Evanghelia Duminicii a XIV-a după Rusalii ne așază înainte una dintre cele mai frumoase imagini ale Împărăției lui Dumnezeu: nunta. „Asemănatu-s-a Împărăția cerurilor omului împărat care a făcut nuntă fiului său.” Dumnezeu vorbește despre întâlnirea cu El nu prin imaginea unei poveri, ci prin aceea a bucuriei, a mesei întinse și a comuniunii.
Credința nu vine să ne împuțineze viața, ci să-i descopere adevărata plinătate. Împăratul pregătește ospățul și își trimite slujitorii să-i cheme pe cei poftiți: „Toate sunt gata. Veniți la nuntă!” În aceste cuvinte se concentrează taina chemării lui Dumnezeu. Totul este pregătit, omului îi rămâne să răspundă. Înainte să-L căutăm noi pe Dumnezeu, El ne caută pe noi; înainte să întindem mâinile spre cer, Hristos Și-a întins mâinile spre noi pe Cruce.
Tocmai de aceea refuzul invitaților este atât de dureros. Evanghelia nu spune că n-au putut să vină, ci că „n-au vrut”. Unul pleacă la țarina sa, altul la neguțătoria sa. Nu aleg neapărat lucruri rele, dar aleg lucruri trecătoare în locul întâlnirii cu Împăratul. Aici Evanghelia devine foarte apropiată de viața noastră. Rareori Îi spunem lui Dumnezeu că nu avem nevoie de El; mai des Îi spunem că nu avem timp.
Rugăciunea, Liturghia, Spovedania, împăcarea cu celălalt sunt împinse spre un „mai târziu” care riscă să nu mai vină niciodată. Munca este necesară, familia este binecuvântare, casa și grija pentru ziua de mâine sunt firești, dar toate își pierd măsura atunci când ocupă locul lui Dumnezeu. Omul poate ajunge astfel cu agenda plină și cu sufletul gol, conectat la întreaga lume și totuși înstrăinat de propria inimă. Nu lipsa lucrurilor ne sărăcește întotdeauna, ci uneori mulțimea lor, atunci când nu mai lasă loc pentru ceea ce este esențial.
Și totuși Dumnezeu nu renunță. Împăratul îi trimite pe slujitori la răspântii și le poruncește să-i cheme pe toți pe care îi vor întâlni. Sunt adunați „și răi, și buni”. În această imagine putem recunoaște Biserica: nu adunarea celor fără greșeală, ci casa celor chemați de Dumnezeu din drumurile și rătăcirile lor. La Hristos nu venim pentru că suntem deja vindecați, ci pentru că avem nevoie de vindecare; nu pentru că suntem fără păcat, ci pentru că avem nevoie de iertare.
Dumnezeu nu așteaptă o biografie impecabilă, ci o inimă care are curajul să spună: „Doamne, acesta sunt. Am căzut, am rătăcit, dar am venit”. Evanghelia nu lasă însă iubirea lui Dumnezeu să devină justificare pentru nepăsarea omului. Împăratul găsește între cei veniți un om fără haină de nuntă și îl întreabă: „Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?”
Chemarea este dar, dar răspunsul presupune schimbare. Nu este suficient să intrăm în biserică; trebuie să-L lăsăm pe Hristos să intre în viața noastră. Putem aprinde lumânări și păstra întuneric în inimă, putem posti de la mâncare fără să postim de la răutate, putem rosti rugăciuni și refuza să iertăm. Credința care nu ajunge în felul nostru de a trăi rămâne o haină pe care n-am îmbrăcat-o.
Haina de nuntă se țese din lucruri aparent mici: dintr-un „iartă-mă” spus la timp, din puterea de a ierta când încă doare, din pâinea împărțită, din răbdarea oferită unui bătrân, din apropierea de cel singur, dintr-un bine făcut fără martori. Este credința devenită faptă, pocăința devenită schimbare și rugăciunea devenită iubire.
În fond, autenticitatea vieții creștine se vede mai puțin în ceea ce spunem despre Dumnezeu și mai mult în felul în care ne purtăm cu oamenii Lui. Rămâne însă o întrebare: dacă Dumnezeu ne cheamă la bucurie, de ce amânăm atât de des întâlnirea cu El? Poate pentru că trăim cu iluzia că avem timp. „Mâine mă rog, mâine mă împac, mâine mă spovedesc, mâine mă schimb.” Dar Dumnezeu ne întâlnește întotdeauna astăzi. Astăzi putem cere iertare, astăzi putem face binele amânat, astăzi putem îngenunchea după multă vreme și, chiar fără cuvinte frumoase, putem spune: „Doamne, am venit.”
Acesta este unul dintre marile daruri ale Evangheliei: posibilitatea întoarcerii. Oricât de mult am rătăcit, chemarea lui Dumnezeu rămâne deschisă. La fiecare Sfântă Liturghie ne este pusă înainte masa Împărăției, la fiecare Spovedanie ni se oferă șansa unui început nou, iar fiecare faptă de iubire face ca Împărăția lui Dumnezeu să devină puțin mai vizibilă în lumea noastră. Creștinismul nu este religia unei tristeți fără ieșire. Mormântul lui Hristos este gol. Destinația noastră este Învierea, iar Evanghelia de astăzi ne vorbește tocmai despre ospăț și întâlnire. Sfințenia nu înseamnă fuga de viață, ci descoperirea adevăratei Vieți în Hristos.
De aceea, când ieșim din biserică, Evanghelia trebuie să plece împreună cu noi. Nu ni se cere să schimbăm lumea într-o singură zi, ci să lăsăm întâlnirea cu Dumnezeu să schimbe ceva concret în noi: un cuvânt, o relație, o alegere, o rană pe care refuzam s-o iertăm. Uneori un singur pas făcut sincer spre Dumnezeu este începutul unei întregi învieri sufletești. Masa este pregătită, ușa este deschisă și chemarea răsună: „Toate sunt gata. Veniți la nuntă!”
Fericit este omul care nu mai răspunde cu „mâine”, ci are curajul să spună: „Doamne, vin!” Și să ne ajute Dumnezeu ca, atunci când va veni ceasul marii întâlniri, să purtăm haina unei vieți în care credința s-a făcut pocăință, iertare și iubire și să putem spune, cu smerenie și bucurie: „Doamne, m-ai chemat, iar prin mila Ta am ajuns acasă.”
