Pe vremea copilăriei mele toate aveau locul lor firesc rânduit de Dumnezeu: lupul avea locul lui de prădător în adâncurile pădurii, porcul stătea în coteţ, câinele veghea poarta gospodăriei, şobolanul era ţinut la respet de pisică, iar porumbeii gângureau în perechi pe câte o cracă, un el şi o ea împreună, la gândul cuibului comun şi al generaţiilor viitoare. Evident, toată rânduiala firii se răsfrângea şi asupra omului, care, cunoscând voia lui Dumnezeu şi legile Lui ascunse în întreaga creaţie, le răsfrângea şi în rânduiala socială. Evident, şi atunci tatăl minciunii încerca să ne aburească cu vicleniile sale, dar românul se apăra cu semnul Crucii, deschidea Cartea înţelepciunii neamului său, moştenită de la străbuni şi ştia cu precizie să deosebească minciuna de adevăr şi binele de rău, ca să urmeze calea dreaptă , în pofida ispitelor vremii. Chiar dacă noua găselniţă a tatălui minciunii, comunismul, tuna şi fulgera pe deasupra capetelor tuturor, românul şi-a văzut de drumul lui, înţelegînd că trebuie să treacă vremuri grele. Aşa se explică cei aproape doăzeci de ani de rezistenţă în munţi, cerurile umplute cu sfinţii închisorilor şi deportărilor comuniste şi Ţara lăsată „la cheie” de albinele şi furnicile ei în 1989, când satana a înţeles că nu poate frânge cerbicia creştinului cu forţa şi trebuie să schimbe macazul. Şi-a dat seama că nu cu forţa, ci cu viclenia avea să reuşească să-l despartă pe om, şi deci şi pe român, de Tatăl Ceresc. Aşa că s-a hotărât să înlocuiască barosul comunist cu croşeta democratică. Să fim bine înţeleşi, democraţia nu e perfectă, dar, cum spunea un inspirat al ei, este singurul sistem viabil din câte cunosc. Numai că şi el generează monştrii săi, aşa cum şi comunismul s-a fălit cu ai lui. Se recrutează dintre personajele cu deficienţe spinale, adică cu coloana gelatinoasă, fără vertebrele necesarae poziţiei verticale. Ghemotoacelor acestora nici nu le pasă, de altfel. Se văd o specie superioară „diferită de muncitor, ţăran , inginer, medic” şi alţi cetăţeni ai României, doldora de drepturi, fără nici o obligaţie. Sunt oamenii cu cap de porc pe care ni i-am pus cu mâna noastră alegătoare în cârcă. Uitaţi-vă la ei când dau declaraţii. Toţi au pe umeri câte un cap cu râtul în vânt şi nelipsita guşă. Toate s-au întors împotriva firii: lupul e paznic la oi, porcul s-a mutat în palat, omul veghează gospodăria cîinelui, şobolanul ţine la respect pisica, iar porumbeii gânguresc în perechi pe câte o cracă, un el şi un el împreună, la gândul cuibului comun şi al degeneraţiilor viitoare. Biologia va fi la mare căutare pentru studiul oamenilor cu cap de porc şi al noilor specii pe cale de apariţie.
Povestea Transfăşăgăşanului: Drum de 90 de kilometri, săpat în stâncă, finalizat în patru ani
Considerat „cel mai frumos drum din lume” de publicaţii internaţionale de renume şi de jurnalişti care au condus pe şosele de pe toate continentele, Transfăgărăşanul a împlinit, in 2014, 40 de ani. Povestea sa – spusă de şeful proiectului de atunci – este pe scurt: muncă multă, dispute aprige, mii de tone de dinamită detonată şi milioane de metri cubi de pământ şi piatră dislocate. Transfăgărăşanul este un drum de 90 de kilometri, săpat în stâncă, finalizat, cu ajutorul Armatei, în patru ani.
Constantin Voiciulescu este cel care a deţinut funcţia de şef de proiect la realizarea Transfăgărăşanului. Işi aminteşte şi acum cu plăcere fiecare din etapele care au dus la construirea impresionantului drum.
Constantin Voiciulescu a terminat facultatea şi, pentru că era un iubitor al muntelui, care profita de fiecare clipă liberă pentru a străbate culmile cu pasul, motocicleta, maşina sau schiurile, şi-a dorit să lucreze la proiectarea drumurilor montane. A lucrat o perioadă în Braşov, dar apoi a ajuns la Sibiu.
Povesteşte că ideea realizării unui drum în Munţii Făgăraş a pornit de prin anii 60.
„S-a întâmplat aşa de atunci a fost o emulaţie locală, venea lume la schi şi se mergea mult pe traseul Glăjăriei, zonă aflată la poalele muntelui, în zona Cârţişoara, de unde pornea poteca către Bâlea Cascadă. Se mergea pe jos până la Bâlea Cascadă şi apoi până la Bâlea Lac. Asta mai ales pe vremea asta pentru că în Făgăraş, pe timpul ală, zăpada rămânea până la finalul lunii iulie. În Căldarea Bâlii, la ora asta se schia bine de tot. Dintre aceştia au fost unii care erau mai cu posturi, cu influenţă şi au demarat o influenţare a organelor de exploatare forestieră, adică cei care dădeau tonul la construcţia de drumuri forestiere”, povesteşte Constantin Voiciulescu.
În acea perioadă, Sibiul era condus de Ion Grecu, un om deschis la idei şi care iubea natura. Acesta nu s-a opus proiectului de a se construi un drum care să ducă turiştii mai aproape de Bâlea Lac şi Bâlea Cascadă.
„S-a făcut un proiect pe Valea Bâlii, departe de actualul traseul al drumului. Era un proiect de mai mică anvergură, aşa ca pentru necesităţile stricte ale Sibiului. S-a plecat din Glăjărie pe Valea Bâlii, până la Valea Doamnei şi, de acolo, ziceam noi, că la un moment dat, cu voia lui Dumnezeu, se va face un teleferic pentru a ajunge mai uşor la Bâlea”, îşi aminteşte Constantin Voiciulescu.
S-a întâmplat să fie anul 1969 când Sibiul a redevenit judeţ. Conducătorul de atunci al judeţului era şi el iubitor de natură.
