Pe Andreea Roseti, majoritatea sibienilor o cunosc de la campaniile de adopții de câini sau pisici organizate în ultimii ani la Sibiu. Este unul dintre fondatorii Asociației Animal Life, iar în această perioadă muncește la foc continuu pentru ca marele său vis din copilărie să prindă contur. Este vorba despre construcția unui centru pentru adopția, sterilizarea și tratarea animalelor fără stăpân, ce va realizat în Dealul Gușteriței, doar cu bani strânși din donații. Cum faci ca lucrurile să se întâmplă, prin împletirea voluntariatului cu pasiunea, implicarea și dinamismul, ne spune chiar Andreea.
Eşti unul dintre fondatorii Asociaţiei Animal Life şi te implici activ în găsirea unor soluţii pentru protejarea animalelor la nivelul comunităţii sibiene. Cum a început totul?
Aventura Animal Life a început în 2006, când o prietenă m-a sunat să îmi spună că o altă prietenă caută membri pentru o asociaţie de protecţia animalelor. Şi uite aşa, din telefon în telefon, am reuşit să strângem numărul „impresionant” de 8 oameni care aveau aceleaşi idei: când ne-am aşezat la masă ne-am trezit vorbind despre aceleaşi lucruri de parcă ne cunoşteam de ani de zile.
Ai mărturisit că îţi aminteşti că în şcoala generală ai umblat cu un căţeluş rănit în braţe pentru a-l ajuta să se facă bine şi să-i găseşti un stăpân. Cum ţi-ai descoperit dragostea faţă de animale?
Partea cu căţeluşii găsiţi s-a repetat de multe ori – şi atunci, ca şi acum, oamenii aveau obieciul de a abandona animale în curtea şcolilor sau în parcuri. Eu am avut o copilărie extraordinară, am crescut cu câini şi pisici şi câteva zeci de porumbei în Sibiu, iar vacanţele de vară mi le-am petrecut în vie sau la fermă, unde bunica mea era economistă.
Anul acesta, iată, marele tău vis este pe cale să se împlinească, în Dealul Guşteriţei urmând a fi construit primul adăpost pentru animale finanţat de un ONG şi nu de către stat. În ce stadiu se află acesta?
Adăpostul nu a fost doar visul meu, ci al mai multor copii cu care mergeam spre şcoală, aceiaşi copii care, adulţi fiind, s-au regăsit în Animal Life. Pot să va spun că am început lucrările, s-au făcut primele decopertări şi se perfectează proiectele. Capacitatea adăpostului va fi de circa 100 de animale, în funcţie de repartizarea acestora, va dispune de o carantină, un cabinet veterinar şi un spaţiu de alergare. Fiecare grup de căţei (doi prieteni, mamă cu pui sau cuib de frăţiori) va avea o cameră şi un spaţiu exterior propriu. Sperăm ca adăpostul să fie funcţional înainte de venirea iernii, dar totul depinde de capacitatea noastră de a atrage fonduri. Momentan, construcţia este estimată – fără dotările cabinetului – la suma de aproximativ 50.000 Euro, din care am reuşit să strângem aproximativ 50%. Este foarte greu să strângi bani în România, dar cred că oamenii din Sibiu sunt capabili să înţeleagă necesitatea acestui centru şi cred, de asemenea, că mulţi dintre ei ne cunosc şi au încredere în noi. De-a lungul timpului ne-am dovedit buna credinţă şi faţă de autorităţi: cu Primăria Sibiu avem un parteneriat privind campaniile de educaţie în şcoli, iar Autoritatea Sanitar – Veterinară s-a convins de acurateţea şi seriozitatea cu care organizăm adopţiile internaţionale.
De unde are asociaţia fonduri să realizeze un astfel de proiect, care sunt sursele de finanţare?
Marea sursă de finanţare sunt sibienii. Fondurile provin din 2%, din sponsorizări ale unor firme, din ajutorul oamenilor pe care i-am ajutat. Mai avem nevoie de mult ajutor, dar nu stăm cu mâinile în san: am participat la competiţii sportive, la evenimente de toate genurile, am organizat petreceri şi bazaruri. Cu toate acestea avem nevoie de sprijinul întregii comunităţi. Până la sfârşitul lunii vom relansa site-ul www.animallife.ro pentru a face munca noastră şi evoluţia lucrărilor mai transparente. Pentru persoanele sau firmele care ne susţin cu sume mai mari am gândit un sistem în care ei pot alege destinaţia exactă a banilor şi vor primi un raport exact cu documente de plată şi acte doveditoare. Mai multe detalii, viitoare campanii de strângere de fonduri, precum şi sponsorii acţiunilor noastre, vor putea fi urmărite pe site.
Practic, ce consideri că ar trebui să conştientizeze comunitatea sibiană şi cum s-ar putea implica cetăţenii oraşului în acest proiect?
Cred că oraşul nostru, ca şi oamenii săi, sunt într-adevăr deosebiţi. Vă mai amintiţi cum, în trecut, dacă cineva îşi construia o casă, toţi vecinii dădeau o mâna de ajutor? La fel mi-aş dori şi eu: dacă fiecare dintre noi ar ajută cu o cărămidă (simbolic vorbind), această căsuţă pentru animale s-ar construi într-o clipă, fără a fi nevoie ca puţini oameni să facă un efort imens. Atunci mulţi oameni ar face un efort mic şi ar reuşi.
Ce îţi doreşti cel mai mult să rezolve acest adăpost pentru animale?
Adăpostul va funcţiona ca un centru de adopţii şi de sterilizări. Practic va fi un loc unde animalele preluate vor fi spălate, deparazitate, tratate, sterilizate şi date spre adopţie. Va fi un loc unde familiile îşi pot aduce copiii să îşi aleagă căţelul preferat, pot face voluntariat şi învaţă despre animale de companie şi natură.
Acum există un proiect tehnic, sunt anumite sume estimate pentru construcţie, o capacitate de 100 de locuri, însă cum ţi-ai dori să evolueze în viitor, care este ţinta pe care ţi-o propui, cum ai vedea transformându-se, la modul ideal, acest adăpost?
