Pe fondul crizei de apă potabilă, apărută pe fondul lucrărilor de la Barajul Paltinu, primarul orașului Câmpina, Irina Mihaela Nistor, a anunțat, duminică seara, 30 noiembrie 2025, într-o postare pe Facebook, că în toate instituțiile de învățământ (grădinițe, școli, licee etc.) din oraș nu se vor ține cursuri marți, 2 decembrie 2025.
Reamintim începând de vineri, 28 noiembrie 2025, peste 100.000 de oameni din 13 localități din județul Prahova și una din județul Dâmbovița au rămas fără apă potabilă și menajeră. Această situație a apărut ca urmare a ploilor abundente, iar apa din stația de epurare nu a mai putut fi filtrată, fiind plină de noroi. Asta în condițiile în care Barajul Paltinu – care alimenta aceste localități – este golit pentru reparații.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Președintele american Donald Trump a transmis un mesaj oficial omologului său român, Nicușor Dan, cu ocazia Zilei Naționale a României.
Potrivit Administrației Prezidențiale de la București, mesajul liderului de la Casa Albă subliniază consistența parteneriatului strategic, lansat în 1997, și apreciază contribuția României la NATO, în special în ceea ce privește stabilitatea zonei Mării Negre.
„Stimate Domnule Președinte,
Am onoarea să transmit cele mai bune urări în numele poporului Statelor Unite cu ocazia celebrării a 107 ani de la Ziua Națională, la 1 decembrie.
Statele Unite și România împărtășesc un parteneriat solid și în continuă dezvoltare, fundamentat pe interese strategice axate pe securitate, cooperare energetică și comerț. Apreciez leadershipul României ca aliat NATO și pilon al securității regionale și încurajez rolul său constant în promovarea stabilității în regiunea Mării Negre.
Pe baza acestei fundații, ne așteptăm să extindem oportunitățile de comerț, investiții și inovare, care vor stimula economiile noastre. Diplomația activă dintre cetățenii noștri rămâne piatra de temelie a acestei alianțe dinamice.
Pe măsură ce administrația mea lucrează pentru a face America mai sigură, mai puternică și mai prosperă, îmi propun să consolidăm relația noastră strânsă și istoria pe care o împărtășim”, este mesajul lui Donald Trump.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
O ședință de urgență a Comitetului Local pentru Situații de Urgență Moreni a avut loc duminică seara, 30 noiembrie 2025, în contextul problemelor grave de alimentare cu apă potabilă din sursa Paltinu.
Președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Corneliu Ștefan, prezent la discuții, a transmis într-o postare publică, pe Facebook, un mesaj critic la adresa instituțiilor centrale responsabile cu gestionarea resurselor de apă.
„Este revoltător că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Administrația Națională „Apele Române” au tratat această situație cu o indiferență periculoasă. Conducta de aducțiune este avariată de peste șase luni, iar în tot acest timp nu s-a făcut absolut nimic pentru a fi reparată.
Ministerul Mediului și ANAR știau de șase luni. Și tot de șase luni nu au intervenit.
Au primit toate informațiile, au avut toate avertizările și, cu toate acestea, nu au luat măsuri. Iar astăzi s-a produs exact ceea ce au fost avertizați în tot acest timp – un dezastru pe care l-au văzut venind și pe care nu au avut nici voința, nici capacitatea să îl oprească”, a afirmat președintele CJ Dâmbovița, Corneliu Ștefan.
Peste 100000 de oameni nu au apă potabilă. Sunt afectate școli, grădinițe și spitale
„Peste 100.000 de oameni sunt deja afectați – școli, grădinițe, spitale, instituții publice, iar Ministerul anunță că abia marți operatorul de apă ESZ va suplimenta rezervele. Este inadmisibil!
Împreună cu prefectul județului Dâmbovița, Marian Tănase, și cu primarul municipiului Moreni, Gabriel Purcaru, am identificat soluții rapide pe termen scurt și facem tot ce ține de noi pentru a reduce impactul asupra oamenilor.
Sunt alături de toate comunitățile din Dâmbovița atunci când au nevoie de sprijin și solicit Ministerului Mediului și ANAR să rezolve de urgență această criză, așa cum o impune gravitatea momentului.
Dâmbovițenii nu au nicio vină pentru deciziile luate greșit la nivel central. Oamenii din Moreni nu cer scuze și justificări. Cer apă potabilă. Și au tot dreptul”, a mai transmis președintele CJ
Dâmbovița, în apelul său public către Ministerul Mediului și Apele Române.
Cum a apărut criza apei din Barajul Paltinu
Decizia de a permite și de a continua lucrările de întreţinere la acumulare, cu niveluri coborâte în lac, s-a făcut în contextul unor asigurări, venite din partea Ministerului Mediului și a Apelor Române, că nu va fi afectată aprovizionarea cu apă potabilă. Totuși, după începerea lucrărilor, turbiditatea apei a crescut, iar apa brută nu a mai putut fi tratată în parametrii normali, consecința fiind întreruperea furnizării apei potabile pentru zeci de mii de oameni din judeţul Dâmbovița.
Se mai acuză faptul că Ministerul Mediului nu a asigurat planuri alternative (surse de rezervă, comunicaţii clare, stocuri), nu a evitat declanşarea lucrărilor într-o fază cu risc hidrometeorologic, și nu a garantat continuitatea alimentării cu apă potabilă, deşi avea obligația să prevină astfel de situaţii.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Performanță excepțională pentru România la Campionatul Mondial de Karate Kyokushin Budokai, desfășurat la Grodzisk Mazowiecki, Polonia (29.11.2025).
România a obținut rezultate impresionante la Campionatul Mondial desfășurat la Grodzisk Mazowiecki, Polonia, unde două tinere sportive legitimate la Budosib Dojo Sibiu au demonstrat că talentul și disciplina te pot propulsa în elita sportului mondial.
Karina Criste, campioană mondială (stânga) și Raluca Bucată, vicecampioană mondială
Carina Criste și Raluca Bucată, pe podium
Carina Criste și Raluca Bucată au reușit să se claseze pe podium într-o competiție de o amploare impresionantă, la care au particiopat 1.414 sportivi din 36 de țări.
Raluca Bucata a obținut locul al II-lea la proba de Kata, categoria 12–13 ani, înfruntând unele dintre cele mai valoroase sportive ale lumii. Evoluția ei clară, sigură, de un nivel tehnic foarte ridicat, i-a adus o medalie mondială meritată și o recunoaștere pe plan internațional.
La categoria mai mică, 8–9 ani, Criste Carina a reușit o performanță extraordinară, cucerind locul I și medalia de aur la proba de Kata. Reprezentația sa de o precizie rar întâlnită la această vârstă a convins juriul și a propulsat-o direct pe cea mai înaltă treaptă a podiumului mondial.