„Asta era mai mult cu vânătoarea. El doar nu a pus frână, a lăsat lucrurile să meargă, iar când a avut ocazia a pus o vorbă bună. La un moment dat, pe timpul lucrărilor, dintr-un şantier care era ca zeci de altele prin zonele forestiere, acest proiect a prins aripi. La discuţii am participat şi eu, ca reprezentant al Institutului de Proiectare şi, normal, că am pus cărbuni pe foc, nu i-am iertat. Aşa, încet – încet, s-a ajuns să se abandoneze proiectul de interes local şi s-a transformat într-un drum care să urce pe partea cealaltă, pe Creasta Buteanu, să aibă nişte serpentine şi să se ajungă aşa la Cascadă”, mai povesteşte Constantin Voiciulescu.
Vechiul şantier a fost abandonat şi s-a deschis altul. Şi acest drum trebuia să fie tot unul forestier, cu o lăţime de trei metri. Lucrul a mers însă foarte uşor timp de un an de zile, pentru că s-a lucrat în zonă de pădure, cu puţină stâncă şi, într-un final, s-a vehiculat ideea de a-l transforma în drum naţional.
„Au zis: «Hai să-l facem ca lumea, nu ne batem joc! Dacă e să fie lume multă şi turişti, hai să-l facem de şapte metri». Gata! Noi am fost imediat de acord pentru că tot ce vine de la stat este bun luat. S-au schimbat proiectele, pe prima parte nu a fost o problemă, dar apoi s-a intrat în zone doar cu stâncă, cu foarte puţine suprafeţe de pământ, foarte mult trebuia spart. Cu timpul, au început să cârâie, pentru că era prea mare consumul de dinamită şi s-a schimbat explozibilul, iar asta a încetinit lucrările”, explică Constantin Voiciulescu.
Timp de doi ani s-a lucrat pentru a ajunge cu drumul la Bâlea Cascadă. Utilaje şi maşini au fost demontate bucată cu bucată şi transportate cu un elicopter la Bâlea Lac şi s-a lucrat apoi atât în sus de la Cascadă către lac, cât şi in jos, de la lac către Cascadă.
„Când am ajuns cu lucrul pe la jumătate către Bâlea Lac s-a spus: «Păi de ce ne-am opri aici? Hai să trecem pe partea cealaltă pentru că atunci ar fi o zonă întreagă care ar beneficia de treaba asta». Pe partea cealaltă, exista o parte din drum făcut cu ocazia construirii Barajului de la Vidraru. Noi trebuia să ne unim cu acel drum. Pe scurt, toată povestea are 91 de kilometri, din DN 1 până la Baraj la Vidraru”, spune Constantin Voiciulescu.
Când drumul era aproape finalizat, a venit ideea asfaltării lui. Construcţia Transfăgărăşanului a pornit în martie 1970 şi s-a tăiat panglica în septembrie 1974.
„S-a lucrat pe sectoare, din toate părţile. Execuţia a făcut-o Armata. Armata a pus osul la drumul asta. Nu ştiu exact câţi oameni. Pe mine mă interesa cel mai tare ca drumul să existe, dar să nu deranjeze natura prea tare. Nu se vorbea pe vremea aceea de ecologie şi păstrarea peisajului, dar eu mi-am dorit lucrul acesta”, afirmă Constantin Voiciulescu.
Acesta povesteşte că au fost „lupte crâncene” pentru fiecare bucată de drum. Drumarii şi specialiştii în construcţii propuneau anumite trasee, mai uşor de urmat şi de realizat, Constantin Voiciulescu, ca şef de proiect, s-a opus, preferând natura.
„Dacă cedam n-ar mai fi fost acum verdeaţa aia care atrage lumea şi care, din păcate, nu a fost întreţinută”, mai spune fostul şef de proiect, care se mândreşte cu drumul pe care l-a realizat, chiar dacă spune că are şi regrete pentru că nu tot ce şi-a imaginat el pentru zona respectivă a fost realizat.
În proiectul său, Glăjăria trebuia să fie un oraş de 4.000 de oameni cu infrastructură completă, instalaţia de telecabină trebuia să fie cu patru kilometri mai lungă şi multe altele.
Întrebat în cât timp crede că s-ar putea construi în România contemporană un drum ca Transfăgărăşanul, Constantin Voiciulescu spune: „Nu ştiu. Îmi este greu să spun. Nu vedeţi că acum lucrurile sunt mult mai laşte. Atunci s-a dat un telefon, Armata a fost acolo. S-a dat al doilea telefon, au fost barăcile. S-a dat al treilea telefon, au venit echipamentele şi a început lucrul. Acum…e cu licitaţii, cu tot felul. Eu nu contest că într-o economie ca a noastră, e foarte uşor să se scape prin mâini banul public, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să se facă. Felul cum evoluează reţeaua de autostrăzi…Atunci s-a spus să facem şi s-a făcut. Asta e diferenţa. Eu nu pot face o astfel de comparaţie, dar în general, mă mir, mai cu seamă când aflu că pe un astfel de drum apare o treabă din-asta: avem alunecare de teren. Păi, în mod normal, proiectantul trebuie să ştie şi să prevadă acea alunecare de teren şi să o stăpânească. E păcat”.
Ca unul care a participat la realizarea „celui mai frumos drum din lume”, Constantin Voiciulescu spune că trebuie „un supra-control” la tot ce înseamnă construcţie de drumuri, pentru că „un milimetru de asfalt pus greşit, naşte costuri”.
Potrivit cifrelor oficiale, construcția șoselei a însemnat dislocarea a trei milioane de metri cubi de rocă și detonarea a peste 6.500 de tone de dinamită, iar construcția tunelului de la Bâlea Lac a presupus excavarea a 41 de milioane de metri cubi de rocă și detonarea altor 20 de tone de explozibil. S-au folosit, de asemenea, 3.573 de tone de ciment, 89 de tone oțel beton, 24 000 de ancore și 14.200 de metri pătrați de cofraje. S-au folosit, de asemenea, 6.900 metri cubi de nisip, 6000 metri cubi de pietriș, 3000 de tone cribluri și 740 de lămpi de iluminat.În plus, construcția Transfăgărășanului a însemnat pierderea a 40 de vieți omenești.