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Premieră în justiția din România: un tânăr prins de trei ori la volan fără permis a rămas fără autoturism. Decizia a fost luată de Curtea de Apel Cluj, după ce șoferul a continuat să conducă, deși fusese deja cercetat penal pentru aceeași faptă.
Tânărul, în vârstă de 18 ani și originar din județul Bistrița-Năsăud, a intrat pentru prima dată în atenția Poliției pe 30 iulie anul trecut.
Oamenii legii l-au oprit în trafic, iar în mașină se aflau alte patru persoane.
Doar trei zile mai târziu, însă, tânărul a fost din nou depistat la volan. De această dată, polițiștii au fost nevoiți să îl urmărească pe o distanță de aproximativ șase kilometri înainte de a-l opri.
Nici această intervenție nu l-a determinat să renunțe la condusul ilegal.
Situația autoturismului era, la rândul ei, problematică: mașina avea inspecția tehnică periodică expirată și nu beneficia de o poliță RCA valabilă.
În primă fază, Judecătoria Bistrița a dispus o pedeapsă de 60 de zile de muncă în folosul comunității.
Ulterior, cazul a ajuns la Curtea de Apel Cluj, unde magistrații au dispus confiscarea autoturismului folosit pentru săvârșirea faptelor.
Măsura este considerată neobișnuită în practica judiciară din România, mai ales în condițiile în care cazul nu a implicat producerea unui accident rutier.
Într-adevăr pare să fie o premieră și consider că e o decizie bună.
Practic este o măsură intermediară între o condamnare cu suspendare care se dă de obicei 8 luni, un an pentru conducere fără permis și o condamnare cu executare ceea ce este prea mult pentru o persoană care a săvârșit o singură faptă.
Și atunci această măsură de confiscare a autovehiculului consider că este intermediară și practic îl obligă pe acest bărbat să nu mai conducă.
Îi iei obiectul cu care a săvârșit infracțiunea pentru că vedem că el a săvârșit-o de 3 ori într-un interval de câteva luni de zile”, a declarat Octavian Perțea, subcomisar de poliție, pentru Euronews România.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Performanță pentru sportul sibian la Transfier 2026. Angela-Lăcrămioara „Kiki” Teodorescu a cucerit locul 3 la open feminin și locul 1 la categoria de vârstă 50-55 de ani, după ce a încheiat una dintre cele mai dificile probe de triatlon din România.
Podium pentru Sibiu, la Transfier
Cursa nu a fost deloc una ușoară. Aproximativ 300 de sportivi din 11 țări au luat startul sâmbătă, 5 septembrie, la cea de-a 11-a ediție “Transfier”, unul dintre cele mai spectaculoase triatloane din România.
Înotul în Lacul Vidraru, ciclismul pe Transfăgărășan și alergarea în zona Barajului Vidraru au compus un traseu devenit deja emblematic pentru concurenți. Traseul, diferența de nivel, peisajul și dificultatea probelor transformă cursa într-o experiență în sine.
Pentru Angela-Lăcrămioara „Kiki” Teodorescu, efortul depus pe parcursul celor trei probe s-a concretizat într-un rezultat important: medalia de bronz la open feminin și locul 1 la categoria de vârstă 50-55 de ani.
Performanța vine după un parcurs solid al sportivei sibiene în competițiile de triatlon. De altfel, Lăcrămioara Teodorescu s-a numărat printre triatloniștii sibieni premiați la Gala Triatlonului Românesc din 2025, după rezultatele obținute în sezonul precedent.
Transfăgărășanul, transformat în traseu de triatlon
Pentru concurenții de la Half 70.3, provocarea a început în apele Lacului Vidraru, a continuat pe bicicletă pe Transfăgărășan și s-a încheiat cu proba de alergare.
Cursa este una dintre cele mai spectaculoase competiții de triatlon din România tocmai datorită combinației dintre dificultatea traseului și peisajul montan.
Unul dintre momentele tradiționale ale competiției este finalul de la monumentul Prometeu, unde sportivii trebuie să depășească și cele 390 de trepte până la finish.
Pentru desfășurarea competiției în condiții de siguranță, circulația pe Transfăgărășan, între Barajul Vidraru și Bâlea Lac, a fost închisă temporar sâmbătă, între orele 07.00 și 18.00.
Un nou rezultat important pentru sportul sibian
Locul 3 la open feminin și locul 1 la categoria de vârstă 50-55 de ani obținut de Angela-Lăcrămioara „Kiki” Teodorescu la Transfier 2026 aduce încă o performanță notabilă pentru sportul sibian, într-o competiție care a reunit sportivi din mai multe țări și care testează limitele concurenților pe unul dintre cele mai dificile trasee din România.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri șivești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Luni, 7 septembrie, odată cu începerea noului an școlar, străzile din Sibiu vor deveni din nou mai aglomerate. Mii de copii se vor îndrepta către grădinițe, școli și licee, iar pentru unii dintre ei drumul către unitatea de învățământ va fi unul cu totul nou.
În acest context, polițiștii sibieni vor fi prezenți în zona unităților de învățământ și pe principalele trasee folosite de elevi.
Polițiștii vor acționa pentru menținerea ordinii și siguranței publice, fluidizarea traficului și prevenirea accidentelor rutiere.
Polițiștii atrag atenția că un moment de neatenție sau câteva secunde câștigate în trafic nu justifică niciodată riscul producerii unui accident.
Recomandări pentru șoferi
Conducătorii auto sunt sfătuiți să reducă viteza atunci când se apropie de trecerile pentru pietoni și de unitățile de învățământ și să acorde prioritate pietonilor care traversează regulamentar.
De asemenea, polițiștii le recomandă șoferilor să nu depășească autovehiculele oprite înaintea trecerilor pentru pietoni și să evite orice activitate care le-ar putea distrage atenția de la volan, în special utilizarea telefonului mobil.
În zonele aglomerate, răbdarea este la fel de importantă ca respectarea regulilor de circulație.
Șoferii sunt îndemnați să respecte indicațiile polițiștilor și să evite oprirea sau staționarea neregulamentară în apropierea școlilor, mai ales în situațiile în care vizibilitatea celorlalți participanți la trafic poate fi redusă.