Acest adăpost va fi primul pas spre un proiect mai mare, care ne dorim să includă un sanctuar de animale sălbatice şi o pădure educativă pentru copiii. Vrem ca o dată ce creăm elementele de bază de care are nevoie o comunitate civilizată – adică existenţa unui adăpost de animale şi a unui centru în care să îi putem aduce pe copii – să ne implicăm şi mai mult în programe de educaţie ecologică. Copiii au nevoie să înţeleagă natura şi să înveţe să o respecte, fie că este vorba despre o vrăbiuţă, un căţel sau un întreg ecosistem.
Sunt sigură că te-ai lovit de multe ori de replica – să ne preocupe soarta oamenilor, nu a animalelor! Cum vezi lucrurile din această perspectivă?
Cred că avem nevoie de oameni care fac lucruri şi nu de oameni care vorbesc despre oamenii care fac lucruri. Cred cu sinceritate că cea mai mare bucurie în viaţă este satisfacţia de a fi ajutat pe cineva sau ceva: ai ajutat un copil, ai salvat un animal, ai contribuit la restaurarea unei opere de artă. Fiecare trebuie să ajute acolo unde simte că îl cheamă inima. Majoritatea oamenilor pe care îi ştiu implicaţi într-o cauză sunt de regulă toleranţi sau ajută şi în alte domenii. Binele pe care îl facem este de multe ori mult mai mare şi de altă natură decât ni-l putem imagina.
Cum reuşeşti să împleteşti activitatea de voluntariat cu serviciul, cu creşterea fetiţei? Când îţi găseşti timp pentru toate?
Cred că sunt dependentă de acţiune. Nu ştiu dacă să îi spun muncă pentru că de multe ori dacă faci ce îţi place o faci pur şi simplu, fără să o consideri muncă. Şi, într-adevăr, este o împletire: duc Animal Life cu mine la serviciu, prin faptul că încerc să realizez proiecte comune, iar fetiţa mea începe să participe la tot mai multe munci şi evenimente de-ale asociaţiei. Nu se pot separa, pur şi simplu toate la un loc înseamnă viaţă mea de fiecare zi.
Care sunt cele mai mari satisfacţii pe care le-ai trăit ajutând animalele neputincioase?
Salvarea unui animal sălbatic este unul dintre cele mai frumoase lucruri: ai sentimentul că ai făcut ceea ce este drept şi că ai dat naturii ceva înapoi. De asemenea, ceva deosebit este să primeşti o scrisoare – ştiţi dumneavoastră, ca pe vremuri, în plic, cu scris de mână, în care cineva scrie: vă mulţumesc pentru că mi-aţi schimbat viaţa – de când am adoptat căţelul de la dumneavoastră mă plimb în fiecare zi, sunt mai sănătos, mai liniştit, mi-am făcut prieteni noi şi am înţeles dragostea necondiţionată de care este capabil un asemenea suflet. Am cunoscut animale pe care nu le voi uită niciodată şi am cunoscut oameni despre care cred că îmi vor rămâne prieteni până în ultimul moment. Cred că cea mai mare satisfacţie este să simţi că eşti acolo unde trebuie să fii.
Cum i-ai motiva pe cei din jur să se implice mai mult, să îşi aducă fiecare propria contribuţie la rezolvarea unora dintre problemele cu care se confruntă comunitatea?
Îi doresc fiecărui om să îşi găsescă calea şi să fie bun: să fie bun cu natura în primul rând, pentru că de supravieţuirea ei depinde supravieţuirea lui. Cu ideea asta în minte, posibilităţile de a ajuta comunitatea sunt nelimitate: plantează un copac, construieşte o căsuţă de păsărele, ajută în orice fel o organizaţie în care crezi: salvează, sterilizează sau adoptă un animal. După cum spuneam, binele pe care îl faci are efecte nebănuite atât asupra ta, cât şi asupra celorlaţi.
Andreea Roseti: Sunt dependentă de acțiune. Fiecare trebuie să ajute acolo unde simte că îl cheamă inima
Tradiție și valoare în cadrul Olimpiadei Naționale de Artă Populară – peste 200 de copii și-au demonstrat talentul
Faza națională a celei de-a XX-a ediții a Olimpiadei „Meşteşuguri artistice tradiţionale” a dat viață, la finalul săptămânii trecute, complexului sat din Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului. Nu mai puțin de 200 de copii, unii mici, alții mari s-au întrecut în măiestrie, în cadrul unei competiții al cărei principal scop este scoaterea în valoare a frumosului din tradițional și a tradiționalului din frumos. Imaginea oferită de această olimpiadă este greu de descris! Orice adjectiv și orice metaforă aș îndrăzni să folosesc, mă supune riscului de a știrbi peisajul de ansamblu creat de portul popular, râsul copiilor, licărul din ochi, dat de emoția unui concurs, mâinile dibace și, nu în cele din urmă, opera lor, magicul glas al talentului. Un colț însă din sufletul poporului român îl putem dezvălui, nu prin ochii noștri, ci prin ochii lor, ai copiilor care au participat la olimpiada meșteșugurilor populare.
