spus din capul locului că nu vorbim aici neapărat de un management strategic. Noi suntem în mare parte operaționali și trebuie să avem grijă și să ne asigurăm că facem aceasta în cele mai bune condiții pentru angajați și cu cel mai mare grad de rentabilitate pentru companie. Nu este datoria noastră să gândim ce produs scoatem pe piață, cum creștem anul viitor, ci desigur, trebuie să ne asigurăm cum creștem producția, astfel încât să satisfacem nevoia companiei mamă.
Care e profilul angajatului Wenglor?
Profilul angajatului nostru e cel al omului care vine cu drag la lucru. Căutăm persoane deschise, persoane comunicative, cu energie, pe care le vedem din start că pot aduce un suflu bun, pozitiv, nou, pe oricare dintre poziții. Deci profilul angajatului Wenglor este angajatul energic și motivat. Și aceasta se vede în munca de zi cu zi. Iar noi încercăm să creem acest cadru, în care lumea vine cu drag la serviciu. Suntem cu toții la per tu, indiferent de poziție. Este așa, o regulă nescrisă în companie, avem discuții peste tot, la câte o cafea sau în ședințele oficiale, constructive…
Funcționează acest mod de lucru?
Da. Funcționează. Să știi că e amuzant că avem câțiva colegi care nu se pot debarasa și sunt tot cu ”șefu”, dar deja devine, așa, o adresabilitate la nivel de glumă: ”Șefu..”. Dar după aceea mă întreabă: ”Ce ai făcut în weekend?” Suntem tot la nivelul acela familiar, dar pentru că efectiv nu se pot obișnui sau nu le stă în putere să zică ”Ceau, Herbert!”, continuă să îmi spună: ”Salut, șefu!”
Foto: Wenglor Sibiu
Ce îl deranjează pe Herbert Oprea
Ce ai făcut în weekend? Cum îți omori timpul?
Să știi că nu am făcut mare lucru, pentru că am fost un pic răcit. În general, am fost pe acasă, mai ales în ultima vreme. În familie, de regulă, preferăm să ne relaxăm, cu fetița. Am o fetiță de 11 ani, facem diverse activități, ne întâlnim cu prietenii, mergem pe la câte o cabană… În mare, cam asta facem. Dar când am energie și vine și primăvara sau vara – pentru că nu sunt omul iernii -, mă mai joc de-a grădinăritul pe la țară. Îmi plac drumețiile. Și am ajuns să îmi placă să alerg, pentru că vine o vârstă…
Și acum este…
Da, eu în general sunt un om competitiv. Înainte mai jucam tenis, fotbal, dar în ziua de azi e aproape imposibil să strângi, măcar 10-12 inși, pentru fotbal.
Reușești să disociezi munca de viața privată?
De multe ori mă întreabă lumea: ”Cum ai stat 16-17 ani la Wenglor? Cum poți să stai atâția ani în același loc?” Răspunsul e chiar în întrebarea ta. Este job-ul în care îți poți găsi un echilibru. Și acesta e oarecum în filosofia companiei. Venim, muncim, ne facem treaba cât mai bine, dar avem și timp de calitate la îndemână pentru familii. E clar, sunt spike-uri, încărcări în timpul săptămânii, trebuie să știi să prioritizezi, să le rezolvi pe toate, dar de când sunt la Wenglor nu am multe weekenduri în care a trebuit să fac ceva pentru companie. Mai mult, avem și vinerea zi scurtă; noi la 14.00, vinerea, plecăm acasă. Nu întotdeauna, ca regulă, dar avem această opțiune și două zile și jumătate nu ne gândim la serviciu decât, bineînțeles, dacă avem diverse acțiuni. Pentru că mai avem și activități de echipă.
Apropo, acțiuni pe care le oferiți angajaților, motivații extramonetare, găsim?
Odată cu pandemia, au fost vremuri destul de grele din acest punct de vedere. De anul trecut însă, am început să reluăm aceste activități, care ne leagă, ne coagulează ca echipă. Am împlinit 20 de ani anul trecut; bineînțeles că am făcut un mega chef, avem teambuildinguri pe departamente (fiecare departament are buget, poate să iasă și să facă ceva frumos), la care se adaugă diverse acțiuni: maratonul, la care avem și cursa noastră, Wenglor 10 K, ne antrenăm împreună pentru eventul acesta… Acum vom planta niște puieți. Am zis, în 2021, că pentru fiecare angajat nou plantăm câte un copac. Și ne ținem de cuvânt.
Aveți mulți angajați noi? Adică plantați mulți copaci?
Nu, dar am zis că privim în viitor. Vor fi 400 de puieți. Nu am angajat 400 de colegi, dar, cum am zis, investim în viitor. Mai avem Ziua Porților Deschise, pe care nu am mai organizat-o demult. Și e o tragedie pentru copiii angajaților din Wenglor. Mă întreabă și fiică-mea, colegii: ”Când mai e ziua Wenglor?!” Pentru că noi chiar mergem și în direcția copiilor, le facem tot felul de tobogane, tiroliene… Anul acesta sigur facem! Încercăm, pe cât se poate, de fiecare dată când se ivește ocazia, să avem cât mai multe activități împreună.