Părinții care își transportă copiii cu autoturismul trebuie să utilizeze sistemele de siguranță corespunzătoare și să se asigure că cei mici coboară din mașină într-un loc sigur.
Și elevii trebuie să fie atenți
Recomandările polițiștilor se adresează și pietonilor. Elevii sunt sfătuiți să traverseze numai prin locurile permise, după o asigurare temeinică, și să respecte semnificația semafoarelor.
În timpul traversării, telefonul mobil și alte dispozitive care le pot distrage atenția ar trebui lăsate deoparte.
Câteva secunde de neatenție pot face diferența într-o situație de trafic.
Un rol important îl au și părinții, în special în cazul copiilor mai mici. Polițiștii recomandă ca traseul dintre casă și școală să fie parcurs împreună înainte ca elevul să înceapă să îl parcurgă singur.
Regulile de traversare și cele privind deplasarea în siguranță trebuie explicate și reamintite constant.
Problemele din trafic pot fi semnalate
Părinții, elevii și ceilalți participanți la trafic sunt încurajați să sesizeze eventualele probleme din zona unităților de învățământ și a trecerilor pentru pietoni.
O trecere pentru pietoni poate părea doar o porțiune de asfalt marcată cu dungi albe.
Pentru un copil care merge spre școală, trebuie să fie însă locul în care poate traversa în siguranță.
Încetiniți. Opriți. Acordați prioritate.
Dincolo de reguli și sancțiuni, miza este una singură: viața și siguranța copiilor.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Pentru lunile de toamnă, una dintre destinațiile externe pe care le recomandăm este Cipru. Temperaturile rămân plăcute, aglomerația verii începe să scadă, iar insula poate fi descoperită într-un ritm mai liniștit. De această dată, propunerea nu este însă doar pentru Ciprul plajelor și al stațiunilor cunoscute, ci și pentru o altă insulă: cea a mănăstirilor ascunse în Munții Troodos, a iconostaselor aurite, a sfinților și pustnicilor, a icoanelor Maicii Domnului și a bisericilor în care se întâlnesc lumea bizantină, epoca cruciadelor și moștenirea otomană.
Ciprul este promovat, în general, prin golfurile sale cu apă limpede, plajele întinse și stațiunile de la Mediterana. Toate acestea există și merită văzute. Dar, la numai câteva zeci de kilometri de litoral, șoselele încep să urce spre sate, păduri de pini și mănăstiri vechi de secole. Unele așezăminte sunt construite pe vârfurile munților. Altele se ascund în văile din Troodos sau în apropierea unor peșteri în care au trăit pustnici. În orașe, bisericile ortodoxe se învecinează cu monumente ridicate de cruciați și transformate ulterior în moschei. Un asemenea traseu nu se adresează numai pelerinilor. El poate fi parcurs și ca o călătorie prin istoria, arhitectura și arta uneia dintre cele mai interesante insule ale Mediteranei.
Sfântul Lazăr – cel înviat din morți – și călătoria Maicii Domnului spre Cipru
Călătoria prin Ciprul creștin poate începe la Larnaca, în fața Bisericii Sfântului Lazăr. Construită în secolul al IX-lea, în timpul împăratului bizantin Leon al VI-lea, biserica se ridică deasupra locului considerat, potrivit tradiției creștine, al doilea mormânt al lui Lazăr. După ce a fost înviat din morți de Iisus Hristos, Lazăr ar fi părăsit Țara Sfântă și s-ar fi refugiat în Cipru. Aici ar fi fost hirotonit episcop al vechiului oraș Kition de către apostolii Pavel și Barnaba și ar mai fi trăit aproximativ 30 de ani.
O tradiție păstrată în manuscrise cipriote și athonite spune că Lazăr, întristat pentru că nu o mai putea vedea pe Maica Domnului, ar fi trimis o corabie în Țara Sfântă pentru a o aduce în Cipru. Fecioara Maria ar fi pornit spre Kition însoțită de Sfântul Evanghelist Ioan și de alți ucenici. În timpul călătoriei, o furtună puternică ar fi abătut corabia de la traseu și ar fi purtat-o până la țărmurile Muntelui Athos, în apropierea locului unde se află astăzi Mănăstirea Iviron.
Impresionată de frumusețea sălbatică a muntelui, Maica Domnului l-ar fi binecuvântat și i-ar fi cerut Fiului său să-i fie încredințat ca loc ocrotit. De aici provine numele de „Grădina Maicii Domnului”, sub care Muntele Athos este cunoscut în tradiția ortodoxă. După popasul de la Athos, corabia și-ar fi continuat drumul spre Cipru. Ajunsă la Kition, Maica Domnului s-ar fi întâlnit cu Lazăr și i-ar fi dăruit un omofor și o pereche de mânecuțe arhierești, veșminte legate de slujirea sa ca episcop. Povestea nu este prezentată ca un fapt documentat istoric, ci ca o tradiție transmisă de manuscrise și de comunitățile bisericești. Ea creează însă una dintre cele mai frumoase legături spirituale dintre Larnaca, Sfântul Lazăr și Muntele Athos.
Mormântul Sfântului Lazăr poate fi văzut sub altarul bisericii din Larnaca. Deasupra se află un impresionant iconostas din lemn sculptat și aurit, unul dintre cele mai frumoase de pe insulă. De fapt, iconostasele bisericilor și mănăstirilor ortodoxe din Cipru te impresionează de cum le observi și te fac să exclami că nu ai mai văzut așa ceva. Și, într-adevăr, astfel de iconostasuri atât de bogat ornamentate nu mai întâlnești pe nicăieri. Biserica și muzeul său formează astăzi unul dintre principalele locuri de pelerinaj din oraș.
Stavrovouni, mănăstirea de pe Muntele Crucii
De la Larnaca, drumul poate continua spre Stavrovouni, una dintre cele mai spectaculoase mănăstiri cipriote. Așezământul se află pe un vârf stâncos, la aproximativ 750 de metri altitudine, de unde se deschide o panoramă amplă asupra insulei. Numele său înseamnă „Muntele Crucii”. Tradiția spune că mănăstirea a fost întemeiată în secolul al IV-lea de Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare. La întoarcerea din Țara Sfântă, aceasta ar fi lăsat aici un fragment din Crucea Mântuitorului.