Participanții s-au întrecut la peste 26 de meșteșuguri, dar predominantă a fost pictura icoanelor pe sticlă şi pe lemn și sculptatul icoanelor pe vatră. Pe Ioana Ariana Andrei am găsit-o într-o curte destinată județului Dâmbovița. Este elevă în clasa a X-a și deținătoare a unor locuri I, la concursurile de la Huedin sau Tg. Jiu. Pasiunea pentru pictura pe sticlă a descoperi-o în clasa a V-a, atunci când la școala ei s-a creat o clasă de artă și printr-un examen a intrat! „Trasez pe dosul sticlei, acolo unde construiesc personajele, iar la final le pictez. De obicei respect canoanele, iar profesorii mei spun că îmbin pictura bizantină cu stilul Moreni, zona de unde vin eu și despre care se tot vorbește în ultimul timp”, spune fata. Puțin mai încolo, Călin Daniel Băruț își așază cu grijă tablourile. Are 18 ani, se pregătește de clasa a XII-a și este tot din Moreni, Dâmbovița. Se află în al VII-lea an consecutiv la Sibiu, la această Olimpiadă Națională. Pictura naivă este meșteșugul său și spune că la toate cele 7 ediții la care a participat, a obținut locul I. „Aveam 10 ani când am început să fac asta. Mă inspiră satul românesc cu tot ce înseamnă el. Oamenii, obiceiurile, casele, portul, absolut tot! Nu am o culoare preferată, dar am o serie de floricele, care se regăsesc în toate tablourile mele. În general reprezint viața în copac. În ceea ce pictez, omul nu a mai putut sta pe pământ și s-a mutat în copac. Apoi, întotdeauna mi-am dorit o căsuță în copac și nu am avut. Acum mi le fac singur, pictând!” În altă curte, nu foarte departe, sunt tinerii olimpici din județul Vaslui. „Ocoși” în port popular, cu ochii pe sticla lor, fac în culori, cu mare atenție, liniile Sfinte ale unei alte icoane. Andreea Iustina Mocanu (17 ani) și Corina Coatu (17 ani) și-au descoperit această pasiune, în urmă cu un an, dar asta nu le-a oprit să ajungă olimpice la nivel național. Lângă ele, de aceeași vârstă se află Mihail Timofti, elev la un liceu teoretic din Vaslui. El face o icoană pe vatră. „La început am pictat pe sticlă, dar în clasa a VI-a am văzut dalta, mi-a plăcut și m-am ocupat de sculptură. Icoana pe vatră este un meșteșug foarte vechi, de pe vremea dacilor. Ei le puneau în casă, în sobă, pentru că exista credința, că pe horn intră spiritele rele. Acolo se afumau și deveneau negre. Eu folosesc un lemn de esență tare și am un model tradițional pe care îl desenez și apoi îl sculptez. După ce este gata, ard icoana cu lumânarea, pertru forma finală. În general, în funcție de dificultate, o astfel de lucrare poate dura și o săptămână, lucrând câte 2, 3 ore pe zi. Pentru Sibiu am ales un model mai simplu, ca să am timp să-l realizez.”
Olărit și măști hidoase
Mai mergem prin muzeu și descoperim Zona Dornelor. Aici sunt șase copii cu vârste între 10 și 17 ani, care concurează pentru meșteșuguri diferite. Descoperim sculptura în lemn, în os, cojocăritul, prelucrarea artistică a oaselor, vedetă fiind cornul. „Acesta se folosea la obiceiuri, la sărbători și la vânătoare. Cu cornul se imită boncănitul cerbului. Asemenea coarne erau purtate de boii ce trăgeau la jug, azi însă nu mai sunt. Au fost înlocuiți de tractoare și alte utilaje. Din acest corn de cerb va ieși un baston. Priviți, este tare ca fildeșul și se prelucrează prin mijloace tradiționale, fiind împodobit cu forme geometrice. Aici avem un teoc, dispozitiv special pentru gresie, pentru cosași sau doar de ornament”, ne explică profesorul de sculptură, Mihai Vleju. Domnica Petrovici, profesor de franceză se află și ea acolo! Ne arată copiii meșteri în cojocărit din piei tăbăcite, misterele broderiei dar și pe cele ale ouălelor încondeiate. Aici o cunoaștem pe Alina Mihaela Zutka (14 ani), care ne aduce un coș minunat, plin de ouă încondeiate. „Pictura pe ou este o tehnică începută în anii 1900. Este un obicei specific comunei Poiana Stampei, de unde venim noi. Culorile se prepară din fulgi de șerlac, acool tehnic și pigmenți. Această soluție se lasă în jur de două, trei luni, pentru a se dizolva, după care se poate folosi pe ou. Prima dată am văzut la mama și am început cu o floricică, o liniuță, iar când am văzut că-mi place, am început a merge la concursuri. Acum este o adevărată pasiune”, spune fata. În curtea rezervată județului Galați o cunoaștem pe Mihaela Pleșea, o mogâldeață zâmbitoare de 8 anișori, cu mâinile murdare de lut. „Eu o să fac căni, farfuriuțe și oale. Sora mea face lut și mie mi-a plăcut ce face ea. Am vrut să ajung ca ea. Sora mea este maestru. A luat trei ani la rând premiu. Pentru mine este prima dată când particip. Pun lutul cu apa, pe roata olarului, dau formă, după care îl pictez, apoi lutul va sta la umbră două zile și se va usca”, ne dezvăluie Mihaela, din secretul ei. În spatele fetei, sunt expuse înspăimântătoarele măști ale tradiției românești. Acei draci, moși și babe, hidoșenii menite să alunge spirite la fel de urâte ca ele, mai ales în seara de Anul Nou. Ele sunt create de Georgiana Teodora Sofian (12 ani), din Galați.
Motive tradiționale, culori și gherghef
Am ajuns și la Horezu. Aici am descoperit că sportul se poate îmbina perfect cu arta populară. Maria Augustina Golescu (11 ani) este elevă în clasa a V-a la Clasa Sportivă Horezu, specializându-se pe baschet. Arta populară a descoperit-o la Clubul Copiilor, la artă textilă. Maria țese la gherghef. „Țes după model, dar îmi place să și adaug ceva de la mine. Uite aici voi face o floare”.
Corina Bordinel (13 ani), de la Liceul Constantin Brâncoveanu din Horezu, va lucra la roată. „Voi face motive din Horezu, cocoșul care simbolizează trezirea de dimineață a omului muncitor, ce pleacă la muncă.”
