Articol de Cristina Voicu

”Cancerul nu doare.” Mi-a rămas în minte propoziția asta, cum mi-a rămas și continuarea ei: Când ajunge să doară, este foarte târziu. Eram la doctor, pentru o ecografie mamară, aveam temerile mele atunci când m-am dus pentru prima oară, cu ani de zile în urmă. Nu erau justificate. Dar mersul regulat la control, prevenirea sau un diagnostic timpuriu au devenit esențiale.

Luna octombrie a fiecărui an este ”luna roz”, luna dedicată conștientizării și prevenției cancerului la sân. Este important să înțelegem că această maladie a devenit o boală tratabilă și chiar curabilă, în condițiile în care este depistată la timp. Sunt esențiale informarea populației cu privire la primele semne și simptome și implementarea unor strategii naționale de examinare clinică.

Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății și ale Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului arătau că în 2020 cancerul la sân a devenit cea mai des întâlnită formă de cancer, aproximativ 2,26 milioane de femei fiind diagnosticate anual cu această boală, număr în creștere față de anii precedenți. Tot la nivel global, în jur de 685.000 de femei au murit în 2020 din cauza acestei afecțiuni.

Nu avem deocamdată screening în România

Despre situația actuală din România și ce putem face pentru a depista precoce cancerul la sân am vorbit cu doctor Mihaela Racheriu, medic primar radiologie imagistică, doctor în științe medicale, șef lucrări la Facultatea de Medicină Victor Papilian.

Bună ziua, doamnă doctor! Sunteți specialist în senologie, vă confruntați zilnic cu cancerul la sân, în diferite stadii sau doar cu frica de această maladie. Potrivit unor statistici, la nivel global, în fiecare 3 minute o femeie este diagnosticată cu cancer la sân. Cum vedeți situația în România în acest moment?

Zilnic mă confrunt și cu frica și cu cancerul la sân în diferite stadii. La noi, cum lumea nu prea se caută, de obicei la persoanele din mediul rural și mai vârstnice le găsești în stadii avansate. Tineretul, slavă Domnului, și femeile din mediul urban se cam caută. Nu aș putea să vă spun statistic câte cazuri avem. Probabil voi avea mai multe date la jumătatea lunii noiembrie, când este Conferința Națională de Senologie, care se ține de peste 15 ani în Sibiu. La ea participă specialiști din toată țara: oncologi, radiologi, chirurgi, anatomo-patologi, tineri medici care vor să intre pe ramura aceasta. Este organizată de centrele din București și din Cluj, care sunt foarte avansate pe patologie mamară.

Din punct de vedere al prevenției și al diagnosticării timpurii în ce punct ne situăm? Există strategii naționale de screening al populației feminine?

Organizatorii Conferinței Naționale de Senologie au încercat să obțină fonduri de la minister pentru programe de screening. S-ar putea ca datorită lor să avem în prezent accesibilitate din partea Casei de Asigurări și dacă vine pacienta cu trimitere de la medicul de familie, pentru mamografie sau pentru ecografie mamară, Casa de Asigurări din România suportă cheltuielile.

Nu avem deocamdată screening în România. Screening înseamnă doi medici independenți care să interpreteze examinarea. Apoi se compară și dacă este diferență mare între ele, să fie și al treilea medic. Ar fi medici, nu în toate orașele, în Sibiu suntem mulți care avem competențe sau atestat în senologie, dar mamograf există doar în Spitalul Județean și mai este unul la Polisano. Ecografie se face în mai multe locuri.

Au existat ceva campanii la scară redusă, în mediul privat, s-a mers pe partea de ecografie

Cât sunt de informate femeile din România în ceea ce privește această boală?

Tinerele sunt. Persoanele care sunt trecute de 50 sau 60 de ani nu că nu sunt informate, dar le e frică. Chiar dacă au nodulul respectiv evită să investigheze, de frică. Când devine evident, se sparge, cum zic ele, deci iese prin piele, atunci vin. Sau atunci când apar durerile osoase, pe metastazele osoase. Atunci vin.

Ce putem face singure pentru depistarea precoce? Care este vârsta de la care femeile ar trebui să apeleze periodic la vizita la un specialist? Există factori de risc de care ar trebui să ținem seama?

Orice femeie se poate duce la medicul de familie și să ceară bilet pentru examen senologic, caz în care examinările sunt gratuite în spital. Până la 40 de ani, ecografie. Doar dacă are în familie multă patologie de sân și ovare se poate face și RM de sân, dar atunci cu consult de la oncolog și dacă există suspiciuni. La 40 de ani facem prima mamografie, se cheamă mamografie de referință, de la care știi pe ce mergi, dacă sânul este dens, glandular, rămânem pe ecografie anual. Dacă este după nașteri și alăptări, transformat deja spre grăsime, atunci putem face la doi ani mamografie, alternativ cu ecografia mamară, în fiecare an câte ceva.

Nu trebuie să sperie doza de radiații, este ca și o radiografie de deget. O dată pe an dacă îți faci mamografia nu faci cancer de sân din cauza mamografiei. Peste tot în lume se merge acum pe aparate cât mai puțin iradiante, altfel nu obțin autorizații de funcționare.