Stavrovouni
Stavrovouni este o mănăstire de călugări cu o rânduială austeră, apropiată celei din Muntele Athos. Femeile nu pot intra în incinta principală, iar fotografierea și filmarea sunt interzise. La baza muntelui se află însă metocul Sfânta Varvara, care poate fi vizitat și care păstrează tradiția iconografică a mănăstirii.
Gheronda Dionisie și renașterea mănăstirii
Istoria modernă a Stavrovouniului este legată de Gheronda Dionisie Christidis, un monah cipriot format în Muntele Athos. Cuvântul grecesc „gheronda” înseamnă stareț sau părinte duhovnicesc și poate explica apariția, în unele relatări, a numelui „Gherontie”. Dionisie s-a născut în 1830, în cartierul Sfântul Casian din Nicosia. După o perioadă petrecută în slujba Bisericii din Cipru și a Patriarhiei Ecumenice, a plecat în Muntele Athos și s-a stabilit la Chilia Sfântului Haralambie din Schitul Kavsokalivia. Acolo a primit schima monahală și a învățat muzică bizantină și pictură bisericească. Revenit în Cipru, a trăit o vreme ca pustnic și iconar, înainte de a se stabili, în 1889, la Stavrovouni.
Mănăstirea era atunci aproape părăsită, iar clădirile se aflau într-o stare avansată de degradare. Dionisie a refăcut așezământul, a strâns în jurul său o nouă obște și a introdus o rânduială inspirată de experiența athonită. Din acest motiv este considerat noul ctitor al mănăstirii și primul egumen al perioadei sale moderne. A condus Stavrovouniul până la moartea sa, în 1902. A fost, în același timp, un iconar important, iar activitatea sa a influențat pictura bisericească din Cipru la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Trooditissa, mănăstirea dintre pini
În Munții Troodos se află Mănăstirea Trooditissa, probabil așezământul al cărui nume este mai greu de reținut după prima vizită, dar a cărui imagine rămâne mult timp în memoria călătorului.
Mănăstirea este ascunsă între păduri de pini, pe versantul sudic al masivului, între localitățile Platres și Prodromos. Originile sale sunt legate de perioada de după iconoclasm, când numeroși călugări s-au refugiat în Cipru pentru a salva icoane de la distrugere. Tradiția vorbește despre un pustnic care ar fi adus din Asia Mică o icoană a Maicii Domnului. După ce Maica Domnului i s-ar fi arătat în vis, acesta ar fi urmat o coloană de lumină până la o peșteră din Munții Troodos, unde s-a stabilit. În apropierea peșterii s-a dezvoltat mai târziu mănăstirea.
Biserica actuală a fost ridicată în 1731 și păstrează icoana Maicii Domnului Trooditissa, acoperită cu foiță de argint. Credincioșii îi atribuie puterea de a ajuta familiile care nu pot avea copii. O altă tradiție este legată de un brâu păstrat în mănăstire. Povestea sa pornește de la o femeie care, după ce s-ar fi rugat înaintea icoanei și ar fi născut un copil, a dăruit mănăstirii brâul purtat în timpul sarcinii. De atunci, numeroase femei vin la Trooditissa pentru a se ruga și pentru a primi binecuvântarea acestui brâu.
Mănăstirea rămâne în primul rând un spațiu de rugăciune, nu un obiectiv turistic obișnuit. Accesul în clădirile monahale este limitat, dar biserica poate fi vizitată în intervalele stabilite de comunitate.
Kykkos și icoana atribuită Sfântului Luca
Ascunsă între culmile împădurite ale Munților Troodos, Mănăstirea Kykkos este unul dintre cele mai cunoscute și mai bogate așezăminte monahale din Cipru. Faima mănăstirii este legată de icoana Maicii Domnului Eleousa. Tradiția bisericească o consideră una dintre puținele icoane ale Fecioarei Maria pictate de Sfântul Evanghelist Luca, cel care practic a fost singurul care a văzut-o pe Maica Domnului și a putut să-i picteze chipul. Povestea întemeierii îl are în centru pe pustnicul Isaia. Acesta ar fi vindecat-o pe fiica împăratului bizantin Alexie I Comnenul, iar împăratul, drept mulțumire, ar fi trimis în Cipru icoana păstrată până atunci la Constantinopol și ar fi sprijinit ridicarea mănăstirii.
Chipul Maicii Domnului este acoperit și nu poate fi privit direct de pelerini. Icoana este așezată într-un ansamblu strălucitor, înconjurată de candele, icoane, sculpturi și mozaicuri. Întregul complex monahal impresionează prin culoare și bogăția decorațiilor, foarte diferite de austeritatea întâlnită la Stavrovouni. Pentru pelerinii români, Kykkos păstrează și o legătură apropiată cu țara noastră. La mănăstire viețuiește părintele Meletie, monah român originar din Suceava, care a studiat teologia și la Sibiu și căruia i-a fost încredințată ascultarea de a veghea asupra vestitei icoane a Maicii Domnului. Prezența sa îi ajută pe vizitatorii veniți din România să descopere mai ușor istoria, tradițiile și însemnătatea spirituală a unuia dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj din Cipru.
Vizita la Kykkos nu se oprește în biserica mănăstirii. Muzeul așezământului păstrează icoane vechi, vase liturgice, veșminte arhierești, manuscrise rare, obiecte bisericești, hărți vechi și piese arheologice. Colecțiile ajută vizitatorul să înțeleagă nu numai viața religioasă a insulei, ci și legăturile sale istorice cu Bizanțul și cu întregul spațiu mediteraneean.
De Kykkos este legat și unul dintre cele mai importante personaje ale istoriei moderne a Ciprului: arhiepiscopul Makarios al III-lea. El și-a început formarea bisericească în această mănăstire, unde a intrat de tânăr ca frate și apoi a devenit monah. Mai târziu a ajuns arhiepiscop al Ciprului, lider politic al mișcării împotriva dominației coloniale britanice și primul președinte al Republicii Cipru. În anul 1956, în timpul confruntării dintre organizația EOKA și administrația britanică, Makarios a fost arestat și trimis în exil în Insulele Seychelles. După dobândirea independenței, în 1960, a devenit primul președinte al noului stat cipriot, funcție pe care a deținut-o, cu o scurtă întrerupere provocată de evenimentele politice din 1974, până la moartea sa, în 1977.