Au fost atât de mulți tineri meșteri populari, cu atâtea povești minunate de spus, încât ne-a fost aproape imposibil să-i selectăm sau să-i alegem. Timea Gyenge (16 ani), din Covasna, lucra un mai ornamental, o unealtă folosită la spălatul hainelor. Fata îl sculpta în lemn. Colegul ei, Milan Szabo cioplea un stâlp funebru al unui băiat de 20 de ani. Timea ne explică faptul că acești stâlpi funebri erau făcuți diferit, în funcție de vârsta și sexul celui defunct. Nu departe de ei, o întreagă echipă din Ațel, județul Sibiu se pregătea riguros pentru olimpiadă. „Avem patru copii la națională. Două fete care pictează icoane pe sticlă, un băiat la pictat mobilier săsesc și unul pentru icoană pe vatră”, ne spune Daniel Paneș, profesor de limba română. Pe mobilier săsesc, pe o ușă, mai exact, pictează Alexandru Pintea. „O să fac un model, în culori tempera, dintr-o Biserică Evenghelică. Voi face Potirul din care s-a împărtășit Iisus, balauri protectori de comori, frunze de acant și rodii, care simbolizează pacea.” La icoanele pe vatră descoperim altă tehnică de această dată, despre care a povestit Adelin Nedelea, clasa a X-a. „ Le înegresc cu negru de fum, ulei de in și petrol, gaz lampant. Este o tehnică folosită în Oltenia. Le lustruiesc apoi cu ceară de albine și cu flacăra, pentru luciu și protecție”, spune băiatul.
Găsim și Săliștea. O curte plină de copii care mai de care mai harnici și entuziaști. Georgiana Vanessa Marcu, de la Colegiul Național „Octavian Goga” picta pe sticlă „Buna Vestire”, iar Adriana Petru, elevă în clasa a VII-a, la Școala 25, picta „Cina cea de Taină”. Contrastul peisajului dat de copiii sibieni a fost Silviu Paul Câță, elev în clasa a IV- a, la Școala din Săliște. De ce? Pentru că era un micuț veritabil țesător. „Țes la gherghef un chindeu, ștergar ce se pune deasupra icoanelor”, spune el. „Familia mea tese și am încercat și eu. Mi-a plăcut foarte mult și de 5 ani particip și iau premii I la olimpiade. Îmi aleg singur culorile din cele tradiționale, iar ca ață folosesc lâna.” Tot în acel loc am descoperit păretare cu diferite mesaje cusute, ce se puneau pe pereți, dar și cum se face dantela la suveică, cea care împodobește hainele, șorțurile, rochițele sau fustele din portul popular.
Peste 7.600 de vizitatori
Cu greu ne-am decis să ne despărțim de acel peisaj, însă la plecare am văzut-o pe Roxana Boitaci (14 ani). Un copil cu chip frumos, împodobit cu o cunună de grâu, ce venea din județul Ioalomița. „Eu cos pe sac și pe etamină, iar ce fac eu aici și-l puneau fetele necăsătorite la capătul patului. Pe fiecare trandafir coseau realizările pe care le-au avut timp de o lună! La sfârșit își făceau un bilanț să vadă cum le-a mers tot anul. Meșteșugul l-am învățat de la bunicii mei și de la bătrânele din sat. Îmi place tot ce fac, de la motivele folosite, la culori, pe care mi le aleg singură. Mi-ar plăcea ca arta populară să fie valorificată mai mult, să fie mai răspândită. Acum toată lumea s-a modernizat și nu se mai prea păstrează tradiționalul!”, spune fata cu o umbră de tristețe în glas. Dar nu durează mult, pentru că reapare zâmbetul atunci când ne arată pernele viu colorate, ce se oferă nașei, după nuntă, de fetele din Luciu, județul Ialomița.
Olimpiada „Meşteşuguri artistice tradiţionale” s-a desfășurat în perioada 30 iulie – 2 august, iar timp de 4 zile, lucrul ieșit din mâna copiilor a fost admirat de aproximativ 7600 de vizitatori. Evenimentul a fost organizat de Muzeul ASTRA, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sibiu, cu susținerea Consiliului Judeţean Sibiu şi sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale. Lista câștigătorilor este una foarte lungă, ce stă mărturie talentului celor prezenți, mulți dintre copiii cu care am vorbit regăsindu-se pe aceasta.
Frumusețea armatei reflectată în povestea celui mai bun militar al promoției 2015
Nicoleta Mihaiu este eleva care, anul acesta a reușit să termine Academia Forțelor Tereste „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, ca șefă de promoție, cu media 9,66, după ce, tot șefă de promoție a fost și la încheierea liceului militar, din Breaza. Este acum sublocotenet, iar la ceremonia de încheiere a școlii militare și de ridicare în grad, a primit, de la Ministrul Apărării Naţionale, Mircea Duşa, prezent la manifestare, un stilet gravat (pumnal cu lamă triunghiulară), iar de la Șeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, Emblema de Merit „Ştiinţă Militară”, clasa a II-a. Emoția fetei și mândria superiorilor ei au fost greu de ascuns, chiar și cu atitudinea de neclintit specifică militarilor. „Îmbrăcăm astăzi hainele distinse ale absolvirii, cu tresele de ofiţer poleindu-ne umerii şi ocupăm în faţa dumneavoastră locul mult aşteptat şi binemeritat, rod al unui efort îndelungat. Ne luăm bun rămas de la locul care ne-a format ca oameni, ca valori şi caractere, pentru a duce imaginea academiei şi, odată cu ea, suflul nou al unei tinere generaţii în toate colţurile ţării”, spunea fata în discursul ei, vorbind în numele tuturor absolvenților militari din acea zi.