„Fetele au muncit enorm pentru acest moment, iar rezultatele vorbesc de la sine. Suntem foarte mândri de copiii nostri pentru că au reprezentat România cu succes la un asemenea nivel care implică atâta seriozitate, putere de sacrificiu și determinare”, au declarat parintii competitoarelor.
Competiția de la Grodzisk Mazowiecki, una din cele mai importante pe plan mondial
Competiția de la Grodzisk Mazowiecki s-a dovedit a fi un adevărat maraton al performanței, nivelul tehnic fiind unul dintre cele mai ridicate din ultimii ani. Cu atât mai valoroase sunt rezultatele obținute de cele două sportive românce, care au făcut față cu succes unei concurențe acerbe.
Prin aceste reușite, Carina Criste și Raluca Bucată reușesc să depășească limite și arată, încă odată, că tinerele generații din România pot să lupte pentru supremație în sportul mondial.
Două medalii strălucitoare! Două povești despre ambiție! Un pas important pentru viitorul sportului românesc!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
„Sunt extrem de supărată pe actualul guvern, exagerat de supărată sunt, sunt atât de supărată încât aș putea să spun văzând cât de mult îi afectează pe câmpulungeni.
Este cel mai rău guvern din istoria României din ultimii 35 de ani pentru că au omorât proiectele, multe proiecte pe fonduri europene, proiecte pentru care noi am cheltuit puținii bani pe care îi aveam în buget pentru că suntem o primărie săracă, nu avem investitori.
Adică nu suntem o primărie să ne comparăm cu un oraș în care există investitori și sunt mai mulți bani la buget.
Deci puținii bani pe care i-am avut i-am cheltuit ca să facem documentații, să atragem fonduri europene și am fost premiată la asta, sunt încă premiantă, asta chiar și cu cele pe care mi le-a ucis guvernul Bolojan.
Au fost proiecte la care ne-am luat la întrecere. Adică a fost primul venit, primul servit și am semnat un contract cu statul român și sunt hotărâtă să dau în judecată statul român și nu mă las.
Și dacă o să mai fiu și dacă n-o să mai fiu primar, eu n-o să mă las. Mă duc până în pânzele albe ca să le fac dreptate câmpulungenilor.
Dacă în altă parte primarii stau doar spectatori și nu vor să fac asta, eu o să fiu primarul care o să fac asta pentru că nu mi se pare normal și este o mare greșeală ca într-o societate capitalistă să ucizi investițiile”, a declarat Elena Lasconi, la Digi 24.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Programul evenimentelor este următorul: de la ora 10, în Sala mare de ședințe a Primăriei vor avea loc lansări editoriale ale autorilor preot doctor Achim Sărășan, dr. Vasile Mărculeț, prof. Ion Mihai Ionescu și Romulus Boieru, precum și studii și comunicări științifice.
„Începând cu ora 12, pe platoul din fața Primăriei se va desfășura un amplu spectacol folcloric cu participarea artiștilor Sava Negrean Brudașcu și grupul instrumental Sălăjenii, Mihaela și Ciprian Istrate alături de Ceterașii de pe câmpie, Costel Popa, Bianca și Diana Crețu, Emilia Muntean, Natalia și Alin Matyas, Aurica Bacea și grupul vocal „Bobocei de pe Târnave”.
Invităm toți medieșenii să participe la aceste momente de sărbătoare, pentru a celebra împreună Ziua Națională a României și valorile care ne unesc”, au transmis reprezentanții municipalității medieșene.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Nu se putea mai rău. Bine, mai rău poate se putea un război în momentul ăla, dar ceea ce s-a întâmplat are pe viitor repercusiuni grave și la nivel național și la nivel european”, a spus Elena Lasconi la Digi24.
„Dacă stăm să ne gândim că mai sunt trei ani până la parlamentare, este posibil să nu-și termine mandatul.
Dacă noi vom avea o majoritate în Parlament peste trei ani, când vom avea parlamentare, nu mai contează cine este la Cotroceni.
Pentru că majoritatea poate să-l trimită acasă pe președinte”, a mai spus Lasconi.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Luna decembrie se anunță încărcată de evenimente școlare și extrașcolare la Liceul Teoretic „Axente Sever” Mediaş.
Pe parcursul acestei luni se va derula campania de tip Shoebox din cadrul proiectului „Împreună cu Ioan Axente Sever” pentru copiii din școlile gimnaziale din Axente Sever și Agârbiciu.
Elevii unității medieşene de învățământ sunt invitați să doneze jucării, haine, rechizite sau alte mici surprize, în cutiile special amenajate la liceu.
În paralel au început pregătirile pentru serbarea de Crăciun care se va desfășura joi 18 decembrie la Sala Traube din municipiul Mediaş.
„Nu va lipsi nici tradiționalul concurs „Cea mai frumoasă clasă”, prin care axentiștii își vor pune creativitatea la încercare pentru a-și decora sălile de clasă cu elementele (eco și nu numai) specifice Crăciunului.
De asemenea elevii liceului vor vizita pe rând târgurile de Crăciun deschise la Sibiu sau la Cluj Napoca.
Aceste sărbători de iarnă aduc cu sine bucuria de a dărui și de a dobândi, de a ne aduna in jurul bradului de crăciun și de a ne bucura de colinde alături de cei dragi”, au transmis reprezentanții liceului medieșean.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
E de nouă ani primar. A preluat administrativ Hoghilagul, Valchidul și Produl pe vremea în care aceste localități erau cunoscute doar ca satele romilor fără speranțe, fără viitor, satele hoților. La Hoghilag, populația e constituită în proporție de 60% de romi. La Valchid, 90%. Produl e predominant locuit de bătrâni. Cam 2700 de persoane, cu totul.
„Sărăcia vine din mintea noastră”, ne spune Nicolae Lazăr, gospodarul acestor localități. Și o dovedește din plin. În aceste localități, există oameni care încă trăiesc în colibe. Care nu știu să efectueze operații simple, cum ar fi să știe să meargă la baie, să mănânce oarecum civilizat, să dea cu mătura prin casă. Aici e cu totul altă Românie. Soțiile încă sunt bătute în prezența copiilor, oamenii nu știu să scrie ori să citească, fetele se mărită încă din școala gimnazială, iar abandonul școlar e la el acasă.
De aceea Nicolae Lazăr a înțeles că aceste lucruri se fac doar în timp, cu răbdare, viziune și… mulți bani. Mai precis, prin educație. Și aici a început să investească. A atras, de cât e primar aici, în jur de 20 de milioane de euro, prin proiecte naționale și europene. Între care, peste 5 milioane de euro i-a focusat spre educație. Astăzi, grădinițele și școlile din Hoghilag și Valchid sunt exemple de unități de învățământ inteligente pentru întreaga țară.