Machairas, icoana descoperită într-o peșteră
O altă mănăstire cipriotă care păstrează o icoană atribuită, prin tradiție, Sfântului Evanghelist Luca este Machairas. Icoana ar fi fost ascunsă într-o peșteră în perioada iconoclastă. Câteva secole mai târziu, pustnicii Neofit și Ignatie ar fi descoperit-o după ce au tăiat vegetația care acoperea intrarea cu ajutorul unui cuțit – „machairi” în limba greacă. De aici ar proveni atât numele icoanei Panagia Machairiotissa, cât și cel al mănăstirii.
Machairas este o mănăstire regală și stavropighie, cu o viață monahală austeră, iar vizitatorii trebuie să respecte momentele de rugăciune și regulile comunității.
Bisericile pictate din Munții Troodos
Între marile mănăstiri pot fi descoperite bisericile mici ale satelor din Troodos. Zece dintre acestea sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO.
La exterior, unele seamănă mai degrabă cu niște case de munte. Au ziduri simple și acoperișuri foarte înclinate din lemn, construite pentru a rezista ploilor și zăpezilor. Interiorul este însă acoperit cu fresce bizantine și postbizantine, realizate de-a lungul a aproximativ cinci secole.
Biserica Sfântul Nicolae al Acoperișului, Mănăstirea Sfântului Ioan Lampadistis, Panagia tou Arakou și Panagia Forviotissa din Asinou se numără printre cele mai valoroase. Contrastul dintre modestia exteriorului și bogăția picturii interioare definește una dintre cele mai originale forme de arhitectură religioasă cipriotă.
Sfântul Neofit și chilia săpată în stâncă
La aproximativ nouă kilometri de Paphos, în sud-vestul insulei, se află Mănăstirea Sfântului Neofit Zăvorâtul, întemeiată în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Sfântul Neofit și-a săpat în stâncă propria chilie, dorind să trăiască retras de lume. Spațiul, cunoscut sub numele de Enkleistra, cuprinde chilia, locul de rugăciune și mormântul pustnicului. Pereții păstrează fresce realizate între secolele al XII-lea și al XV-lea. În jurul peșterii s-a format treptat o comunitate monahală. Contrastul dintre biserica și clădirile mănăstirii, pe de o parte, și spațiul îngust săpat în stâncă, pe de alta, spune foarte mult despre asprimea vieții pustnicilor ciprioți.
Sfânta Solomoni și copacul rugăciunilor
În Paphos, aproape de zona arheologică, se află catacombele Sfintei Solomoni. Complexul subteran a fost amenajat în interiorul unor morminte din perioada elenistică și a devenit ulterior loc de rugăciune și pelerinaj. Potrivit tradiției locale, Sfânta Solomoni s-ar fi refugiat aici pentru a scăpa de urmăritorii romani. Catacombele cuprind cinci încăperi săpate în piatră, un izvor și fragmente de pictură medievală. Pe pereți pot fi văzute cruci și inscripții lăsate de pelerini în perioada cruciadelor. Deasupra intrării crește un copac de care oamenii leagă bucăți de pânză, batiste și panglici. Ele sunt lăsate ca semn al unei rugăciuni, mai ales pentru vindecarea unei persoane bolnave.
Catedrala Sfântului Ioan, comoara ascunsă a Nicosiei
În orașul vechi din Nicosia, în apropierea Palatului Arhiepiscopal, se află Catedrala Sfântului Ioan Teologul. Exteriorul său este surprinzător de auster și nu anunță bogăția din interior.
Biserica a fost ridicată în 1662, pe locul unei capele benedictine din secolul al XIV-lea. În secolul al XVIII-lea a devenit sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Ciprului. Interiorul este dominat de lemnărie sculptată și aurită, policandre și picturi murale. Este singura biserică din Nicosia ale cărei fresce interioare s-au păstrat în întregime. Picturile din secolul al XVIII-lea prezintă scene biblice, dar și descoperirea mormântului Sfântului Apostol Barnaba la Salamina.
Cele patru icoane mari ale iconostasului au fost pictate, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, de artistul cretan Ioannis Kornaros. Modestia exteriorului, impusă în perioada otomană, contrastează puternic cu strălucirea interiorului.
Faneromeni, biserica orașului vechi
Un alt reper important este Biserica Panagia Faneromeni, aflată în interiorul zidurilor venețiene ale Nicosiei. Construită în 1872, este una dintre cele mai mari biserici ale capitalei. La estul bisericii se află un mausoleu din marmură care păstrează memoria episcopilor și preoților executați de autoritățile otomane la 9 iulie 1821. În apropiere se află Școala Faneromeni, una dintre instituțiile de învățământ istorice ale insulei. Piața din jurul bisericii este astăzi unul dintre cele mai animate locuri din orașul vechi, astfel încât vizitarea lăcașului poate fi legată ușor de o plimbare pe străzile pietonale ale Nicosiei.
Catedrala cruciaților devenită moschee
La mică distanță, dar în sectorul nordic al capitalei divizate, se află Moscheea Selimiye, una dintre cele mai impresionante construcții din Cipru.
Clădirea a fost ridicată în perioada dinastiei Lusignan ca o catedrală romano-catolică închinată Sfintei Sofia. Lucrările au început în secolul al XIII-lea, iar biserica a fost consacrată în 1326, deși nu a fost terminată niciodată în întregime. După cucerirea Nicosiei de către otomani, în 1570, catedrala a fost transformată în moschee. Au fost adăugate minaretele, mihrabul și amvonul islamic, în timp ce structura gotică a vechii biserici a fost păstrată. Astăzi, clădirea reunește fațada unei catedrale medievale occidentale cu minaretele unei moschei și exprimă, poate mai bine decât orice alt monument, istoria complicată a insulei.
Büyük Han, popasul negustorilor din vechea Nicosie
Dacă ajung în partea de nord a Nicosiei pentru a vedea Moscheea Selimiye, vizitatorii nu ar trebui să rateze nici Büyük Han, aflat la numai câteva minute de mers pe jos. Construit în 1572, la scurt timp după cucerirea otomană a insulei, acesta este cel mai mare și unul dintre cele mai bine păstrate caravanseraiuri din Cipru. În trecut, Büyük Han îi găzduia pe negustorii veniți din Anatolia și din celelalte regiuni ale insulei. La parter se aflau prăvăliile, depozitele și spațiile pentru animale, iar camerele de la etaj erau destinate călătorilor.