Nicoleta s-a născut într-o comună din judeţul Buzău, unde şi locuiește alături de familia ei. „Mama, profesoară de matematică, este cea care mi-a insuflat de mică dorinţa de dezvoltare în spiritul cunoaşterii şi cea care, alături de tatăl şi de sora mea mai mică, m-a sprijinit în toate alegerile de până acum. Cea mai mare parte a realizărilor mele o datorez familiei, iar mulţumirile în acest sens sunt nemăsurate”. A urmat şcoala generală în comuna natală, unde, își amintește ea, a avut parte de profesori simpli, deosebiţi, care i-au deschis primele orizonturi, fără de care nu ar fi putut ajunge în instituţiile care şi-au lăsat puternic amprenta asupra dezvoltării sale personale, așa cum au fost Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” din Breaza şi Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. „A fost o alegere dictată de caracterul meu. Eram la o vârstă fragedă atunci când am susţinut admiterea la liceul militar de la Breaza. A fost o provocare pentru mine şi ceva nou pentru familia mea, fiindcă nu aveam niciun fel de tradiţie în acest sens. Dacă la început uniforma militară şi frumoasa idee de a-mi apăra patria mi-au inspirat alegerea, nenumărate alte lucruri descoperite pe parcurs mi-au confirmat pasiunea pentru viaţa militară.” Pentru Nicoleta, această lume în care majoritatea celor care o aleg sunt bărbați, această lume pe care noi o vedem cu multe momente dificile, critice și chiar dramatice, pentru ea pare importantă și interesantă în aceeași măsură. „Mediul în care m-am dezvoltat include voinţă, ambiţie, disciplină şi putere, nu te lasă să te complaci în rutină, ci te determină să lucrezi pemanent asupra ta şi să tinzi către ceva nou. Iar când îţi place ceea ce faci, fiecare zi îţi aduce bucurii şi satisfacţii.” Nicoleta a fost cea mai bună, atât între fete cât și între băieți, și la academie și la liceul militar. „Consider că atunci când vine vorba de dragostea faţă de ţară, deopotrivă bărbaţi şi femei avem, în esenţă, aceeaşi substanţă. Pentru asta, o fată îşi găseşte la fel de bine locul în mediul militar, care are nevoie de o atmosferă frumoasă, de colegialitate şi de lucru în echipă. Adaptarea mea a fost una organică şi coerentă. Când o femeie îmbracă uniforma militară se schimbă ceva în interiorul ei. S-au schimbat multe şi în viaţa mea, dar schimbări care mi-au adus multe de învăţat.”
Își dorește să contribuie la construcţia securităţii naţionale
Pasiunile Nicoletei sunt strict legate de viața militară. Este aerul pe care tânăra și frumoasa fată a decis să îl respire, într-un mod profesionist. A jonglat cu motivația ei interioară, pentru a-și depăși limitele personale şi profesionale. Notele ei mari reflectă dorinţa de cunoaştere şi pasiunea pentru ceea ce face. „Rezultatele vin de la sine. Iar secretul stă în efort, perseverenţă, determinare şi încredere de sine. În plus, pentru studenţii militari, o carieră de succes nu poate fi descrisă în afara unui mediu al disciplinei şi al valorilor.” Nu are un model în viață, după care să se ghideze, însă spune că sunt persoane care au inspirat-o într-un mod plăcut şi care şi-au lăsat amprenta asupra ei. „Una dintre ele este o doamnă profesoară de la liceul militar, modelul caracterului feminin, al voinţei şi puterii de muncă, iar cealaltă, un ofiţer superior din acelaşi liceu – modelul comandantului şi liderului militar.” Tânărul sublocotenent își va continua studiile și nu va renunța la ceea ce-i place. „La început de drum, îmi pun toată încrederea într-o carieră militară de succes, plină de satisfacţii profesionale. Am mare încredere în forţele proprii.” Scopul ei este ca, într-o zi, să reprezinte interesele României la un nivel înalt şi să contribuie la construcţia securităţii naţionale. În acest moment, aflată la interferența finalului anilor de studiu și începutul carierei militare, Nicoleta spune că cel mai puternic aliat i-a fost echilibrul. A învățat cum să combine iniţiativa şi răbdarea, ambiţia şi disciplina, responsabilitatea şi pasiunea pentru a-și contura propriul destin profesional. „Şi toate astea într-un loc în care comandanţi, instructori şi profesori te învaţă să îţi depăşeşti propriile limite şi să-ţi îndrepţi atenţia permanent asupra ta, te motivează să mergi mai departe şi să obţii cele mai bune rezultate.” Ce sfat are Nicoleta pentru tinerele care își doresc să se îndrepte către militărie? „Să-şi asculte instinctul şi să-şi concentreze eforturile pentru a avea acces la o astfel de carieră. Iar în prezent, învăţământul militar românesc oferă multe oportunităţi în acest sens. Ele nu au nevoie de o pregătire psihică preliminară, ci doar de încredere de sine, alături de tinereţe, entuziasm şi caracter puternic. Pentru că atunci când îţi iubeşti profesia, poţi obţine foarte multe, deoarece dificultăţile se înfruntă cu fermitate. Trebuie doar să nu te opreşti în faţa acelor greutăţi, fapt care te va conduce întotdeauna pe drumul corect.” Nu are ce reproșa sistemului de învățământ militar, al cărui produs este, iar dacă ar trebui sau nu să se schimbe ceva, consideră că nu are încă acea competenţă de a privi lucrurile la un nivel macro, astfel încât să emită o astfel de părere.
Sunt multinaționale responsabile social în România?
Centrul de Informare și Asistență în Afaceri InfoBiz pregătește pentru această toamnă cel mai important eveniment pe tema responsabilității sociale corporatiste, Gala CSR, în cadrul căreia vor fi prezentate și premiate campaniile de CSR derulate de firmele din județul Sibiu.
Mai multe detalii despre ce înseamnă Responsabilitatea Socială Corporatista ne oferă Ciprian Faraon, președintele Centrului de Informare și Asistență în Afaceri InfoBiz:
„Responsabilitatea socială corporativă (RSC/CSR în limba engleză) reprezintă ansamblul acțiunilor, principiilor şi practicilor prin care o companie se implică într-o societate, cu scopul de a asigura un impact pozitiv al activității sale și de a contribui la dezvoltarea acelei societăți. Cu alte cuvinte, companiile înteleg să își aducă mulțumirea față de comunitatea în care își dezvoltă activitatea, prin finanțarea diferitelor programe sociale, educaționale sau de mediu.
Acest concept este pus în aplicare de către multinaționale sau marile corporații, ceea ce pentru România înseamnă capital străin, deci investiții străine directe! Companiile străine au adus în anii 1990, când timid au intrat pe piața autohtonă, un lucru de preț pentru economia românească – cultura de business, parte din cultura țării de origine. Prezența în România a companiilor germane, franceze, britanice, austriece ori olandeze, cu zeci sau sute de ani de experiență, cu o maturitate solidă în afaceri, cu un comportament organizațional de invidiat, constituie un suport pentru mediul de afaceri românesc. Experiența multor români în aceste corporații, contactul cu a lor cultura organizațională, au fost ulterior „împrumutate” în propriile companii, firme indigene. Fenomenul lua amploare de la an la an, parte din obiceiurile marilor corporații erau adaptate noilor companii românești, de către cei ce inițial au lucrat la aceste corporații.