Dr. Constantin Roșca: Orice stare de leșin are la bază o scădere a cantității de sânge oxigenat care ajunge la creier
Din cauza caniculei, tot mai multe persoane ajung vara la urgență. Cauza o reprezintă în general lipotimiile și spasmofiliile, în urma cărora oamenii ajung să cadă pe stradă pe stradă. Cum trebuie să acționăm în astfel de situații, atât atunci când suntem implicați noi, cât și cei din jur, ne spune dr. Constantin Roșca, medic primar Medicină de Urgență, doctor în științe medicale, medic șef secție UPU SMURD Sibiu.
Vara, atunci când vremea este toridă, la urgență vin numeroase persoane cărora li se întâmplă să leșine pe stradă. Ce se întâmplă cu organismul în astfel de situații?
În condițiile temperaturilor ridicate din zilele de vară organismul uman piede o cantitate mare de lichide și săruri minerale prin deshidratare. Urmare a acestui fapt, o serie de funcții ale organismului suferă, și amintesc aici funcția cardiacă: pacientul devine tahicardic, tensiunea arterială scade, cantitatea de sânge care ajunge la nivelul creierului este deficitară și în final se poate ajunge la o alterare a stării de conștiență și pacientul poate lipotimiza. Lipotimia sau leșinul – termenul popular sub care o putem întâlni, reprezintă o stare de pierdere reversibilă a conștienței, de scurtă durată, care debutează cu o stare de rău iminent, de încețoșare a vederii, de slăbiciune generală. De multe ori pacientul simte nevoia să se întindă, este palid, transpirat, putându-se ajunge în final până la pierderea stării de conștiență. La persoanele tinere expunerea la căldură excesivă generează și o scădere marcată a rezervelor de calciu din organism, ceea ce duce la manifestări clinice ale spasmofiliei, de multe ori asociată cu lipotimia.
Așadar, lipotimiile și spasmofiliile sunt principalele diagnostice pe care le primesc astfel de persoane. Practic, ce presupun aceste afecțiuni?
Lipotimia (pierdere incompletă a stării de conștiență) și sincopa (pierdere completă a starii de conștiență), indiferent de cauza lor, au la bază o scădere a cantității de sânge oxigenat care ajunge la creier. Practic, pacientul simte că “ i se înmoaie picioarele“ și se prăbușeste inert preț de câteva secunde sau minute, timp în care nu răspunde la stimuli din mediul înconjurător, este inconștient, deși respiră spontan și are puls periferic. Pentru cei din jur, mai ales pentru apropiații pacientului care a lipotimizat, este un moment de mare panică, pe care dacă învațăm să o stăpânim, vom aduce un plus de ajutor pacientului. Criza de spasmofilie poate aduce în plus convulsii asemănătoare celor din epilepsie, Încleștarea gurii și a degelelor, fapte care alarmează și mai tare aparținătorii pacientului și cresc starea de agitație din jurul acestuia.
Simptomele căror boli pot fi aceste manifestări?
Nu este o regulă privind categoriile de bolnavi predispuși la lipotimie. În general apare mai frecvent la pacienți vârstnici cu boli cronice ale inimii sau hipertensivi sau la pacienți cu sechele de accident vascular sau cu spondiloză cervicală, la care oxigenarea cerebrală este deficitară. De asemenea, apare frecvent la tineri (mai frecvent la femei tinere, dar și la bărbați ) hipersensibili, în condiții de aglomerație sau stres.
Există anumite simptome premergătoare înainte de producerea leșinului – se pot face anumite lucruri care să preîntâmpine prăbușirea?
Lipotimia poate fi precedată de unele semne cum ar fi: durere de cap (cefalee) sau senzație de greutate a capului, slăbiciune a picioarelor, senzatie de lipsă de aer (sete de aer), palpitații, vedere încețoșată sau tulburări de vedere, greață, trasnspirații abundente, care la final duc la prăbușirea pacientului. Cel mai corect descriu chiar pacienții această stare: “mă ia cu leșin“ sau “mi se înmoaie picioarele“
Cum trebuie să procedeze persoanele din jur în acordarea primului ajutor pentru cei care leșină și cad pe stradă?
Este foarte important ca atunci când pacientul simte că “îl ia cu leșin“ să fie cât mai repede întins pe jos, eventual spijinindu-i capul pentru a preveni senzația de vărsătură și dacă este posibil a se așeza cu picioarele mai sus decât trunchiul. Această pozitie crește cantitatea de sânge pe care o primește creierul pacientului și de multe ori duce la ieșirea spontană din starea de lipotimie. În plus, este benefic dacă putem stropi fața pacientului cu apă rece. În aceste prime momente este foarte important să ne păstrăm cumpătul, să nu ne panicăm și să asigurăm un climat de liniște în jurul celui care a lipotimizat. Agitația celor din jur, urletele, țipetele nu fac decât să agite pacientul agravându-i starea de stres. Dacă starea de lipotimie se prelungește se va solicita ajutor medical de urgență prin apel telefonic la 112.
Care sunt categoriile cele mai predispuse spre stări de rău generate de caniculă?
Amintesc aici mai ales pacienții vârstnici cu Boli cronice și degenerative: bolnavi cu boală cardiacă ischemică, hipertensivi, bolnavi cu tulburări de ritm cardiac, bolnavi care au suferit un accident vascular sau care au boli de sistem nervos care pot genera crize de pierdere a conștienței (pacienți epileptici, pacienți care au fost operați pe creier, pacienți cu boală Parkinson, etc). Lipotimia poate apare și la omul aparent sănătos, dar la care se asociază factori de risc, cum ar fi: efort fizic intens în condiții de căldură mare, înfometarea, corsetele sau hainele prea mulate, deprivarea de somn, statul prelungit în picioare mai ales în spații închise, neaerisite, stresul sau orice emoție pozitivă sau negativă bruscă.
Ce recomandări aveți pentru persoanele cardiace?