În mijlocul curții interioare se păstrează o mică încăpere pentru rugăciune, ridicată deasupra unei fântâni folosite pentru spălările rituale. Restaurat și readus la viață, vechiul han adăpostește astăzi ateliere de artizanat, mici galerii, magazine cu obiecte tradiționale și cafenele. Este unul dintre cele mai potrivite locuri pentru un scurt popas, o cafea cipriotă și descoperirea unei alte laturi a orașului vechi, dincolo de marile sale monumente religioase. Și, de ce nu, locul potrivit pentru un călător însetat și înfometat.
Cum poate fi organizat traseul
Ciprul religios nu poate fi descoperit într-o singură excursie. Distanțele par mici pe hartă, dar șoselele montane sunt lente, iar fiecare mănăstire merită vizitată fără grabă. O primă zi poate fi dedicată Larnacăi și Mănăstirii Stavrovouni. O altă zi poate reuni orașul vechi din Nicosia, Catedrala Sfântului Ioan, Faneromeni și fosta Catedrală Sfânta Sofia, devenită Moscheea Selimiye.
Pentru Kykkos, Trooditissa și bisericile pictate din Troodos este nevoie de cel puțin o zi întreagă, iar Machairas poate fi vizitată pe drumul dintre Nicosia și Larnaca.
Paphos merită, la rândul său, o zi pentru Mănăstirea Sfântului Neofit, catacombele Sfintei Solomoni și monumentele paleocreștine ale orașului.
Ciprul plajelor este ușor de găsit. Ciprul mănăstirilor trebuie căutat pe drumurile care urcă spre munți, în bisericile ascunse sub acoperișuri de lemn, în chiliile săpate în stâncă și în orașele în care o catedrală poate deveni moschee, fără ca istoria ei să dispară. Și, mai ales, în sufletele voastre!
Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Explozie pe strada Decebal din Mediaș, sâmbătă după amiaza, după ce un recipient cu benzină a sărit în aer. Incidentul nu a fost urmat de incendiu, însă un bărbat în vârstă de 71 de ani a suferit arsuri.
Victima a fost evaluată și monitorizată de paramedici, fiind identificată cu arsuri de gradul I și II la nivelul feței, toracelui și membrelor superioare.
După acordarea primului ajutor, bărbatul a fost transportat la Compartimentul de Primiri Urgențe din Mediaș. Potrivit SAJ Sibiu, acesta era în stare stabilă.
„O autospecială de stingere și o ambulanță SAJ au intervenit pe strada Decebal din municipiul Mediaș unde a avut loc o explozie neurmată de incendiu.
Un bărbat a suferit arsuri și a fost transportat la spital de către echipajul SAJ”, spune purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu, Raluca Marcu.
„Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu a fost sesizat, prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență 112, cu privire la producerea unei explozii pe strada Decebal, din municipiul Mediaș.
Din primele verificări efectuate a rezultat că un bărbat, în vârstă de 71 de ani, cetățean străin, în timp ce ar fi efectuat lucrări de tăiere asupra unui recipient metalic, folosind un dispozitiv electric de tăiere, s-ar fi produs o explozie.
Polițiștii efectuează verificări în vederea stabilirii cu exactitate a circumstanțelor în care s-a produs evenimentul și dispunerii măsurilor legale care se impun”, a spus purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu, Vlad Teodosiu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Vizita de sâmbătă dimineața a lui Georgescu în județul Vaslui a fost marcată de mai multe refuzuri și huiduieli.
O fabrică de mobilă pe care acesta intenționa să o viziteze a transmis că atât conducerea, cât și angajații nu sunt de acord cu prezența sa.
Ulterior, în zona statuii ecvestre a lui Ștefan cel Mare, un bărbat l-a huiduit pe Georgescu și i-a cerut să plece.
Și Episcopia Hușilor a transmis că Georgescu se poate ruga în bisericile și mănăstirile din județ, însă nu poate desfășura acolo propagandă ideologică sau activități de campanie politică.
SURSĂ VIDEO: Știri pe Surse
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Din fericire, nu au fost înregistrate victime”, a precizat Raluca Marcu, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Companiile din România pot solicita finanțare nerambursabilă pentru investiții în instalații autonome de stocare a energiei electrice. Ministerul Energiei a lansat un apel cu un buget total de 150 de milioane de euro, finanțat prin Fondul pentru modernizare.
Investițiile în sisteme de stocare în baterii sunt susținute în contextul nevoii de creștere a capacității de stocare a României și al asigurării stabilității Sistemului Electroenergetic Național (SEN), relatează Mediafax.
Ce capacitate de stocare are România
La 1 august 2026, România avea o capacitate totală de 989 MW în instalații de stocare, atât în sisteme independente, cât și în capacități integrate în centrale electrice mixte.
Totodată, de la începutul anului, în SEN au fost conectate noi capacități de producție și stocare care au depășit 2.500 MW.
Potrivit estimărilor Transelectrica, până la finalul anului ar urma să fie conectate aproximativ 1.000 MW în centrale fotovoltaice și eoliene și circa 1.000 MW în instalații de stocare, la care se adaugă noile capacități de producție pe gaze naturale de la Mintia și Iernut.
Cine poate solicita finanțarea
Apelul se adresează întreprinderilor de orice dimensiune: microîntreprinderi, IMM-uri, întreprinderi mari și întreprinderi nou-înființate.
Solicitanții trebuie să aibă înscrise în actul constitutiv activități aferente diviziunii CAEN 35 și să îndeplinească toate criteriile prevăzute în Schema de ajutor de stat și în Ghidul solicitantului.
În cazul întreprinderilor nou-înființate, capitalul social subscris și vărsat trebuie să fie de cel puțin 100.000 de lei.
150 de milioane de euro pentru investiții în stocare
Bugetul total al apelului este echivalentul în lei a 150.000.000 de euro, reprezentând fonduri nerambursabile din Fondul pentru modernizare.
Finanțarea poate fi utilizată pentru:
achiziționarea de instalații și echipamente noi pentru construirea unor sisteme autonome (stand-alone) de stocare în baterii a energiei electrice;
realizarea construcțiilor necesare proiectelor de stocare în baterii.