Aproape săptămânal vin delegații de pe te miri unde, să vadă ce a reușit să facă administrația aici. Și, într-adevăr, nu mi-a fost dat să văd până acum școli mai bine dotate și configurate. Fiecare elev are laptop-ul lui, masă caldă, îmbrăcăminte (unde e cazul) și învață în școli smart, unde totul e informatizat. De la reglarea autonomă a căldurii, până la transpunerea ludică, prin echipamente de ultimă generație, a lecțiilor pe care le au de parcurs.
Nicolae Lazăr a fost selectat, de curând, în gala PRO TV „10 oameni care schimbă România”, care va fi difuzată de 1 Decembrie. E singurul din cei 10, care vine din administrație.
Hoghilag și biserica populată de oi și un măgar
Nicu Lazăr ne-a așteptat în fața noii școli, aflate acum în faza finală de reabilitare, din Hoghilag. „Satul lunii”, în traducere. Măcar o dată pe zi ține să ajungă la fiecare șantier în parte. Pentru că, spune el, „astfel mă încarc, îmi găsesc energia pentru a merge mai departe”. Și nu sunt deloc puține aceste lucrări derulate. În spatele nostru se lucrează lă cateva terenuri de sport. Asta, după ce a definitivat, la standarde absolut moderne, sala de sport.
„În acest moment am făcut, practic, tot ceea ce înseamnă infrastructură școlară, la cel mai înalt nivel. Pentru 150 copii de la școală și 46 copii de la grădiniță. Pe cei mici îi ținem într-un mediu sănătos până la ora 16, apoi îi aducem la after-school. Și sport, pentru că sportul e o formă de educație fantastică. Nu tuturor le place, să zicem, matematica, dar e mult mai ușor să îi atragi spre sport”, ne spune primarul, în timp ce privirea îi aleargă după muncitori, peste lucrările de aici, înspre biserica de peste drum. Da, o biserică săsească, aflată în paragină, pe care a cumpărat-o cu 1 euro. Și în care, când a intrat prima oară, a găsit oi și un măgar, într-o mare de bălării. Acum, au loc în ea mulțime de activități culturale. Locul, de altfel, unde se desfășoară și renumitul Festival al Tuberozelor.
Vechea biserică săsească din Hoghilag, cumpărată cu 1 euro
Hoghilag. Probabil, una din cele mai inteligente școli din România
Școala de aici era o ruină acum trei ani jumătate. Pentru că nu se descurca cu banii, a înființat o asociație, „a școlii”, ne spune, și o alta, pentru cultivatorii de tuberoze. Anul acesta, „Asociația Școlii” a atras sponsorizări din zona privată de aproximativ 700.000 lei. Cu banii aceștia și cu ce a reușit să mai acceseze pe fonduri, există școala pe care o vedem azi. Cu „control termic, integrat cu toate celelalte în sistem, unde poate fi urmărit, centralizat, setați parametrii de funcționare, pe bază de prezență a copiilor în sălile de clase după orarele stabilite. Dacă într-o zi e o zi mai scurtă, automat sistemul vede că nu e nimeni acolo de jumătate de oră și că nu are sens să mai încălzească”, după cum ne spune inginerul IT al locului. Cu săli de clasă generoase, cabinet medical, cabinet psihologic, spațiu de socializare pentru părinți etc. Urmează dotările interioare. În zilele următoare sosesc ochelarii de realitate virtuală pentru elevii de aici, de aprox. 20.000 euro.
Școala din Hoghilag
Copii care la grădiniță mâncau pentru prima dată spanac sau mazăre
Ne îndreptăm spre grădiniță. Trecem pe lângă niște case superbe. Aflăm că sunt renovate cu fonduri PNRR. Case particulare, pentru care primăria a atras fonduri. Sunt vreo 16 la număr. O clădire găzduiește o unitate de pompieri voluntari. Au primit două autospeciale din Germani, cu tot ce le trebuie. Iar voluntarii (adulți, însă și o grupă de copii) sunt la dispoziția semenilor lor încercați de necaz.
Grădinița
Intrăm în grădiniță. O curățenie exemplară și o lume a copiilor gândită până la ultimul detaliu. „Când vin aici, cred că nu exagerez, dar cel puțin 30 de copii îmi sar în brațe. De curând îmi spuneau că vor să îmi cumpere pijamale, să dorm cu ei”, ne spune Nicu Lazăr. Aici predau 4 educatoare și sunt angajate 2 îngrijitoare, pentru 46 de copii. Primarul a fost în Luxemburg, în Germania, Italia, să își formeze o idee despre ce înseamnă educația. Și a implementat aici tot ce a văzut mai util și mai de preț acolo. Însă pentru a vedea cu adevărat ce a reușit să realizeze, trebuie neapărat să ajungi acolo. Așa cum o fac mulți directori de școli, însoțiți de primari, care ajung la Hoghilag și Valchid.
„Am văzut lucruri pe care nu mi le imaginam aici, ne spune Nicu Lazăr. În ce sens? De exemplu, copii, foarte necăjiți, care pe timp de iarnă, când e foarte frig, fiindcă avem încălzire în pardoseală, nu se mai ridicau ore întregi de jos. Sau care, atunci când se servea masa, nu stăteau la masă. Efectiv veneau, rupeau o bucată de ceva și fugeau. Să ne dăm seama, ulterior, că ei acasă nu au loc la masă. Sau nu au masă. Sau copii care la 4 ani descoperă alimente pe care le mănâncă aici, dar pe care nu le-au văzut niciodată acasă: mazăre, spanac.”
Valchid. „Acum vreo 30 de ani, pe Vale sau pe Deal erau două-trei case. Acum sunt 200”
De la Hoghilag, plecăm spre Valchid. Un sat la 6 km de aici. În care 90% dintre locuitori sunt romi. Aici, de altfel, a început primul proiect, cel al școlii. Avându-i alături pe primarul și echipa de la Ciugud. De altfel, și cei cu care a ținut mereu legătura Nicu Lazăr și care l-au ajutat să deslușească lumea aceasta confuză și complicată a atragerii de fonduri. Atât școala, cât și grădinița, sunt la standarde de neimaginat până și pentru un copil din orașe de top din România. Iar masa caldă e pregătită de cineva din sat, autorizat să ofere acest serviciu. Jucăriile (o mulțime!) sunt schimbate periodic, pentru a nu interveni plictiseala în rândul celor mici. Și aici laptop-uri pentru fiecare copil, table inteligente, sonorizare integrată, încălzire comandată virtual etc.