În primul rând să evite în zilele de caniculă expunerea prelungită la căldură la orele de vârf (să nu stea în soare la ore de maximă iradiere solară – între 12.00 – 17.00) să evite zonele aglomerate, neventilate suficient, să evite deshidratarea. Este important să se evite factorii de risc pe care i-am amintit mai sus.
Care este alimentația recomandată în perioadele caniculare?
Este foarte importantă hidratarea corespunzătoare a organismului în zilele caniculare: lichide băute oricât de des senzatia de sete o impune (de preferat sucuri naturale nu băuturi carbogazoase). De asemenea consumul de fructe proaspete care aduce un surplus de vitamine și minerale în organism este benefică. Pacienții trebuie sfătuiți să se alimenteze înainte de a pleca de acasă (hipoglicemia secundară înfometării poate fi o cauză a lipotimiei ).
Cum trebuie să se protejeze persoanele care sunt nevoite să desfășoare diverse activități afară, chiar și la orele când soarele este mai intens?
Îmbrăcămintea lejeră, în culori deschise este cea mai benefică. Bineînțeles protejarea capului prin purtarea de pălării sau șepci este obligatorie. Ca și sfat medical pot să la recomand cititorilor dumneavoastră efectuarea unor pauze la umbră sau în spații răcoroase cât de des permite mediul de muncă și în plus consumul de lichide periodic pentru a se evita deshidratarea.
Cum pot fi prevenite crizele de lipotimie sau spasmofilie?
Pacienții trebuie sfătuiți să evite factorii de risc amintiți mai sus. Evitarea lor este singurul mod în care putem preveni instalarea lipotimiei. Trebuie știut faptul că un pacient care a suferit o lipotimie este predispus să o repete în prezența factorilor declanșatori. Persoanele predispuse la crize de hipocalcemie este bine ca in perioada de primăvară să urmeze o cură de tratament cu suplimente de calciu și magneziu pentru a mentine un nivel al calcemiei în organism care să prevină crizele de spasmofilie
200 de militari au depus jurământul în prezența Ministrului Mircea Dușa
Aproximativ 200 de soldați profesioniști, seria aprilie 2015, au depus vineri, 19 iunie, la Școala de Aplicație pentru Unități Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu”, jurământul militar, în cadrul unei ceremonii. La eveniment au participat Mircea Dușa, Ministrul Apărării Naționale, reprezentanți ai instituțiilor publice, printre care primarul Astrid Fodor și prefectul Ovidiu Sitterli, dar și invitați atât din cadrul instituțiilor universtare, culturale și militare, cât și părinți, rude și prieteni ai militarilor. Pregătirea acestor soldați a avut loc pe o perioadă de 10 săptămâni și urmează ca, începând cu 22 iunie să parcurgă etapa instrucției individuale de specialitate, de 8 săptămâni, timp în care se vor specializa în diferite arme, după care se vor îndrepta către unitățile militare unde au fost încadrați. „Astăzi, în întreaga țară, peste 900 de tineri depun jurământul de credință față de țară și popor, devenind soldați profesioniști. De altfel, în fiecare an Ministerul Apărării Naționale încadrează în medie 2.200, 2.300 de tineri, cam 1.500 soldați profesioniști și cam 600 provenind din sistemul de învățământ militar. Sigur că depunerea jurământului este unul dintre cele mai importante din viața unui militar. Se leagă să-și apere țara și poprul chiar cu prețul vieții. Le-am vorbit astăzi militarilor despre onoarea de a fi militar, despre faptul că armata este apreciată de români și una dintre cele mai vechi și stabile instituții ale statului român”, a spus ministrul Mircea Dușa, într-o declarație oferită presei după eveniment. Întrebat dacă sunt suficienți militari în armată, Dușa a răspuns: „În fiecare an ieșirile pe cale naturală, respectiv ieșirile în pensionare le completăm cu aceste angajări. În toamnă vom organiza o nouă selecție, după care vom angaja alți 600 de soldați profesioniști, plus promoțiile care termină învățământul superior.” Cu privire la redevenirea armatei ca obligatorie, Ministrul a spus că e necesar ca urgent să fie trecută prin Parlament legea privind rezervistul voluntar, ce ar putea reglementa această situație. Rezerviștii voluntari trebuie să fie români, bărbați și femei care sunt de acord ca, pe bază de contract, să ocupe funcții în structurile din cadrul MApN.
3 noi sensuri giratorii vor fi amenajate în Sibiu până la toamnă
Primăria Sibiu a semnat în această săptămână trei contracte pentru crearea unor sensuri giratorii în alte trei zone din municipiul Sibiu. Este vorba despre intersecția străzilor Bâlea, Ștefan cel Mare și Moldoveanu; intersecția străzii Ludoș cu Calea Dumbrăvii și intersecția străzii Autogării cu strada Metalurgiștilor. Valoarea totală a lucrărilor se ridică la 1,4 milioane de lei.
“Contractele includ și proiectarea acestor sensuri giratorii. Am rugat Direcția Tehnică să pună accentul și pe realizarea marcajelor, inclusiv amenajarea și marcarea corespunzătoare a trecerilor de pietoni,” a declarat Astrid Fodor primarul municipiului Sibiu.
Lucrările vor fi realizate de SC Drumuri și Prestări Construcții SA Sibiu, având următoarele valori: sensul giratoriu de la intersecția străzii Bâlea cu străzile Ștefan cel Mare și Moldoveanu – 524.623,06 lei, sensul giratoriu de la intersecția străzii Ludoș cu strada Calea Dumbrăvii – 445.618,90 lei și sensul giratoriu de la intersecția străzii Autogării cu strada Metalurgiștilor – 429.347,87 lei. În banii respectivi sunt prevăzute realizarea proiectelor tehnice, obținerea avizelor necesare pentru lucrări și execuția propriu-zisă. Pe lângă amenajarea sensului giratoriu, constructorul va extinde și rețeaua electrică necesară pentru iluminarea zonei, dar va crea și racordurile la rețelele de apă și canalizare în cazul sensului giratoriu de pe strada Bâlea. Pentru proiectarea și avizarea lucrărilor, constructorul are termen 2 luni pentru predarea documentelor, iar lucrările trebuie finalizate într-o lună de la emiterea ordinului de începere.