Ce ar trebui să facă un angajat să te scoată din sărite?
De cele mai multe ori cred că mă deranjează neasumarea responsabilității și a vinei, într-un final. Avem, ca oameni, în general, tendința de a ne disculpa cumva, de a spune: ”Nu, nu știu ce s-a întâmplat…”
Asta mă supără. Și cred că întotdeauna pentru a depăși o problemă trebuie în primul rând să o conștientizăm, să fim de acord că s-a întâmplat o greșeală, că este o eroare și să vedem de acolo de unde plecăm. Mă deranjează când cineva ascunde, minte, mușamalizează, ca să zic așa, o anumită chestie, o greșeală a lui sau a unui coleg, în loc să punem cărțile pe masă, să vedem care e greșeala și cum o îndreptăm împreună. Pentru că bineînțeles că e normal să și greșești.
Cum reacționezi? Țipi, urli, apelezi la cuvinte buruienoase?
Nu, nu, nu e ok asta! Trebuie să recunosc că îmi e destul de greu să mă reprim câteodată, dar sunt și rare cazurile când mă enervez. Întotdeauna încerc să nu reacționez cum aș vrea, să nu reacționez la cald, și de multe ori, dacă e ceva care efectiv m-a scos din pepeni, prefer să plec, mă duc în birou și mă gândesc cum abordez problema. După care, după ce m-am mai liniștit, încerc să o iau pe altă cale. În general, oamenii intră în defensivă foarte repede când se simt cu musca pe căciulă și atunci e binevenită o pauză pentru toată lumea. Și reluăm peste o vreme discuția, peste o oră, peste o zi, în funcție de cât e de gravă situația, mai calm, poate la o cafea și vedem cum o soluționăm. Dar despre asta ar trebui să zică mai bine colegii. E o atmosferă destul de calmă, de liniștită, și chiar te invit și pe tine să te convingi de aceasta. Oamenii își văd de treabă, fiecare știe ce e de făcut și e liniștea aceea de rânduială nemțească, cu fiecare lucru la locul lui.
Pasiuni? Mai mult sau mai puțin vinovate…
Eu sunt destul de activ, sunt omul hobby-urilor. Am avut multe pasiuni. Cred că am început cu pescuitul, la care am renunțat după ce s-a născut fetița. Nu neapărat în legătură directă, dar ca să mergi la pescuit trebuie să stai, să îți aloci timp. Am colecționat multă vreme radiouri, pe lămpi, împreună cu tata. Am renunțat de ceva vreme la această preocupare, pentru că nu mai avem spațiu unde să le adunăm. Dar recunosc că și acum, când dau cu ochii de vreun radio, îmi scapă câte o bătaie de inimă. În aceeași ordine de idei, am mai cochetat cu tâmplăria, trebăluind împreună cu tata, pe acasă, la țară… Dar în ultimul timp, ca pasiune, am rămas cu partea de alergat, cu cea a drumețiilor prin pădure…
Vise neîmplinite? Să salvezi omenirea, să croșetezi apă în Oceanul înghețat?
Să știi că nu am. Poate părea arogant, dar nu. M-ai luat prin surprindere. Sigur, toți avem chestii pe care am fi vrut să le facem și nu le-am făcut. Nu știu ce să zic. Probabil, să fac o casă așa cum mi-o doresc. Dar anul acesta mă apuc de ea! Pomi am plantat, copil am făcut… Clar că tot timpul te gândești: oare cum ar fi dacă… Dar pot spune că nu am remușcări, nu am regrete grozave, de genul: ”Ce rău îmi pare că…” Și sunt și genul care preferă să privească în viitor. În prezent și viitor, decât în termeni de cum ar fi fost dacă. Facem ce e mai bun cu datele pe care le avem.
Un copil în vârstă de 12 ani a fost rănit grav, sâmbătă, după ce și-a prins piciorul într-un motocultor.
Un echipaj al Serviciului de Ambulanță Sibiu a intervenit în Avrig, la Centrul de Permanență, unde un copil de 12 ani a fost adus de familie în urma unui accident.
Un motocultor a prins piciorul copilului producându-i mai multe traumatisme.
„La sosirea echipajelor, copilul prezenta fractură deschisă de femur și de gambă dreaptă. După acordarea asistenței medicale de urgență și sub monitorizare continuă.
Starea copilului este stabilă, dar din cauza rănilor grave s-a hotărât chemarea elicopterului pentru a fi transportat la spital”, au spus reprezentanții Serviciului de Ambulanță Județean Sibiu.
Minorul a fost transportat cu elicopterul la spitalul din Târgu Mureș.