„Acum vreo 30 de ani, pe Vale sau pe Deal erau două-trei case. Acum sunt 200. Natalitatea e mare. Nu au utilități. Nu poți să le tragi utilități, pentru că ei stau ilegal acolo. Îi scoți de acolo. Dar unde îi duci?, continuă primarul saga de aici. La noi nu e problema că nu sunt copii. Abandonul școlar crește din clasa a V-a. Copiii vin singuri pe stradă la grădiniță. Nu știu să meargă la baie. Sunt copii care vin de 2 ani și tot nu s-au obișnuit”. De aceea vrea să facă și aici program prelungit, ca în Hoghilag.
Fiindcă mulți dintre locuitori s-au refugiat undeva la marginea satului și și-au făcut construcții neautorizate, copiii stăteau în întuneric și frig. Nicu Lazăr a găsit soluția și pentru ei! 69 de case au fost ajutate să beneficieze de panouri solare.
Totodată, în toate cele trei sate, primarul a reușit să tragă apă și canal. Hoghilagul are gaz metan. Urmează Valchid și Prod, pentru care deja s-au demarat lucrările.
În cabinetul psihologului. „Acolo unde se vede suflet, vin și banii”
Ajungem în cabinetul psihologului. Ne așezăm pe o canapea și încerc să îl „provoc” la o ședință de terapie pe primarul Nicu Lazăr. O terapie de care aveam nevoie eu, în primul rând, pentru speranța în viitorul României, la care ostenesc astfel de oameni.
Îl întreb cum a fost începutul? „Greu. Foarte greu. Nu știu dacă aș mai putea să o iau de la început. Și acum e foarte greu, pentru că având foarte multe proiecte, cu finanțare foarte mare, veniturile, aportul local e foarte mic. În aceste comunități, asistența socială e extrem de importantă.
Cu ce a început? „Intabulând toate proprietățile: școlile, grădinițele, căminele, drumurile. Pentru că nu poți depune proiecte, dacă nu ești proprietar. Apoi am început să depun proiecte, practic, oriunde se puteau depune. Acum îmi vine foarte greu, pentru că parte dintre ele le-am închis sau se închid și ajungem la faza de autofinanțare. Și se suprapune și peste criza aceasta financiară. Și mai e mult de muncă. Trebuie asfaltate străzile. Însă nu mi se pare ok să le asfaltezi, dacă nu ai toate utilitățile”.
Cel mai greu însă i-a fost să lupte, după cum mărturisește, cu mentalitatea funcționarilor din primărie. „Care mi-au spus că nu se poate, că suntem săraci, că nu avem cum… Sigur că e greu. Dar asta nu înseamnă că nu putem!”, spune Nicu Lazăr. După care adaugă, cu o convingere de nezdruncinat: „Însă acolo unde se vede suflet, vin și banii”. „În al doilea an de când am fost ales primar, i-am adunat pe toți decidenții din zona de educație (viceprimari, directori, profesori, asistenți școlari, mediatori sanitari, asistenți comunitari). Nu aveau nici numerele de telefon unii altora.”
„Pentru foarte mulți copii de aici, școala aceasta e singura lor șansă.O șansă mică. Dar nu au alta în viață”
De ce investiția aceasta „obsesivă” în educație? „Pentru că îmi dau seama că asta e ultima șansă. Și gândește-te că luptăm cu toată lumea. Pentru că pe părinți nu-i interesează, pe copii nici atât, pentru că sunt copii. Pe profesori îi interesează să treacă ziua cât mai ușor și să meargă acasă. Și în lupta asta rămân doi-trei nebuni, care cred că pot schimba ceva. Și gândiți-vă că realitatea de peste 10 ani va fi alta, mult mai cruntă. Pentru că aceste comunități cresc extraordinar de mult. Cine va putea gestiona această problemă socială peste 10 ani? Că noi nu facem altceva acum decât să o ascundem. Și noi vrem ca acești copiii să fie niște cetățeni responsabili. Păi aceștia, fără educație, ajung viitori asistați social și infractori. Cunoscând realitățile, de multe ori și eu sunt panicat de ceea ce găsesc. Dar acestea sunt realitățile. Și dacă ar fi doar aici, ar fi perfect. Că le rezolvăm cumva. Însă asta se întâmplă în foarte multe locuri din România.
Dar dacă începi de când sunt mici, copii, cu condiții bune, dacă îi ții cât mai multe ore într-un mediu sănătos în cursul unei zile, imposibil să nu se producă schimbarea! Și deja se văd rezultate. Și știi ce e foarte important și se vede imediat? În momentul în care faci o astfel de școală sau grădiniță, primul impact e că crește stima de sine a dascălului. Pentru că vin înspre ei oameni, încep să fie apreciați. De pildă, săptămâna viitoare avem trei primării care vin să vadă școlile. Am avut o delegație a Ministerului Educației din Republica Moldova. Aceasta crește foarte mult stima de sine a profesorilor. Și copiii se comportă altfel când ai astfel de condiții.
Sunt copii care ne-au spus că acesta e cel mai frumos loc din lume. Ceea ce nu e puțin lucru. Pentru foarte mulți copii de aici, școala aceasta e singura lor șansă. O șansă mică. Dar nu au alta în viață. Performanța aici e să reușești să faci ca acești copii să nu mai devină asistați social”.
Și, adaugă primarul: „Una dintre fetițe o întreabă pe doamna învățătoare: „Doamnă, dar tu plângi când te bate bărbatul?” „Păi pe mine nu mă bate bărbatul.” Și ceilalți copii: „Dar cum nu te bate pe tine?” Toți erau foarte mirați că nu o bate pe ea bărbatul.
„Există două Românii: asta săracă, și aceea prosperă. Și discrepanța dintre ele e din ce în ce mai mare”
Și ca să ne facem o idee cât mai relevantă despre România de aici, Nicu Lazăr ne provoacă la un crunt exercițiu de luciditate: „Sunt oameni care nu fac conexiuni simple. Care cred că ei au ajuns pe pământul acesta ca să primească ceva să trăiască. Trăiesc în câte o colibă, cu pământ pe jos, 4 X 4 m. Nu e vina ta că te naști acolo. Tu te naști, ești copil mic. Nu înveți să te speli pe mâni, pe față, pe dinți. Nouă ni se par banalități, pentru că le-am învățat de mici, ne-au pus părinții să le facem. Ei nu învață treaba asta. Nu învață să gestioneze banii, pentru că în momentul în care părinții au niște bani, mănâncă și beau. Învață violența, pentru că, inevitabil, beți, se bat. Asta învață de mici! Dormind toți într-o cameră și beți fiind, se întâmplă tot felul de lucruri de natură sexuală.