Puterea exemplului, a exemplului pozitiv, acela al reușitei, stă de cele mai multe ori la baza unei decizii, a unei acțiuni manageriale. De multe ori ne întrebăm: dacă decizia respectivă a dat rezultate de ce să nu o aplic și acum/aici?! Ceea ce încerc să vă transmit este că gândirea noastră, fie ea de business, e influențată de astfel de culturi, de modele de business. Responsabilitate socială însă e de multe ori, în cazul corporatilor, multinaționalelor, greșit aplicată, voit sau nu! Aparent acestea respectă legea, dar oare respectă principiile? Si atunci, ma întreb și vă întreb:
Este corect ca:
multinaționalele care obțin profit substanțial folosind forța de muncă românească, calificată, să plătească salarii atât de mici, aprope de nivelul mimin pe economie?
multinaționalele care folosesc mediul în care trăim, infrastructura noastra, fie ea precară și incipientă, toate, per ansamblu generatoare încă de valoare adăugată, să contribuie atât de puțin pentru îmbunătațirea, protejarea acestora?
marile corporații să nu se implice pentru a încuraja susținerea companiilor românești, mici și mijlocii să prospere, parte din același mediul de afaceri?
marile corporații să mute profiturile în țările de origine prin nepracticarea unor politici, fundamentate legal, de prețuri de transfer ori folosind alte instrumente financiare care lasă prea puține avantaje României?
Aceste întrebări își găsesc răspunsul, dar si rezolvarea în conceptul de responsabilitate socială, concept pe care de altfel aceste corporații înteleg să-l aplice foarte bine în țara lor de origine ori in tarile dezvoltate, Romania fiind o tara in curs de dezvoltare. Mă întreb oare unde se produce ruptura de cultură, la noi prin faptul ca nu avem zeci, sute de ani de experiență și un cadru legislativ sănătos, cu efect pe cultura de țară si deci de business, sau la multinaționale, la marile corporații care „uită” cultura lor împrumutând din cultura noastra?
Cred cu tarie că aceste corporații, aceste multinaționale trebuie să fie un fel de „big brother” (fratele cel mare) care să vegheze și să se implice, să transfere și să încurajeze practicile corecte, curate, sănătoase mediului de afaceri românesc!“
Ciprian FARAON este doctorand la Universitatea Lucian Blaga din Sbiu, catedra de management, sfera de cercetare științifică fiind asociată Responsabilității Sociale Corporatiste. Totodată deține titlul academic postuniversitar MBA, fiind absolvent al programului MBA Romano-Canadian (scoala canadiana de business), titlu cu recunoaștere internațională. A terminat facultatea de management-marketing din cadrul Universității Româno-Americane din București și a absolvit un master în știinte politice în cadrul SNSPA. Are o experienta de peste 16 ani în managementul și administrarea afacerilor, atât în companii naționale, cât și internationale. Este membru în Consiliul de Administratie al Aeroportului International Sibiu și presedinte al organizatiei nonguvernamentale Centul de Informare si Asistență în Afaceri INFOBiz.
[email protected]
Medicul Alina Cătană, noul coordonator al Programului Naţional de Oncologie
Medicul Alina Cătană este noul coordonator al Programului Naţional de Oncologie, după ce Valeria Vălean şi-a dat demisia în urma percheziţiilor făcute de procurorii DNA la spital. Alina Cătană este medic primar hematolog şi lucrează în Spitalul Judeţean încă din anul 2006. Ea a fost numită coordonator al programului de oncologie începând cu data de 6 august.
„Ţinând cont de importanţa Programului Naţional de Oncologie pentru pacienţii instituţiei noastre, am dorit identificarea rapidă a unei persoane care să preia coordonarea sa şi ne bucurăm să anunţăm că am numit-o pe dna dr. Dr. Alina Cătană, care va prelua integral toate atribuţiile legate de program, astfel încât acesta să se deruleze fără sincope, ca şi până acum, iar pacienţii să beneficieze de tratamentul corespunzător.” a declarat dr. Vasile Spinean, managerul Spitalului Clinic Judeţean Sibiu
Medicul coordonator al Programului Naţional de Oncologie trebuie monitorizeze modul de derulare a programului şi să urmărească respectarea obligaţiilor asumate prin contractul încheiat cu CJAS.
Numai în primul trimestru al acestui an, 593 de bolnavi au beneficiat de Programul Naţional de Oncologie. Medicul Alina Cătană este, de asemenea, şi coordonatorul subprogramului sindrom SIDPU (sindromul de imunodeficienţă primară), în cadrul Programului Naţional de Diagnostic şi Tratament pentru Boli Rare.
Un bărbat a furat poşeta unei femei într-un restaurant, prejudiciu de 25.000 de lei
Un bărbat de 51 de ani din Sibiu a fost reţinut de poliţişti după ce a furat poşeta unei femei, într-un restaurant din oraş. Femeia avea în geantă aproximativ 25.000 de lei şi a lasat-o pe un scaun iar într-un moment de neatenţie i-a dispărut. Oamenii legii au reuşit să recupereze aprocimativ 60% din prejudiciu.
„O femeie a sesizat Poliţia Municipiului Sibiu cu privire la faptul că în timp ce se afla într-un restaurant din municipiul Sibiu, o persoană necunoscută i-a sustras geanta, în care deţinea bunuri, documente de identitate personale, carduri bancare, precum şi suma de 18.000 lei, 40 euro şi aprox. 60 bonuri de masă. Prejudiciul total fiind estimat la 25.000 de lei. În urma activităţilor investigativ-operative desfăşurate de poliţiştii Biroului Investigaţii Criminale Sibiu s-a reuşit identificarea persoanei cu privire la care exista suspiciunea rezonabilă că a comis acest furt. Poliţiştii sibieni au stabilit faptul că bănuitul, un sibian în vârstă de 51 de ani, a profitat de faptul că partea vătămată a lăsat geanta nesupravegheată, pe un scaun, în interiorul restaurantului, şi a sustras-o.” a declarat Luciana Lazăr, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Oamenii legii au recuperat aproximativ 60% din prejudiciu iar pe bărbat l-au reţinut şi urmează să îl prezinte instanţei cu propunere de arestare preventivă. El este cercetat pentru furt calificat.