Remarcabila poveste a unui filantrop
Helmut Detschelt este un nume care, pentru foarte mulți sibieni poate nu înseamnă nimic, dar pentru puțini dintre ei înseamnă totul, pentru că a reușit să le schimbe destinul. Născut în Sibiu, dar stabilit în Vancouver, Canada nu a uitat niciodată de locurile natale. În 2013 a decis să se alăture Asociației Umanitare Alexandra Nanu (AUAN). A fost primit cu brațele deschise și făcut membru de oanoare. În același an, citește în paginile Ziarului „Sibiu 100%” despre Camelia Oprea o olimpică la marematică, cu rezultate excepționale. Este momentul în care decide că acești copii trebuie apreciați, stimulați și ajutați. Așa se naște ideea Premiului de Excelență, Alexandra Nanu, în valoare de 5.000 de lei, acordat în cadrul Galei Umanitare „Credem în Tine”, care are loc în luna decembrie. Costul acestui premiu este suportat din buzunarul sibianului stabilit în Canada. Acordarea lui l-a făcut să revină în Sibiu și în România, după 40 de ani.
Helmut Detschelt s-a năcut în Sibiu, în Orașul de Jos, pe 8 aprilie, 1949. A terminat liceul la Gheorghe Lazăr, secția germană. „Am fost educat în spiritul săsesc și cel românesc în același timp. Tata era sas, iar mama româncă. Eu mă simt acasă în ambele culturi”. După liceu a studiat inginearia la lnstitutul Politehnic din Cluj și s-a specializat în Tehnologia Construcţiilor de Maşini. A fost crescut în spiritul libertății de părinții lui. „Tata a fost prizonier politic timp de doi ani și după ce s-a întors s-a transformat într-un om foarte serios. De mic copil mi-a indus credința pentru comunitate și de a fi mai atent la greutățile vieții. Asta se reflectă și astăzi la mine și mereu simt imboldul de a-i ajuta pe cei care ajung în situații nefericite nu pentru că vor ei.” Cu toții știm că atunci când ești prins în vâltoare, sunt puține șanse să scapi, dacă nu este cineva atent la tine să-ți întindă o mână sau să-ți arunce un colac. Helmut Detschelt știe asta cel mai bine, pentru că viața i-a oferit experiențe din care să învețe. „Eu nu aș fi devenit omul de astăzi, dacă nu aș fi avut în viață, la rândul meu, oameni care m-au ajutat și care care m-au apreciat. Printre ei se numnără diriginta de la Gh. Lazăr, profesorii mei de la facultatea din Cluj și părinții mei. Ei sunt cei care m-au format și care m-au făcut să-mi dau seama cât de mult contează aprecierea exprimată sub o formă sau alta.” Își cunoscuse soția la Cluj, dar în anul 1972 familia sa decide să plece din țară. Ia drumul străinătății alături de părinți și de sora lui, pentru întregirea familiei. În realitate plecaresă pentru găsirea spiritului liber despre care părinții îi vorbiseră atât, interesul financiar nu și-a avut locul. „Am ajuns în lagăr în seara de Crăciun. Aveam cu noi doar o valiză și o ladă cu lemne. Fata cu care eram logodit rămăsese în România. Abia după doi ani, cu greu, am reuși să primim aprobare în România pentru căsătorie și a reușit și ea să vină alături de mine. A fost greu, mereu refuz să-mi amintesc”.
Din Germania, în Canada, prin ocolul lumii
Prima măsură pe care a luat-o odată ajuns în Germania a fost aceea de a prezenta Guvernului german situația dezastruoasă în care se aflau sașii din Transilvania. În Germania a lucrat ca inginer, însă mereu a fost pătruns de frică, să nu cumva sistemul comunist să învingă și să se îndrepte către Coasta de Vest. „Firma la care lucram avea o sucursală și în America și atât i-am rugat și i-am bătut la cap, încât m-au trimis acolo.” A ajuns în 1982, prima dată în Brazilia, după care l-au mutat în Pennsylvania. În America a stat aproximativ 3 ani și s-a întors cu firma în Germania. Însă nu asta își dorea, ci să se stabilească în America de Nord. S-a reprofilat pe domeniul financiar și a lucrat pentru cea mai mare firmă din domeniu. S-a mutat astfel în Seattle, unde a lucrat cu Universitatea de acolo. În tot acest timp, părinții lui s-au mutat în Vancover, Canada. Așa a luat decizia, ca alături de soția sa să emigreze în Canada pentru a fi alături de părinți și pentru a-i ajuta. Aici s-a stabilit și a reușit să-și deschidă propria firmă de investiții. Acum s-a pensionat, însă continuă să lucreze part time.
„De oameni mi-e cel mai dor”
Deși pașii l-au purtat în multe colțuri ale acestei lumi, Helmut Detschelt a rămas în contact permanent cu Sibiul și România. Așa a ajuns să citescă, în anul 2013, în Ziarul „Sibiu 100%” despre olimpicii noștri, copii care muncesc mult și renunță la multe pentru a face performanță. S-a decis să facă ceva pentru acești copii, în mod special pentru cei care au rezultate remarcabile, dar o situație finaciară mai fragilă. Și pentru că nu putea să-i ajute de unul singur, a luat legătura cu AUAN. „ Am citit despre Alexandra și despre faptul că părinții ei au făcut din această tragedie ceva bun și constructiv, că luptă pentru copii excepționali, dar din familii dezavantajate și m-am gândit să le scriu o scrisoare și să-i ajut. Corespondența a fost una intensă. Pentru că în Vancouver am fost timp de 5 ani director la un azil de bătrâni și eram familiarizat cu managementul organizatoric, am acceptat să le fiu consultant financiar, dar în loc de asta am ajuns membru de onoare AUAN.” Camelia Oprea, o olimpică la matematică, cu o minte ageră a fost primul copil care l-a impresionat pe Helmut Detschelt. S-a decis să o recompenseze. Așa s-a născut Premiul de Exelență Alexandra Nanu, în valoare de 5.000 de lei, o sumă susținută de un singur om, din buzunarul său. Singurul motiv? Bunătate și atenția la nevoile celor din jur. Atunci când Camelia Oprea a fost premiată, el a venit pentru prima dată în Sibiu și în România după 40 de ani. „Când am ajuns în Piața Mare nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Era un vis. Este imposibil să schimbi trecutul, dar sincer, dacă aș fi știut că totul avea să se schimbe nu aș mai fi plecat. De oameni mi-e cel mai dor, pentru că pe oamernii de aici eu îi pot înțelege. Mă simt parte din ei. Cultura Sibiului este foarte apropiată de cea a sașilor și sunt aici anumite valori, cultivate și crescute armonic pe meleagurile Ardealului și care sunt o legătură între oameni.” Al doilea premiu a fost dat în anul 2014 Alexandrei Canciu, de data asta olimpică la germană modernă. „Țin legătura cu ambele fete. De câte ori vin în țară le vizitez pe ele și pe familiile lor ce denotă seriozitate și spirit intelectual.”