Și cu toate aceste traume, copilul respectiv se duce la școală. Unde de obicei găsește o doamnă frumos îmbrăcată, cu tocuri, care îi spune textual sau îi induce ideea că e prost, e murdar și e țigan. Ce șanse are copilul acela în viață? Chestiile acestea și eu, în timp am început să le înțeleg, să încerc să mă pun în pielea lor. Explicam unuia că totuși noi am progresat, avem fonduri… Și îmi zice: «Domn primar, n-am bani să-mi plătesc curentul». Sau îmi zice altul: «Eu n-am bani să mă duc la copil, că-i internat în Sibiu». Ce poți să-i spui ăluia, că noi în general trăim bine… Există două Românii: asta săracă, și aceea prosperă. Și discrepanța dintre ele e din ce în ce mai mare. Iar ele se ciocnesc.”
Una din problemele cele mai grele în ceea ce privește educația primarul nu o vede în construcția de grădinițe, școli, baze sportive. Ci mai ales în calitatea profesorilor de aici. Învățământul primar e un caz fericit, pentru că educatoarele și învățătoarele sunt de aici. Lucrurile se schimbă însă fundamental la gimnaziu, când aceste localități sunt vizate doar ca ultimă opțiune de către cadrele didactice, de cele mai multe ori suplinitoare pe post. Iar școlile de aici, văzute doar ca o perioadă de tranzit și o experiență între altele.
„Faptul că am reușit din nimic să facem comunitatea de aici cunoscută, mi se pare fantastic!”
Îl întreb pe primarul Nicu Lazăr care îi sunt satisfacțiile, în condițiile în care lupta de aici nu de puține ori pare că o duce cu morile de vânt: „Satisfacția o am atunci când vin aici și beau un ceai. Și vin copiii și te strâng în brațe. O școală, o grădiniță, nu îți aduce voturi. Poate de aceea primarii se axează întotdeauna pe asfalt (și e normal să fie așa) și nu pe investiția în educație. Am și asfaltat cât am putut. Dar în zonele acestea sărace construcția unei școli nu e un agent electoral.
Și faptul că am reușit din nimic să facem comunitatea de aici cunoscută, mi se pare fantastic! Dacă căutați pe google, acum zece ani eram satul romilor fără speranțe, fără viitor, satul hoților… Nu spun că nu mai sunt probleme. Sunt foarte mari. Dar totuși am reușit și o schimbare de imagine, ceea ce e foarte-foarte important. Iar când 30 de copii îți sar în brațe și îți sunt că grădinița, școala lor e cel mai frumos loc din lume, atunci simți că nu ai luptat în zadar și că poți să speri ca măcar acești copii să ne fie acel viitor la care sperăm cu toții”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Administraţia Naţionale „Apele Române”(ANAR) solicită declararea stării de urgenţă în vederea implementării unor măsuri care să vină în sprijinul comunităţilor afectate din cauza creşterii nivelului apei în acumularea Paltinu şi a întreruperii furnizării apei potabile.
Potrivit ANAR, în acumularea Paltinu, nivelul apei a crescut de la cota 609 la cota 621, adică aproximativ 12 metri, acumulându-se un volum de peste 10 milioane de metri cubi de apă, respectiv de 2-3 ori mai mult decât volumul care se acumula în cazul debitelor multianuale lunare.
„Solicităm declararea stării de urgenţă în vederea implementării de măsuri urgente care să vină în sprijinul comunităţilor afectate.
Având în vedere situaţia meteo, creşterea turbidităţii şi volumul mic de apă din lac, se estimează, pe baza datelor de la acest moment, că reluarea furnizării apei potabile va fi posibilă după minimum 72 de ore de la încetarea precipitaţiilor, cu condiţia scăderii turbidităţii la nivelurile ce permit tratarea apei în Staţia de Tratare Voila”, a anunţat duminică ANAR, pe propria pagină de Facebook.
Evacuarea debitelor în aval se poate realiza doar prin centrala hidroelectrică, cu valori de maximum 2-3 mc/s.
„Totuşi, din cauza turbidităţii ridicate, centralele au fost oprite pentru câteva ore, pe fondul riscului de supraîncălzire.
În aceste condiţii, valorile ridicate ale turbidităţii nu permit tratarea corespunzătoare a apei, pentru potabilizarea apei.
Reluăm recomandarea către DSP Prahova şi alte autorităţi din judeţ de a furniza apă în scop menajer pentru localităţile afectate, având în vedere situaţia critică prezentă”, au transmis reprezentanţii ANAR pe reţeaua de socializare.
Potrivit sursei citate, la şedinţa CJSU Prahova – la care au participat ministra Mediului, Apelor şi Pădurilor, Diana Buzoianu, şi directorul general al ANAR, Florin Ghiţă, s-a decis suplimentarea rezervoarelor de distribuţie a apei potabile pentru populaţia din localităţile afectate.
Zeci de mii de oameni din cel puţin 12 localităţi din judeţul Prahova au rămas fără apă potabilă în urma lucrărilor de la acumularea Paltinu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
E, din acest an, Comandantul Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. S-a născut aproape de Sibiu (la Făgăraș) și a urmat o carieră militară de excepție. După absolvirea Liceului Militar de la Breaza, a continuat studiile la Academia militară sibiană și numeroase cursuri de profil în țară și străinătate. Din 2006 până în prezent a condus diferite structuri militare, a participat la misiuni în Afganistan, a fost distins cu titluri, embleme și medalii pentru multe din activitățile desfășurate.
L-am rugat pe Colonelul Dumitru Todosiuc să „gândim” puțin împreună despre semnificația Zilei Naționale a României, despre omul din spatele uniformei și provocările unei cariere militare dedicate, asumate. Întâlnirea a fost una care te seduce prin coerență, calitate și disponibilitate.
„Fiecare dintre noi contribuim la ce înseamnă Ziua Națională”
Ce ar trebui să însemne, pentru fiecare dintre noi, Ziua Națională a României?
Pentru fiecare dintre noi Ziua Națională a României, 1 decembrie, cred că poate avea mai multe valențe, poate să însemne mai multe lucruri, dar cred că așa, într-o scurtă-scurtă-scurtă recapitulare, e un moment de reflexive, un moment de gândire, un moment de apreciere. E o combinație pentru marea majoritate.
Trebuie să ne gândim, în primul rând, la cum a ajuns România să fie unită și să avem țara de astăzi, la toate eforturile care s-au depus de-a lungul timpului ca noi să avem această țară minunată, recunoștință pentru cei care și-au dat viața pentru țară ca noi să o avem astăzi, la unitatea care a fost un proces continuu complex și amplu și n-a depins doar de câțiva oameni. Acolo a fost un efort conjugat din mai multe părți. Sentimentul acesta de apartenență la o nație liberă, în primul rând, ar trebui să ne bucure foarte, foarte mult.