Poliţiştii au urmărit pe autostradă doi bărbaţi care au tâlhărit un TIR-ist
Poliţiştii au urmărit în trafic, pe autostradă, doi bărbaţi care au tâlhărit un TIR-ist. Oamenii legii au reuşit ă îi prindă şi urmează să îi ducă în faţa instanţei cu propunere de arestare preventivă.
TIR-ul staţiona într-o parcare din localitatea Mohu când doi bărbaţi de 21 şi, respectiv 32 de ani, au furat din rezervorul autotrenului o cantitate de combustibil după care l-au agresat pe şofer. Acesta a sunat imediat la 112 şi le-a dat poliţiştilor care au ajuns la faţa locului informaţii despre maşina cu care au plecat cei doi indivizi. „Un bărbat a sesizat telefonic, prin Apel 112, faptul că a fost victima unei infracţiuni comise cu violenţă, în timp ce staţiona cu ansamblul TIR într-o parcare situată pe raza localităţii Mohu. Poliţiştii Postului de Poliţie Şelimbăr s-au deplasat cu operativitate la faţa locului stabilind faptul că două persoane necunoscute, de sex masculin, au sustras combustibil din ansamblul TIR condus de reclamant, apoi l-au agresat fizic luându-i prin smulgere, un bidon cu combustibil pe care acesta a încercat să-l recupereze. Furtul s-a produs în timp ce ansamblul TIR se afla staţionat într-o parcare, în zona localităţii Mohu. Totodată, apelantul a oferit informaţii referitoare la autoturismul cu care se deplasau cei doi bărbaţi, precum şi direcţia pe care au plecat.” a declarat Luciana Lazăr, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Maşina celor doi a fost văzută pe autostradă însă pentru că au refuzat să oprească la semnalele poliţiştilor, oamenii legii au pornit în urmărirea lor. „Poliţiştii rutieri au urmărit maşina în trafic pe o distanţă de peste 20 de km, reuşindu-se oprirea acesteia pe DN 1, în zona localităţii Apoldu de Sus, Miercurea Sibiului. Autoturismul şi cei doi bărbaţi au fost conduşi la sediul Postului de Poliţie Şelimbăr iar în urma controlului efectuat asupra autoturismului, poliţiştii au identificat mai multe bunuri: şase bidoane de plastic, din care două cu o substanţă cu aspect şi miros de motorină, precum şi diferite unelte folosite în comiterea faptei.” a precizat Luciana Lazăr, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Unul dintre ce doi indivizi este din satul Mag iar celălalt din Dobârca. Ei au fost reţinuţi d epoliţişti şi urmează să fie prezentaţi instanţei cu propunere de arestare preventivă pentru tâlhărie calificată.
Locuințele a 150 de romi din Apoldu de Sus și Târnava vor fi întabulate gratuit
Peste 160 000 de lei vor fi investiți de Agenția Națională pentru Romi pentru întabularea locuințelor a 150 de familii de romi din județul Sibiu, prin proiectul „Actele de proprietate – cheia drepturilor fundamentale”. 50 dintre aceste familii sunt din Apoldu de Sus, iar alte 100 din Târnava, criteriul după care au fost selectate fiind cel social. Practic, au fost alese acele categorii care dispun de venituri minime și nu pot suporta din propria cheltuială costurile necesare întabulării locuinței.
„Obiectivele specifice ale proiectului sunt: conştientizarea şi informarea cetăţenilor de etnie romă din judeţul Sibiu cu privire la importanţa şi utilizarea actelor de proprietate, precum și asigurarea condiţiilor pentru intrarea în legalitate cu privire la regimul juridic al proprietăţii pentru cetăţenii de etnie romă care locuiesc în 150 de imobile din cele două localităţi”, a declarat Maria Ciociu, expert în cadrul Biroului General Centru.
Proiectul, finanţat de Agenţia Naţională pentru Romi, în cadrul programului „Anul participării Europene”, se derulează în perioada 1 iulie – 30 noiembrie 2015, în parteneriat cu Primăria Miercurea Sibiului şi Primăria Târnava. Valoarea proiectului este de 161.500 de lei. Practic, fondurile aprobate prin acest proiect acoperă numai 50% din numărul locuințelor care trebuie întabulate în aceste localități, însă anul viitor reprezentanții Agenției Naționale pentru Romi speră să poată fi rezolvată și problema acelora. Anul trecut, alte 400 de locuințe ale romilor din Iacobeni și Moșna au fost întabulate gratuit, suma investită fiind de 330 000 de lei.
Se lucrează la strategia de dezvoltare a Sibiului până în 2023
Lista de proiecte ce urmează a fi depuse spre finanțare din bani europeni în următorii ani va fi stabilită în cadrul unei Strategii Integrate de Dezvoltare Urbană Durabilă a Municipipiului Sibiu, pentru perioada 2015-2023. Primăria și Fundația Heritas au început deja să lucreze la elaborarea acestei strategii, iar în zilele de 4 și 5 august au avut loc întâlniri cu peste 120 de reprezentanți ai mediului economic, asistenței sociale, culturii, sportului și turismului, protecției mediului și ocupării forței de muncă. La propunerile venite din partea acestora se adaugă și chestionarele completate de peste 800 de sibieni care au dorit să își exprime părerile cu privire la domenii precum eficiența transportului public, condițiile de locuit sau serviciile de utilități. “Nu am dorit să elaborăm această Strategie ca un document instituțional, ci ca un document al comunității, care să rezulte în urma unei largi consultări publice. Mai întâi am întrebat sibienii despre provocările orașului din prezent, iar zilele acestea am organizat discuții cu reprezentanți ai domeniului serviciilor publice, ai domeniului privat și ai societății civile. Au fost discuții foarte deschise și m-am bucurat să văd în toți un interes mare față de dezvoltarea orașului. Vom continua și vom lărgi aceste consultări pentru ca documentul final să fie unul cu adevărat relevant pentru ceea ce comunitatea își dorește pentru Sibiu,” a declarat Astrid Fodor, primarul interimar al Sibiului.