Ce condiții trebuie să îndeplinească proiectele
Pentru a fi eligibile, proiectele trebuie să îndeplinească mai multe condiții cumulative:
să prevadă construirea unei instalații noi, autonome (stand-alone), de stocare în baterii;
instalația să aibă o putere instalată de minimum 1 MW;
raportul dintre capacitatea de stocare, exprimată în MWh, și puterea instalată, exprimată în MW, să fie de minimum 2:1.
Astfel, instalația trebuie să poată funcționa la puterea instalată pentru cel puțin două ore, atât în regim de încărcare, cât și de descărcare, după caz.
Cât poate primi o companie
Valoarea maximă a ajutorului de stat este:
69.000 de euro/MWh de capacitate de stocare instalată;
maximum 15 milioane de euro pentru o întreprindere, indiferent de numărul proiectelor depuse;
intensitate a ajutorului de stat de până la 100% din costurile eligibile.
Investițiile trebuie finalizate și puse în funcțiune în maximum 48 de luni de la semnarea contractului de finanțare.
Proiectele trebuie, de asemenea, să respecte principiul DNSH – „a nu aduce prejudicii semnificative”, în conformitate cu cerințele aplicabile din Clean Industrial Deal State Aid Framework (CISAF).
Când se depun proiectele
Apelul se derulează prin procedură de ofertare concurențială, iar perioada de depunere este de două luni.
Proiectele pot fi depuse în platforma MySMIS2021, în perioada 1 septembrie – 30 octombrie 2026.
Schema de ajutor de stat și Ghidul solicitantului
Finanțarea este acordată în baza:
Schemei de ajutor de stat privind sprijinirea investițiilor în dezvoltarea instalațiilor autonome (stand-alone) de stocare în baterii a energiei electrice, aprobată prin Ordinul ministrului energiei nr. 745/16.07.2026;
Ghidului solicitantului – Condiții specifice de accesare a finanțării din Fondul pentru modernizare, aprobat prin Ordinul ministrului energiei nr. 915/14.08.2026.
Documentele oficiale – Schema de ajutor de stat și Ghidul solicitantului – sunt disponibile pe site-ul Ministerului Energiei.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri șivești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Carburanții se scumpesc din nou. Benzina se apropie de 10 lei, sâmbătă dimineața, iar motorina a trecut de acest prag.
Șoferii din România se confruntă cu noi creșteri ale prețurilor la pompă. Benzina standard a ajuns să coste până la 9,79 lei pe litru, după o nouă majorare față de nivelul înregistrat cu o zi înainte.
Cele mai recente modificări vin la doar o zi după un alt maxim al prețurilor. Vineri, 4 septembrie, cel mai ridicat tarif pentru un litru de benzină standard era de 9,70 lei.
În prezent, șoferii trebuie să plătească și mai mult, prețul ajungând până la 9,79 lei pe litru.
Cât costă benzina la marile benzinării
Diferențele de preț dintre operatori sunt în continuare vizibile. La Petrom, benzina standard este comercializată cu aproximativ 9,73 lei pe litru.
La MOL, prețul ajunge la 9,70 lei, în timp ce la Lukoil un litru de benzină standard costă 9,67 lei.
Situația este și mai apăsătoare în cazul motorinei.
Prețul unui litru de motorină standard a trecut de 10 lei în toate lanțurile de benzinării, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru milioane de șoferi.
Majorările se resimt direct în bugetele celor care folosesc zilnic mașina, dar efectele unui combustibil mai scump pot ajunge și în prețurile altor produse și servicii, prin creșterea costurilor de transport.
Măsura are un impact estimat la aproximativ 0,85 lei pentru fiecare litru asupra prețului final suportat de consumator.
Chiar și în aceste condiții, prețurile de la pompă continuă să crească, iar benzina standard se apropie rapid de pragul de 10 lei pe litru.
Pentru șoferi, fiecare nouă majorare înseamnă un cost mai mare pentru alimentarea mașinii și o presiune suplimentară asupra bugetului lunar.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Ziua Internațională a Carității este marcată anual la 5 septembrie, pentru a evidenția rolul solidarității, al voluntariatului și al acțiunilor caritabile în combaterea sărăciei, a suferinței și a inegalităților. Data a fost stabilită de Organizația Națiunilor Unite (ONU) în onoarea Maicii Tereza, una dintre cele mai cunoscute personalități ale secolului XX pentru activitatea sa dedicată oamenilor săraci și vulnerabili.
Ziua Internațională a Carității a fost instituită prin Rezoluția 67/105 a Adunării Generale a ONU, ca recunoaștere a contribuției carității la reducerea crizelor umanitare și a suferinței umane, atât în interiorul statelor, cât și la nivel internațional. ONU subliniază, de asemenea, importanța acțiunilor caritabile desfășurate de organizații și persoane, potrivit Agerpres.
De ce este sărbătorită Ziua Internațională a Carității pe 5 septembrie
Data de 5 septembrie a fost aleasă pentru a comemora moartea Maicii Tereza, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 1979. Distincția i-a fost acordată pentru activitatea desfășurată în sprijinul oamenilor afectați de sărăcie și nesiguranță.
Maica Tereza a dedicat mai mult de 45 de ani îngrijirii persoanelor sărace, bolnave, orfane și aflate în ultimele momente ale vieții. Activitatea sa a început în India și s-a extins ulterior în numeroase țări, prin intermediul congregației Misionarele Carității.
Munca sa umanitară a fost recunoscută la nivel internațional, iar numeroasele premii și distincții primite au culminat cu Premiul Nobel pentru Pace.
Maica Tereza a murit la 5 septembrie 1997, la vârsta de 87 de ani.
Caritatea, o formă de solidaritate globală
Dincolo de ajutorul oferit unei persoane aflate într-o situație dificilă, caritatea reprezintă o expresie a solidarității între oameni și comunități. Donațiile, voluntariatul și acțiunile colective pot contribui la construirea unor societăți mai echitabile și mai reziliente.
Potrivit ONU, filantropia și acțiunile caritabile au un rol important în domenii precum asistența medicală, educația, protecția persoanelor vulnerabile și conservarea culturii. În prezent, aceste forme de sprijin urmăresc tot mai mult și cauzele profunde ale sărăciei și inegalității.