Și cred că înainte de toate fiecare dintre noi contribuim la ce înseamnă Ziua Națională. Pentru că fiecare dintre noi avem un job, avem o ocupație și toți ducem România mai departe. Fie că suntem militari, fie că suntem polițiști, jandarmi, medici sau profesori, fiecare dintre noi, prin ceea ce facem, ducem România mai departe. Și toți ar trebui să o simțim aceasta în suflet și să o sărbătorim ca atare.
Am senzația, în ultima vreme, că s-a depreciat destul de mult și neavenit sensurile acestea de patriotism, de nationalism, de popor suveran. Dacă pui foarte mult accent pe sentimentul national, pe țară, poți fi catalogat, știu eu, drept extremist, conservator. Cum ar trebui să găsim echilibrul în ecuația aceasta?
Dacă ne gândim la istoria noastră, am trecut prin mai multe perioade dificile, perioade grele, perioade de încercare, dar de fiecare dată am ieșit cu capul sus până la urmă. Și aceasta pentru că, până la urmă, am identificat acel echilibru.
Dacă dăm un pic timpul înapoi și luăm ca reper anii `90, noi ne-am transformat și ne transformăm continuu și toate provocările prin care am trecut, cu tot felul de situații politice sau pandemia (care și aceasta a fost așa, ca un șoc pentru întreaga lume) ne aduc în locul în care trebuie să ne și așezăm din când în când și să reflectăm un pic la ce am fost, ce suntem la ora actuală și unde vrem să ajungem. Și, prin noi, toți cei care facem ceva în țara aceasta, prin părinții noștri și prin copiii noștri, să ducem acest sentiment de patriotism și respect pentru țară mai departe.
E adevărat, cred că toate lucrurile acestea încep de acasă. Și cred că fiecare familie, fiecare român ar trebui să se gândească cum pot transmite mai bine aceste lucruri copiilor și să-i ajute să le fie alături, să le înțeleagă, să-i ducă, să-i expună, să le arate simbolurile, să înțeleagă momentele de însemnătate națională și eventual să fie și expuși în a le respecta.
Dau un simplu exemplu. Se intonează Imnul Național al României. Să ne oprim în acel moment, eventual ducem, dacă suntem îmbrăcați în civil, mâna dreaptă la inimă, dar nu doar să o ducem ca și semn, ci să și simțim, pentru că este un moment unic, este un simbol național, este Imnul național al României. Să vedem, alt exemplu, culorile drapelului când flutură la un eveniment sportiv. E o mândrie națională, este un român care a câștigat acea medalie! „Uite, dragul meu copil, aceasta înseamnă România!”
România este peste tot, nu este doar aici, pe pământul României. Avem atâția români plecați în afară. Și plecând de la părinți, care și-au educat copiii și continuând, după aceea, în școală, acest exercițiu trebuie să fie, cred, o chestie continuă. Nu merge scindat acest sentiment. Doar un pic acasă și după aceea la grădiniță, la școală, la universitate le-am lăsat așa, în derizoriu.
„E momentul în care uniforma militară este parte a poveștii. Povestea Zilei Naționale”
Ce reprezintă pentru dumneavoastră România?
Cred că un pic diferit față de toți ceilalți cetățenii ai României, militarii (și eu personal) sunt acei oameni care au jurat credință patriei. Noi avem un jurământ militar în momentul în care intrăm în armată și urmăm o carieră militară. Noi depunem un jurământ de credință față de patrie.
Ziua Națională, 1 decembrie, este momentul în care acest jurământ cumva ne revine de fiecare dată în suflet și îi dă o anumită greutate. Este momentul în care eu din nou cumva, în sinea mea, jur credință din nou patriei. Mai mult decât atât, mă vedeți că sunt îmbrăcat în militar. E momentul în care uniforma militară este parte a poveștii. Povestea Zilei Naționale.
E momentul în care onorăm uniforma, o purtăm cu demnitate și ne dăm seama că noi suntem unii dintre cei care contribuim la apărarea patriei, la integritatea teritorială și e parte a meseriei noastre. Și noi ne facem meseria poate mai mult decât oricând și în această zi.
Pentru marea majoritate, 1 Decembrie este o zi liberă. Noi marea majoritate a acestei zile suntem la serviciu. Și suntem la serviciu cu trup, cu suflet, cu totul! Ziua Națională, mai mult decât atât, pentru mine (pentru că suntem parte la activitățile organizate), este și un moment în care îmi dau seama de legătura pe care o avem la nivelul armatei unii cu ceilalți. E vorba de camaraderie și de legătura prietenească și ostășească pe care o avem. Suntem toți împreună! Indiferent că eu sunt în Sibiu sau am alți colegi prin București Timișoara, Alba Iulia.
Cum vă pregătiți în acest an pentru sărbătoare?
Ca în fiecare an, Academia Forțelor Terestre a pregătit detașamente de studenți, cu cadre, care participă la Parada Națională organizată la București, pe sub Arcul de Triumf. În același timp, avem un detașament care participă la Alba Iulia, unde este a doua paradă organizată la nivel național.
Iar pe plan local avem o serie de activități care încep chiar de astăzi (26 noiembrie), organizate și planificate pentru Sărbătoarea Zilei Naționale. Începem astăzi cu o expoziție fotografică la Instituția Prefectului, mâine avem un simpozion organizat acolo, urmează o serie de depuneri de coroane la diferite monumente ale eroilor, atât în Șelimbăr, în Sadu, cât și în alte localități de jur împrejurul Sibiului, iar pe data de 1 decembrie, la ora 10, avem o ceremonie de depunere de coroane militare la Consiliul Dirigent al Transilvaniei. Și seara organizăm o retragere cu torțe – consacrata retragere cu torțe -, în care avem cadeți și invităm pe toată lumea să ne fie alături.
Asta vă întreb doar așa, pentru mine… Nu vă lipsește ceremonia militară din oraș?
Să știți că ceremonia militară sau paradele care erau organizate în trecut la nivelul județelor sau orașelor mari ne lipsesc tuturor, pentru că era un moment în care ne apropiam de public și, la solicitarea instituției prefectului și a domnilor prefecți la nivel național, le organizam.
Acum, pe linia noastră militară și datorită condițiilor de reduceri bugetare stabilite la nivelul țării, s-a stabilit ca la nivel național să existe doar aceste două parade. Poate în anumite orașe unde există tehnică militară specific, poate să fie organizată o expoziție statică de tehnică, adică să fie tehnica unității din zona respectivă scoasă în piață și prezentată publicului, dar cel puțin la nivelul județului Sibiu și al orașului Sibiu, eu fiind și comandant al ganizoanei, primind reglementările specifice pe linia militară, atât putem organiza.