Festivalul Berii, la Mediaș
Festivalul Berii își deschide vineri seara porțile. Timp de 3 zile, vineri, sâmbătă și duminică, în Piața Corneliu Coposu se va asculta muzică bună, dance și folclor tradițional, terasele vor fi îmbelșugate cu cărnuri aromate, vinuri și bere rece, în paralel fiind prezent un parc de distracții pentru cei mici și cei mari, dar și un târg de produse tradiționale și de artizanat.
„Pe medieșeni îi așteaptă zeci de produse autohtone românești, grătare încinse la maxim și stropite cu bere rece din belșug. De asemenea, trecătorii se pot înfrupta din bunătățile pregătite chiar sub ochii lor de către bucătari iscusiţi: gulaș, mititei, păstrămuri sau grătare. Distracția pentru cei mari și cei mici este asigurată de cel mai mare și frumos parc de distracții. Intrarea este liberă pentru toţi cei care doresc să petreacă câteva ore de relaxare în lumea specialităţilor culinare. Va promitem un week-end plin de distractie!”, a explicat Marius Adam, din partea organizatorilor.
În fiecare seară vor urca pe scena amplasată pe platoul din fața primăriei artiști precum: Aurel Tămaș, Puya, Vescan, Ester, Anastasia, Dj. Wicked, Ligia & Band, Matteo & Band, dar și grupuri folclorice locale: Orchestra Direcției de Cultură Mediaș, Grupul Folcloric Basna, Grupul Folcloric Blăjel, Grupul Folcloric din Alma.
Intrarea este liberă!
Trei jucători noi la Gaz Metan
Clubul de fotbal de pe Târnava Mare a bifat primele transferuri după retrogadarea în liga secundă. Mijlocaşii Ovidiu Bic, Andrei Florean şi Mihai Stancu au semnat un contract pe patru ani cu gruparea de pe Târnava Mare.
Andrei Florean este un mijlocaş în vârstă de 23 ani care a evoluat sezonul trecut în prima ligă din Ungaria la Lombard Papa. Jucătorul spune că a venit cu gândul să promoveze cu Gaz Metan în Liga întâi.
Ovidiu Bic are 21 ani şi evoluează pe postul de mijlocaş stânga. Acesta a îmbrăcat sezonul trecut tricoul celor dela Olimpia Satu Mare în Liga a doua. Acesta a declarat că Gaz Metan are un lot foarte bun şi că s-a acomodat foarte repede.
Pe lângă cei doi jucători, Gaz Metan a mai transferat un al treilea mijlocaş. Este vorba de Mihai Iulian Stancu în vârstă de 19 ani care a evoluat sezonul trecut în Liga a doua la SCM Argeşul Piteşti.
Un tânăr a vrut să îşi dea foc în semn de protest faţă de o firmă de recrutare
Un tânăr de 32 de ani din Bucureşti a vrut să îşi dea foc în plină stradă după ce a aflat că firma de recrutare din Sibiu cu care a semnat un contract nu i-a găsit un loc de muncă în Anglia aşa cum i s-a promis. Bărbatul venise la Sibiu împreună cu un prieten de-al său şi au mers la sediul firmei ca să ceară socoteală pentru că nu au primit contractele de muncă. Când şi-au dat seama că au fost înşelaţi, bărbatul şi-a pierdut cumpătul şi şi-a turnat benzină pe el, încercând să îşi dea foc. Din fericire, oamenii legii l-au imobilizat înainte de a recurge la gestul extrem.
Cătălin Pârcălabu are 32 de ani şi lucrează la o vulcanizare în capitală însa salariulprea mic l-a determinat să 
îşi caute de lucru în străinătate. O firma din Sibiu i-a promis un loc de muncă la o fermă din Marea Britanie, pe un salariu de 1600 de lire sterline. A incheiat un contract cu firma de intermediere şi aştepta să plece la lucru. „Am venit şi am încheiat un contract cu firma de aici din Sibiu pentru un loc de muncă în Anglia pentru care am plătit 490 de lei. Dar m-au dus cu vorba, au zis că îmi vine contractul acasă luni, nu s-a întâmplat asta. Marţi am sunat şi mi-au zis că vine miercuri şi tot nimic aşa că am venit să îmi cer banii înapoi. Mi s-a închis uşa în nas şi mi-au zis să fac o cerere că să recuperez banii după cinci zile însă doar 100 de lei. Atunci mi-am pierdut cumpătul şi am vrut să îmi dau foc, mi-am turnat benzină pe mine.” a declarat Cătălin Pârcălabu
Prietenul său Ionuţ, şi el în aceeaşi situaţie, a reusit să îl tempereze astfel încât să nu recurgă la gestul extrem. „I-am spus să se potolească, să stea calm şi să nu facă gestul ăsta, n-a rezistat şi şi-a turnat benzină pe el. M-am speriat şi am sunat de inainte la poliţie dar poliţia nu se aştepta să facă asta şi a ajuns după un sfert de oră.” a declarat Ionuţ Zaharia Oprea
La faţa locului au ajuns poliţiştii şi pompierii însă oamenii legii au reuşit să îl imobilizeze pe tânăr înainte ca acesta să recurgă la gestul extrem. „În urma apelului primit prin 112, la faţa locului s-a deplasat un echipaj din sistemul de ordine publică, bărbatul a fost identificat şi imobilizat pentru a ne asigura că nu îşi va pune viaţa în pericol.” a declarat Luciana Lazăr, purtător de cuvânt al IPJ Sibiu
Tânărul a primit şi o amendă de 200 de lei pentru că a perturbat liniştea şi ordinea publică.