Legătura dintre caritate și Agenda 2030
Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU plasează eradicarea sărăciei în centrul obiectivelor globale. Sărăcia nu înseamnă doar lipsa veniturilor, ci poate include foametea, excluziunea socială, condițiile precare de trai și accesul limitat la educație și servicii medicale.
Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) presupune cooperarea dintre guverne, societatea civilă, organizații neguvernamentale, companii și organizații caritabile.
În acest context, Ziua Internațională a Carității reprezintă un prilej de a atrage atenția asupra importanței solidarității și a implicării în sprijinirea comunităților vulnerabile.
Cine a fost Maica Tereza
Maica Tereza, pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, s-a născut la 26 august 1910, la Skopje, într-o familie de origine albaneză, de confesiune catolică.
La vârsta de 12 ani a simțit prima chemare către viața religioasă, iar la 18 ani, în 1928, a părăsit orașul natal pentru a se alătura călugărițelor irlandeze de Loreto, potrivit informațiilor publicate de Nobel Prize.
În 1929, a plecat din Irlanda și a ajuns în India, la Darjeeling. Ulterior, a fost trimisă la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de călugărițele de Loreto. În această perioadă, a învățat bengaleza și hindi.
Maica Tereza și începutul misiunii pentru cei săraci
În 1948, Maica Tereza a primit aprobarea oficială de a-și desfășura activitatea în afara ordinului. A renunțat la veșmintele tradiționale de călugăriță și a adoptat un sari alb cu bordură albastră, inspirat de îmbrăcămintea femeilor sărace din Bengal.
S-a dedicat îngrijirii oamenilor aflați în dificultate, a lucrat cu copii și bolnavi, a deschis o școală în aer liber și o casă pentru persoanele fără adăpost și a mobilizat autoritățile locale să sprijine aceste inițiative.
Prin activitatea sa și a comunității pe care a creat-o, numeroși bolnavi și oameni aflați la sfârșitul vieții au primit adăpost și îngrijire, iar copii abandonați au fost luați în grijă și, în multe cazuri, dați spre adopție.
Misionarele Carității, congregația fondată de Maica Tereza
În octombrie 1950, Maica Tereza a fondat congregația religioasă Misionarele Carității, în Arhidioceza Calcuttei.
La începutul anilor 1960, activitatea congregației s-a extins în alte regiuni ale Indiei. În 1965, printr-un decret al papei Paul al VI-lea, Misionarele Carității a devenit o familie religioasă internațională.
În 1979, Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru întreaga sa activitate caritabilă și umanitară.
În 1997, în anul morții sale, congregația număra aproximativ 4.000 de surori, prezente în sute de case de misiune din numeroase țări ale lumii, potrivit informațiilor publicate de Catholica.
Moartea și canonizarea Maicii Tereza
Maica Tereza a murit la 5 septembrie 1997, la Calcutta. A fost înmormântată la sediul central al congregației Misionarele Carității, iar mormântul său a devenit ulterior un loc de pelerinaj pentru credincioși din întreaga lume.
La 4 septembrie 2016, Maica Tereza a fost canonizată de Biserica Romano-Catolică. Ceremonia a fost oficiată de Papa Francisc în Piața Sfântul Petru din Roma.
Astăzi, Ziua Internațională a Carității, celebrată pe 5 septembrie, rămâne un moment dedicat solidarității și implicării în sprijinul celor aflați în nevoie. Mesajul acestei zile depășește granițele religioase și pune în prim-plan responsabilitatea colectivă de a contribui la o societate mai solidară și mai echitabilă.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri șivești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Bananele se numără printre cele mai consumate fructe, fiind apreciate pentru gustul lor dulce, aportul de energie și faptul că sunt ușor de inclus în alimentația de zi cu zi. Însă există o parte a bananei pe care mulți dintre noi o îndepărtează automat atunci când curățăm fructul.
Este vorba despre firele albe de pe banană, acele fâșii subțiri care rămân pe pulpă după ce îndepărtăm coaja. Deși textura lor poate fi neplăcută pentru unele persoane, acestea au un rol important în dezvoltarea fructului și conțin substanțe nutritive.
Ce sunt, de fapt, firele albe de pe banană
În botanică, aceste structuri sunt asociate cu țesutul floemului, sistemul prin care planta transportă apa, mineralele și substanțele nutritive către diferite părți ale fructului.
În cazul bananei, aceste fibre contribuie la transportul nutrienților necesari pentru dezvoltarea și maturizarea fructului. Prin urmare, ele nu sunt o parte inutilă a bananei și nici un semn că fructul ar fi alterat.
De ce este recomandat să nu le îndepărtezi
Firele albe de pe banană fac parte din pulpa fructului și pot contribui la aportul de fibre și alți nutrienți, relatează Mediafax. Fibrele sunt importante pentru buna funcționare a sistemului digestiv și pot contribui la menținerea unei alimentații echilibrate.
În plus, banana în ansamblu este o sursă de carbohidrați, potasiu și vitamina B6, ceea ce o face un aliment popular în special la micul dejun sau ca gustare între mese.
Prin urmare, dacă până acum îndepărtai cu grijă toate firele albe înainte să mănânci banana, nu există un motiv nutrițional evident pentru a face acest lucru.
Firele albe nu sunt coaja și nici vârful bananei
Există numeroase mituri legate de părțile bananei care sunt considerate de unii consumatori „dăunătoare”. Firele albe despre care este vorba aici nu trebuie confundate nici cu coaja și nici cu extremitatea fructului.
Acestea sunt structuri naturale ale bananei, care rămân atașate de pulpă după curățarea cojii.
Cum poți consuma banana fără să irosești aceste fibre
Cel mai simplu mod este să mănânci banana ca atare, fără să îndepărtezi firele albe. Ele pot fi consumate împreună cu pulpa și nu necesită o pregătire specială.
Banana poate fi adăugată, de asemenea, în smoothie-uri, iaurt, terci de ovăz sau deserturi preparate acasă.
Așadar, data viitoare când cureți o banană, nu te grăbi să îndepărtezi toate firele albe. Sunt o parte naturală a fructului și pot contribui la aportul de nutrienți și fibre din alimentație.
Însă, beneficiile nutriționale ale bananei trebuie privite în contextul unei alimentații echilibrate. Firele albe nu reprezintă un „aliment-minune” și nu pot înlocui o dietă variată.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri șivești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