Noi având cele mai multe instituții de învățământ în zonă, nu avem foarte multă tehnică militară specifică să o putem expune și atunci rămânem doar cu organizarea ceremoniilor militare. Mai ales că efortul Academiei Forțelor Terestre este împărțit în trei locații diferite: București, Alba Iulia și Sibiu.
„Simt că prin mâinile mele trece viitorul armatei peste 20-25 de ani”
Cum credeți că ne raportăm la Ziua Națională în ultimii 35 de ani? Nu am intrat așa, într-o anumită rutină, într-un mod în care mai mult oamenii asistă la un festivism „tradițional”, care duce la diluarea trăirii în sine a momentului?
Ați menționat de ultimii ani. Cum am spus un pic mai devreme, am trecut prin mai multe etape și trecem prin mai multe etape în care noi, ca și societate, ne reașezăm, ne reechilibrăm și ne ajustăm în tot ceea ce înseamnă factor extern care ne influențează bunul mers.
Din punct de vedere al Zilei Naționale, cred că fiecare o sărbătorește în fel propriu. Din punctul meu de vedere și al Armatei Române, noi de fiecare dată am fost prezenți acolo trup, suflet, cu tehnică, în încercarea de a le arăta oamenilor că nu suntem ascunși în unități, ci parte a națiunii, suntem parte a conștiinței poporului și le arătăm tot ce avem mai bun! Pentru că lumea și tot ce care sunt alături de noi trebuie să înțeleagă și eforturile care se fac la nivel național.
Ca noi să fim mai bine înzestrați, să ne putem apăra mai bine părinții, frații, surorile și țara propriu-zis. Cred că dacă fiecare dintre cei care participă la Ziua Națională ar veni cu dorința de a înțelege mai bine ce înseamnă momentul pentru ei și a-l transmite mai departe, așa cum spuneam, urmașilor, cred că această Zi Națională ar însemna mai mult pentru fiecare.
Și nu discut acum de cei care organizează sau cei care solicită organizarea momentelor. Dar plecând din școală, așa cum am mai spus-o, ajungând în sânul familiei și la locurile de muncă, dacă toți am pune un accent mai mare pe însemnătatea Zilei Naționale – dar nu doar pe 1 Decembrie, ci în fiecare zi ce înseamnă România pentru fiecare dintre noi, ce înseamnă noi să lucrăm pentru România și în România -, cred că lucrurile s-ar schimba.
Și cred că vor mai exista astfel de modificări. Vor mai urma momente potrivnice nouă sau momente de încercare. Trebuie doar să ne ducem mai departe idealul național, conștiința și dorința aceasta de a demonstra că suntem încă uniți. Suntem un popor liber, suntem un popor care avem ce arăta, suntem un popor democratic. Haideți să o și simțim cu adevărat!
Suntem într-un context geopolitic destul de instabil. Care e partea cea mai frumoasă a carierei de militar sau cum i-ați motiva pe tineri să vină înspre această carieră?
Cu asta ne ocupăm aici, în Academia Forțelor Terestre. Și cred că nu pot să pun degetul pe ceva anume ca cea mai frumoasă parte a carierei unui milita. Pentru că de-a lungul carierei militarii trec prin diferite momente și fiecare moment l-a vremea respectivă reprezintă apogeul carierei. Fie că au fost colegi de-ai noștri în Afganistan sau eu am fost în Afganistan, acolo aveam sentimentul misiunii îndeplinite.
Faptul că am ajuns să lucrez în Academia Forțelor Terestre și să-mi dedic momentan tot efortul pentru pregătirea altor cadeți și altor viitori ofițeri ai Armatei Române, îmi dă un sentiment de împlinire și de o foarte mare responsabilitate. Pentru că simt că prin mâinile mele trece viitorul armatei peste 20-25 de ani, când vor ajunge ca la rândul lor să comande mari unități din armata română.
Dar cred că mai presus de toate, dacă ar fi așa cumva să le leg într-o singură frază, cel mai înălțător moment al carierei sau punct al carierei este un sentiment continuu că aparținem unei structuri unice, că suntem parte a ceva ce duce România mai departe. Și că suntem parte a unui fenomen, a unei unități ceva mai presus de propria persoană.
E o chestie de responsabilitate unică. Faptul că sunt responsabil pentru viețile și pentru parcursul altora e o chestie unică. Nu cred că sunt foarte mulți care pot simți lucrul acesta.
„Totalul fricilor este poate frica de a nu dezamăgi”
Aș trece doar puțin dincolo de haina militară și de așezarea dumneavoastră de comandant al Academiei Forțelor Terestre. Cum e omul Dumitru Todosiuc?
Dedicat. Dedicat misiunii, foarte implicat. Exigent. Și îmi doresc să fiu un om de echipă. Încerc să aduc, odată cuvenirea mea în Academia Forțelor Terestre, și o altă abordare. Vremurile pe care le trăim acum necesită probabil o combinație de stiluri de leadership pentru a putea duce mai departe valorile noastre și a-i ajuta pe actualii cadeți să devină viitorii ofițeri ai Armatei Române.
Și atunci probabil că identificarea acestui echilibru între toate valorile pe care trebuie să le aibă un lider, munca de echipă diferitele atitudini și manifestări care se regăsesc la nivelul corpului profesoral, al cercetătorilor pe care îi avem sau al corpului de instructor militar din Academie, probabil că toate lucrurile acestea congruente mă vor ajuta să fac echipă și să creăm ofițeri mai bune ai Armatei Române. Dar sunt foarte dedicat, asta vă pot spune foarte clar.
Sunteți foarte stăpân pe dumneavoastră și inspirați siguranță, încredere că sunteți omul potrivit la locul potrivit acestor vremuri. Care vă sunt însă vulnerabilitățile, temerile?
Toți avem probabil și vulnerabilități și, mai ales, frici. Nu cred că e cineva care să nu aibă o frică. Acum, de-a lungul carierei, am fost suficient de bine instruiți și, probabil, parcursul și mediile în care am lucrat m-au făcut să pot stăpâni fricile în momentele de criză suficient de bine.
Dar sumarizând, totalul fricilor este poate frica de a nu dezamăgi. Pentru că la vremea actuală formarea echipelor și faptul că lucrez alături de niște oameni extraordinari cu care vreau să fac echipă și pe care îi doresc în echipă și pe care încerc să-i promovez cât se poate de mult, lucrurile acestea cumva reprezintă o mare responsabilitate și te gândești, speri să nu-i dezamăgești.