„Dacă ar trebui să îl descriu pe domnul Detschelt pe scurt aș spune că este un om de inițiativă și cu o inimă mare. În această lume rar întâlnești un om ca dânsul, care să ajute fără a fi rugat, fără a aștepta vreo recompensă, ci condus de instinctul său de a face un bine. Datorită acestui instinct minunat, unei inițiative copleșitoare și unui articol de acum 2 ani din Ziarul Sibiu100% am avut ocazia deosebită de a il cunoaște pe domnul Helmut Detschelt. Mai mult, în cadrul galei organizate de ascociația Alexandra Nanu, mi s-a acordat o medalie de aur, pentru rezultate de excelență de la școală și concursuri extrașcolare. Valoarea materială a premiului nu este de contestat, dar el înseamnă mult mai mult, anume recunoașterea rezultatelor mele dincolo de ocean. Acea bucată de aur acordată de altcineva, ar fi însemnat probabil mai puțin, căci cum spune Goethe: „Bunătatea este lanțul de aur cu care societatea este legată. Iar această societate are nevoie de mai mulți oameni precum domnul Detschelt”, Camelia Oprea, olimpică premiată de Helmut Detschelt.
Gabriel Ghirică – performanță, atunci când în jur este doar tăcere
Gabriel Chirică este elev în clasa a VII-a la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr 2, din Sibiu. Profesoara lui de pictură spune că este un talent înnăscut, iar Gabi pictează de când se știe. Este olimpic. Anul acesta a participat pentru prima dată la Olimpiada Națională de Educație Plastică și a obținut locul al II -lea pe țară. Copilul este la fel ca toți ceilalți: senin, vesel, curios și la fel ca orice pictor își spune povestea prin culori. Cu toate că Gabi nu aude, el găsește mereu căi prin care să se exprime. Astfel, cei din jur ajung să-l cunoască. Deși în lumea lui nu sunt sunete, există tonuri puternice de culoare.
Gabriel Chirică s-a născut în 12 decembrie 2000, în Racovița, județul Argeș. Încă de la grădiniță mătușa sa l-a adus la Sibiu, pentru că auzise de școala de aici. Din clasa I și-a demonstrat măiestria în a așeza culorile pe hârtie și spune că îi place mult să picteze portrete. Albastru și maro sunt culorile folosite de Gabi cel mai des. Albastru este culoarea care reprezintă speranță și credință, o culoare a calmului, a liniștii, ce reflectă devotament, adevăr și seriozitate. Despre maro se spune că este culoarea care comunică sinceritate, putere, maturitate. Punând în balanță ceea ce spun profesorii despre băiat și semnificația culorilor folosite de el, se conturează și portretul lui Gabi. „Este un băiat deosebit, creativ, liniștit, visător. O fire de artist. De multe ori se pierde într-un punct fix, gândește, își imaginează, după care reproduce. În excursii sau pe oriunde merge, este foarte atent la detalii”, spune prof. Manuela Ionescu, diriginta băiatului. Tot ea ne dezvăluie că-i place sportul, în mod special fotbalul, că este cuminte și un bun coleg.
Va studia arta și după gimnaziu
Gabi mai are acasă două surori. Irina, cea mare, este la liceu, iar cea mai mică este Silvia și are 7 ani. De ea este foarte apropiat. A învățat-o limbajul mimico-gestual, pentru că toți membrii familiei lui aud. O relație la fel de specială o are și cu bunica. Ea l-a crescut de mic și spune că este sufletul ei. Gabi, la rândul lui o iubește mult. În ciuda aparențelor, este un copil fericit.
Gabi este înscris la cercul de pictură de la Biblioteca Astra, unde una dintre lucrările lui este expusă. Pentru Olimpiada Națională a mers la Focșani. Spune că nu i s-a părut greu. A avut de reprodus natură statică. „Este un desenator bun, perseverent, dornic de a cunoaște tainele artei. A cucerit comisia încă de la prima lui participare”, spune Ioana Guta, profesoara de desen. Gabi nu s-a decis încă ce va face după ce va gtermina și clasa a VIII-a, dar cu siguranță va urma ceva în domeniul artei. „De câte ori pictează este fericit. Se vede că tot ceea ce face, face cu pasiune”, mai spune profesoara lui.
Lumea pictată de Gabi ar fi albastră, pentru că albastru este culoarea sa preferată.
Dan Luca: Alcoolismul, ca toate adicțiile, este o formă de evadare și de „amorțire” a unei realități dureroase
Medicii susțin că dependența de alcool este o boală, astfel încât într-o primă fază, cel care bea are nevoie de îngrijiri medicale. După acestea, urmează perioada de recuperare, unde rezultate eficiente asigură grupurile de sprijin, terapia individuală, anumite programe pe termen lung. Prin ce modalităţi poate fi susţinută perseverenţa de a continua recuperarea, în momentul în care motivaţia acestuia scade și cu ce obiceiuri bune poate fi înlocuit consumul de alcool ne spune Dan Luca, coach, trainer si speaker specializat in productivitate si echilibru.
Care sunt primele lucruri pe care le recomanzi, ca şi coach, unei persoane care consumă alcool în mod excesiv?