Atunci când fac mamografia sau ecografia am niște întrebări la care trebuie să răspundă pacienta. Contează primul ciclu menstrual, cu cât este la o vârstă mai mică, 9-10 ani. Fetițele din ziua de astăzi, cum au dat de fast-food, încep destul de repede cu pubertatea. Le afectează grăsimea, hormonii din alimentație, estrogenii, chiar și soia. Menopauza, dacă o duci până la 55-60 de ani, îți crește foarte mult riscul de cancer de sân. Dacă ai mai mult țesut adipos sunt mai mari șansele. Este important dacă bunica maternă și mama au avut cancer de sân, aproape 100% faci și tu. Un alt factor de risc este lipsa sarcinilor și a alăptării. Multe cancere se dezvoltă și pe bază de stres, pe emoții negative.

Există un caz,  sau mai multe, din experiența dumneavoastră, ce v-a sau v-au marcat?

Cazul ce m-a impresionat în mod negativ a fost o doamnă care, din motive să zicem justificate a venit foarte târziu, și-a îngrijit până la deces ambii părinți și efectiv nu s-a putut ocupa de ea. Când a venit, un sân era dispărut cu totul, era carne vie, îi vedeai coastele. Cancerul nu doare și atunci n-a durut. Nu știu care a fost deznodământul în cazul ei.

În mod pozitiv m-a impresionat cazul unei tinere, sub 25 de ani la diagnosticare, care a dezvoltat cancerul mamar în timpul sarcinii. A dus sarcina până la sfârșit, deși în medicină primează mama, deci dacă există ceva ce pune în pericol viața mamei preferi să tratezi mama, nu copilul, pentru că altfel pierzi, plus că rămâne familia respectivă fără un membru important. Ea a preferat să ducă sarcina până la sfârșit, după care a făcut mastectomie, tratament hormonal, chimioterapie, tot ce au recomandat oncologii. În prezent e bine, cu doi copii măricei. Asta dă speranță.

Care sunt opțiunile de diagnosticare și tratament de la Sibiu?

Sunt posibilități la ora actuală să iei măsuri în timp util. Din tot ce am învățat, șase luni, pentru un cancer de sân nu înseamnă nimic ca și stadializare, evoluție, deci ai timp să iei măsuri. Important este să nu renunți la luptă, întotdeauna există șansa găsirii unui nou tratament.

Opțiunile de tratament în România sunt foarte multe. Oncologii sunt foarte instruiți, cel puțin cei din Sibiu participă tot timpul la lucrări, congrese, sunt foarte legați de viața oncologică din Cluj unde sunt foarte avansați pe patologia sânului și atunci află despre tot ce este nou. Se lucrează, se colaborează foarte bine cu Clujul.

Diagnosticul imagistic în Spitalul Județean din Sibiu este foarte performant. Avem mamograful cu tomo-sinteză, e ca și cum ar fi o tomografie, se vizualizează felii prin sân. Atunci nu mai ești așa de legat de compoziția sânului. Am insistat și Consiliul Județean și conducerea spitalului au fost foarte deschiși și au luat modul de contrast. Contrast nu este peste tot în țară. Se pare că mamografia cu contrast va fi cea mai folosită metodă de diagnosticare. Este mai bună și decât RMN-ul, e mult mai accesibilă, nu e legată de o anumită perioadă a ciclului menstrual, cum se întâmplă în cazul rezonanței magnetice. Eu știu clar, după contrast, dacă este cancer sau nu.

După mamografie și ecografie mamară, avem posibilitatea de a face RMN cu antenă de sân. După aceea se poate face puncție, biopsie. Aici îl evidențiez pe doctorul Florin Grosu, șeful de secție, el se ocupă intervențional de puncție. Pune și material de marcaj, deci dacă scoți o formațiune tumorală sau nu se poate scoate pentru că este prea mare și se face tratament hormono-chimio, chirurgii și oncologii preferă să lași acolo material foarte dens, ca să găsești leziunea pentru că după tratamentul oncologilor se poate să dispară complet.

Tot la noi se montează ”harpoane”. Sunt ca niște cârlige pe care le prinzi peste leziune și ancorezi în locul respectiv, firul se leagă la piele cu leucoplast, astfel încât chirurgul să știe exact unde să opereze.

Avem o colaborare foarte bună și cu anatomia patologică. Ei preiau probele și le interpretează. Se face și imuno-histo-chimia, pentru a ști exact ce fel de cancer este. Protocoalele oncologilor sunt foarte țintite pe tipul de cancer, pe ce tip de celule are tumoarea respectivă.

Ca și încheiere, ce le-ați spune sibiencelor și femeilor din România legat de această boală?

Procentul de supraviețuire este în creștere în prezent pentru că ai acces la tot felul de opțiuni de tratament. Dacă îl prinzi din timp, ești conștiincioasă și îl urmărești, se rezolvă, se tratează cu succes. Este necesar să rămânem optimiste, suntem pioni importanți în familie și în societate și nu renunțăm.

Urmărește Sibiu 100% în Google News