Ești în fruntea lor, ești alături de ei, faci echipă cu ei, luăm deciziile împreună. Dar până la urmă responsabilitatea și toată asumarea este pe umerii mei și automat lucrurile acestea pot influența. Asta ar putea să fie frica cea mai mare. Celelalte sunt provocări.
De unde vă reinventați din punct de vedere sufletesc, al dinamismului pe care trebuie să îl exersați permanent? Al celui care trebuie mereu să fie în gardă și să conducă o unitate militară de genul acesta.
Cred că așa am învățat. Să mă inspir de la oameni, să mă încarc pozitiv din discuțiile cu oamenii, din ideile lor, din interacțiunile pe care le am, dar nu doar cu cei din sistemul militar.
Faptul că am ajuns în Academia Forțelor Terestre mi-a deschis un alt orizont și oportunitatea de a întâlni personalități extraordinare din domeniul educației și interacțiunile cu dumnealor, cu domnii rectori ai diferitelor facultăți, universități la nivel național, mă ajută să mă încarc cu idei, mă ajută ca seara să am momentul meu de reflexie după ce se încheie o zi întreagă de lucru, să stau eu 5-10 minute cu gândurile mele în care să mi le pun un pic în ordine și să mă gândesc la viitoarele proiecte, lucru care cumva îmi dă mai multă energie.
La fel, poate pe perioada în care fac alergările regulate, în care sunt doar eu și cu gândurile mele, reușesc să mi le pun acolo în cutiuțe și să mi le ajustez. Și să-mi încarc bateriile. E momentul în care mă deconectez de tot ce înseamnă partea de muncă și îmi încarc bateriile. Cred că de aici.
„Fiind împreună cu familia, poți sparge și munții”
Despre viața personală ne puteți spune ceva?
Mă bucur foarte mult că am reușit să-mi aduc familia alături de mine, pentru că de-a lungul carierei, în momentul în care alegi o carieră militară, ajungi să fii pus în diferite funcții, în diferite unități, și ajungi să ai un parcurs pe teritoriul României. Acum, până în momentul actual, Academia Forțelor Terestre este un special loc de muncă în care am ajuns să lucrez. Dar au fost momente când am stat foarte departe de familie, cu multe ore, foarte mulți kilometri de navetă. Acum am familie aproape.
Mai devreme m-ați întrebat de unde mă încarc. Mă încarc și de la familie, pentru că ajung acasă și chiar două-trei ore pe seară, dacă reușesc să mă văd cu ei, e mare lucru. Fiind împreună cu ei și având susținerea lor, pot duce lucrurile mai departe și, vorba aceea, poți sparge și munții.
Ce ați vrea să rămână în memoria studenților pe care îi aveți din relaționarea lor cu colonelul Dumitru Todosiuc?
De-a lungul carierei avem mai multe exemple. De la unii învățăm „Așa da!”. Și avem și exemple de „Așa Nu!” Îmi doresc ca prin ceea ce fac alături de echipa de comandă la nivelul Academiei să rămân în amintirea studenților „Așa da!”, ca cel comandant care împreună cu instructorii și echipa de comandă și profesorii din Academie au reușit să-i transforme în ceea ce au devenit, le-au crescut valoarea și au creat ofițeri adevărați, ofițeri responsabili, ofițeri cu atitudine, cu un caracter frumos și, în primul rând, cetățeni de vază și de onoare ai României.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
Ziua Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, a fost prilej de mare sărbătoare la Catedrala Mitropolitană, unde numeroși clerici și credincioși s-au adunat pentru a participa la Sfânta Liturghie. Atmosfera a fost una de profundă emoție și recunoștință, evenimentul fiind marcat nu doar prin rugăciune, ci și prin momente deosebite, încărcate de semnificație duhovnicească.
Veșmânt al Cuvioasei Parascheva la Catedrala Mitropolitană
Unul dintre cele mai importante momente ale zilei a fost primirea, la cererea Înaltpreasfințitului Mitropolit Laurențiu Streza, a unui veșmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. Acesta va rămâne la Catedrala Mitropolitană pe tot parcursul anului, spre binecuvântarea și întărirea în credință a tuturor pelerinilor care îi vor trece pragul.
De asemenea, de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus au fost aduse sfintele moaște ale Cuviosului Serafim cel Răbdător. O parte dintre acestea vor fi dăruite, ca semn al comuniunii frățești, Catedralei Episcopale din Miercurea Ciuc, din Arhiepiscopia Harghitei, întărind încă o dată adevărul că „Dar din Dar se face Rai”, nu Dar din Dar se face RAR!, cum Mitropolitul însuși spunea astazi.
Distincții bisericești
Sărbătoarea a fost încununată și prin acordarea unor importante distincții bisericești. În cadrul încheierii „Săptămânii Andreiene”, Preotului Dănuț Suciu i-a fost oferită Crucea Andreiană, în semn de recunoaștere pentru misiunea desfășurată de zeci de ani pe pământ american, dar și pentru puterea sa de a birui suferința. În ultimele săptămâni, acesta s-a însănătoșit în mod considerat de mulți drept miraculos, după ce a trecut prin șase intervenții chirurgicale la coloană. De asemenea, domnului Bogdan Braniște, nepotul părintelui Braniște, i-a fost acordată distincția „Crucea Șaguniană”, iar soția sa a primit Ordinul „Anastasia Șaguna”. Tot „Crucea Șaguniană” i-a fost oferită și domnului Eugen Ghimiș, director executiv al CECCAR, pentru sprijinul adus Bisericii.
„Ceea ce pare cu neputință pentru oameni este cu putință la Dumnezeu”
Cuvântul de învățătură rostit de IPS Mitropolit Laurențiu Streza a adus în inimile credincioșilor un mesaj profund de pace și echilibru. Ierarhul a amintit de testamentul lăsat de marele ierarh Andrei Șaguna: „Nu vă sfădiți! Aveți-vă bine! Fiți pe pace!”, îndemn care rămâne actual și astăzi. Plecând de la Evanghelia duminicii, de la Sfântul Apostol Luca XVIII, 18-27, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre relația omului cu bunurile materiale, subliniind că acestea nu sunt rele în sine, ci devin primejdioase pentru suflet atunci când sunt folosite fără înțelepciune și fără recunoștință față de Dumnezeu. Exemplul dregătorului bogat, care nu a putut renunța la averea sa pentru a-L urma pe Hristos, a fost un puternic prilej de meditație asupra atașamentului față de cele trecătoare. Mesajul final a fost unul de mare nădejde: ceea ce pare cu neputință pentru oameni este cu putință la Dumnezeu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%.Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