Înainte de a recomanda orice, e necesar ca acea persoană să fie conştientă de acel comportament nociv. Aş începe cu acest lucru – să devină conştientă de impactul acestui comportament asupra propriei persoane şi asupra persoanelor apropiate. Ca să pot face recomandări, e nevoie ca acea persoană să înţeleagă că are o problema şi să vrea să o rezolve. E ceea ce se mai numeşte “simptom”. În esenţă, este vorba despre existenţa unei tensiuni între starea prezentă şi starea dorită – între starea de dependenţă, de lipsă a autocontrolului şi starea de putere personală, de asumare a comportamentelor şi a consecinţelor. Iar pentru acest tip de adicţie, e nevoie de dorinţa de a se opri din consumul de alcool. Cei care nu manifestă niciun “simptom” de acest tip, sunt practic ermetici în propriul comportament autodistructiv şi nu există nicio pârghie reală de a lucra cu ei. Totul începe cu conştientizarea stării de fapt şi disponibilitatea de a cere şi primi ajutor.
Ce presupune un program de coaching care se adresează persoanelor care vor să renunţe la dependenţă de alcool?
E foarte important de înţeles că adicţiile de orice fel sunt, în esenţă, forme de evitare a realităţii. Aceste substanţe (alcool, droguri etc.) sau comportamente (jocuri de noroc etc.) sunt forme de evadare şi de “amorţire” a unei realităţi dureroase. Este alternativa de a nu recunoaşte limite personale, insuccese sau alte neajunsuri şi de a amorți durerea prilejuită de acestea. Studii recente au arătat că între 40%-60% tind să moştenească genetic din familie o predispoziţie pentru dependenţe şi, în condiţii favorabile, această predispoziţie îşi va găsi un canal de manifestare. Cu toate acestea, nu trebuie scos din ecuaţie liberul arbitru şi alegerile pe care fiecare le are de făcut pentru o viaţă împlinită şi echilibrată.
Un asemenea program presupune mai multe elemente esenţiale: în primul rând găsirea acelor motivaţii care să facă persoană să îşi dorească să părăsescă starea de adicţie prezentă. În al doilea rând, e necesară adresarea dezechilibrelor chimice care au loc în organism şi aici e necesară implicarea cadrelor medicale autorizate. În al treilea rând e nevoie de crearea unui context de sprijin pentru persoana aflată în procesul de renunţare la adicţie. Context de sprijin care conţine modele de oameni care au reuşit să renunţe la alcool şi persoane care sunt dispuse să asculte fără să judece povestea din spatele nevoii de a consumă alcool. În al patrulea rând, cel mai bun mijloc de a păstra sobrietatea este ca persoană respectivă să se transforme la rândul ei într-un model pentru alte persoane aflate în tranziţia de la dependenţă la independenţa de alcool. Acest ultim aspect este adesea neglijat, însă câştigarea “respectabilităţii” în societate sau măcar într-un context restrâns de oameni este o nevoie esenţială. Răspunde nevoii de semnificaţie pe care cu toţii o avem şi care răspunde la întrebarea: “Eu pentru cine sunt important?”
De cât timp consideri că este nevoie pentru ca un alcoolic să renunţe total la consumul de alcool?
Am studiat foarte mult construirea de obiceiuri productive, ca şi renunţarea la cele nocive. Am ajuns să ştiu că decizia de a urma o cale poate fi luată în orice interval, între 5 secunde şi 5 ani. Luarea deciziei durează câteva secunde, ceea ce durează mult e procesul prin care se ajunge la decizie. De exemplu, dacă un părinte ar fi pus în faţa următoarei situaţii: se opreşte din consumul de alcool sau nu îşi va mai vedea niciodată singurul copil, iar această condiţionare să fie menţinută pentru orice moment viitor, un procent extrem de mare de părinţi se vor opri din consumul de alcool (cu condiţia să îşi iubească copiii mai mult decât “iubesc” rătăcirea dată de alcool). Eu am o vorbă care cred că se aplică şi în aceste situaţii: “când nu ai de ales… e simplu!”. Un număr semnificativ mai mare de oameni se opresc din consum atunci când au “pentru ce” să o facă, adică atunci când există oameni sau oportunităţi pe care le-ar putea pierde în acest fel, decât pentru un “bine” personal abstract şi nedefinit.
Prin ce modalităţi poate fi susţinută perseverenţa de a continuă programul, în momentul în care motivaţia acestuia scade?
Motivaţia va scădea cu siguranţă. Cele mai bune modalităţi de a menţine trendul pozitiv este prin grupurile de sprijin şi prin angajamentul exprimat public în faţa unor oameni de care persoanei în cauză îi pasă.
Ce se întâmplă dacă alcoolicul are recăderi?
În principiu se reia procesul de eliminare a adicţiei însă e nevoie de atenţie sporită în două contexte specifice: încrederea în sine a dependentului care suferă un nou eşec şi mediul în care se întoarce acesta şi care e foarte posibil să nu susţină renunţarea la alcool, ba dimpotrivă.
Cum este implicată familia în acest proces de recuperare a pacientului?
Familia este un factor esenţial în recuperare. În funcţie de atitudinea familiei, recuperarea reuşeşte sau eşuează. Blamarea sau alte forme de reproşuri nu fac decât să determine persoană să se refugieze în locul în care este acceptată necondiţionat – adică în băutură. La fel, o atitudine ultra-permisivă nu ajută refacerea, pentru că persoana e posibil să nu aibă încă graniţe personale suficient de solide şi să scape din nou în tentaţia alcoolului. De aceea e nevoie trasarea unor reguli de convieţuire foarte clare, astfel încât o recădere echivalează cu întoarcerea la dezintoxicare.
În ceea ce priveşte ieşirile în societate, ce persoane ar fi recomandat să aibă în jur şi ce evenimente ar fi util pentru ei să evite?
La fel ca şi pentru fumătorii care au renunţat la fumat, de obicei, după renunţarea la alcool apare una din două atitudini: fie o repulsie totală, fie ispita atunci când se consumă alcool în proximitate. De aceea, e esenţial ca o persoană aflată în tratament sau după acesta, să caute un cerc de oameni care nu au acest obicei pentru a evita ambele situaţii posibile – atât repulsia cât şi ispita.
Alcoolismul apare în numeroase cazuri în urma unor eşecuri, a unor traume emoţionale. Cu ce obiceiuri bune ar putea fi înlocuită refugierea în alcool?
Refugiul în alcool sau în alte forme de dezechilibru apare nu atât în urma unor traume emoţionale, cât, mai ales, în urmă neputinţei de a le exprima, de a le verbaliza în compania unei persoane care să asculte fără să judece – fie că este un membru al familiei, un prieten, un psiholog, un preot sau altă persoană căreia să îi pese cu adevărat. Adicţiile, în toate formele, sunt, în esenţă, o ne-exprimare a sinelui rănit şi incapabil să se vindece pe cont propriu. Tocmai de aceea, e esenţial să dezvoltăm relaţii apropiate cu oameni cu care să ne putem exprima şi pe care să îi ascultăm şi noi fără să îi judecăm atunci când au nevoie de o ureche binevoitoare. Iar, în lipsa unui asemenea prieten, cea mai bună variantă rămasă este scrisul într-un jurnal. Scrisul oferă sinelui nostru profund posibilitatea de a se exprima, de a ordona gândirea, de a găsi soluţii. Chiar dacă scrisul poate părea demodat după terminarea şcolii, este una dintre cele mai bune metode de auto-terapie, pentru că aşa cum apa spală corpul, scrisul poate spăla spiritul. Şi includ aici atât femeile cât şi bărbaţii.
Ce recomandări ai pentru persoanele care în acest moment sunt dependente de alcool?
În primul rând să își recunoască lor că au o problemă pe care nu o pot rezolva pe cont propriu. În al doilea rând să fie deschiși să ceară ajutorul și apoi să îl și primească. În al treilea rând să urmeze un program de specialitate creat special pentru cei ajunși în această situație. Și nu în ultimul rând, după ce au tranzitat această perioadă de recuperare, să devină modele pentru alții care sunt dependenți. În fiecare moment al acestei tranziții e nevoie să facă două lucruri în mod consecvent: primul – să vorbească despre ceea ce simt și să își exprime trăirile și al doilea – să își amintească permanent lucrurile pentru care merită să facă această tranziție către independența față de alcool: părinți, copii, partener de viață și celelalte persoane importante din viața lor.
S-a dat startul licitațiilor pentru gestionarea gunoiului menajer din județul Sibiu
Colectarea selectivă a gunoiului menajer în județul Sibiu a intrat în linie dreaptă. Trei contracte de delegare prin concesiune a activităților de gestionare a deșeurilor din județul Sibiu sunt scoase la licitatie în această perioadă de Consiliul Județean și Asociația Adi ECO Sibiu. Termenul limită de depunere a ofertelor este luna august. Potrivit autorităților, în octombrie ar putea fi deja cunoscuți câștigătorii licitației, iar de la începutul anului 2016 locuitorii din județ ar avea posibilitatea să colecteze gunoiul după normele europene.
Caietele de sarcini pentru cele trei licitații au fost deja încărcate și pot fi consultate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP).
”Echipa care a lucrat la realizarea caietului de sarcini a încercat să prevadă condiţii cât mai clare, impuse de legislaţia în domeniul salubrizării şi de necesităţile concrete ale proiectului, astfel încât să se permită aceesul unui număr cât mai mare de ofertanţi din care să putem să-l alegem pe cel mai bun, cunoscut fiind principiul potrivit căruia concurenţa naşte calitate” a declarat Claudia Iordănescu, directorul executiv ADI ECO.
Primul contract scos la licitație are o valoare de peste 40 de milioane de euro. Acesta este pentru colectarea și transportul deșeurilor din municipiul Sibiu, orașele Ocna Sibiului și Cisnădie, precum și alte 19 comune din această zonă (Boița, Cristian, Gura Râului, Loamneș, Marpod,Nocrich, Orlat, Păuca, Poplaca, Rașinari, Râu Sadului, Roșia, Sadu, Slimnic, Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică, Tălmaciu şi Vurpăr). Termenul de depunere a ofertelor pentru delegarea prin concesiune a gestiunii activităţii de colectare şi transport a deşeurilor municipale în zona 1 Sibiu, pentru o perioadă de 8 ani, cu o valoare estimată a contractului de 192.283.805 lei (fără TVA), este 19 august 2015, ora 10:00.
Al doilea contract, cu o valoare de aproape 100 de milioane de lei, se va atribui pentru stațiile de sortare de la Șura Mică și Cisnădie. În staţia de sortare Şura Mică vor fi tratate deşeurile reciclable colectate separat din zona de colectare 1 Sibiu (municipiul Sibiu, oraşele: Cisnădie, Ocna Sibiului şi Tălmaciu, precum şi comunele Boița, Cristian, Gura Râului, Loamneș, Marpod,Nocrich, Orlat, Păuca, Poplaca, Rașinari, Râu Sadului, Roșia, Sadu, Slimnic, Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică, şi Vurpăr) şi zona 2 Avrig (oraşul Avrig şi comunele Cârţa, Cârțișoara, Porumbacu de Jos, Racovița şi Turnu Roșu). În staţia de compostare Şura Mică vor fi compostate deşeurile biodegradabile municipale colectate separat din municipiul Sibiu şi deşeuri verzi, colectate separat din celelalte unităţi administrativ – teritoriale din Zona 1 Sibiu. În staţia de sortare Cisnădie vor fi tratate deşeurile reciclabile colectate de pe raza oraşului Cisnădie. Termenul de depunere a ofertelor pentru delegarea prin concesiune a gestiunii activităţii de operare a Staţiei de sortare Şura Mică, Staţiei de compostare Şura Mică şi a Staţiei de sortare Cisnădie pentru o perioadă de 10 ani, cu o valoare estimată a contractului de 99.149.129 lei (fără TVA), este de 20 august 2015, ora 10:00. Cel de-al treilea contract care se va atribui pentru o perioadă de 10 ani acoperă activitatea de compostare a deșeurilor biodegradabile municipale colectate separat de pe teritoriul municipiului Mediaș, precum și a deșeurilor biodegradabile municipale, în special deșeuri verzi, colectate separat de pe teritoriul localităților din zona de colectare 4 Mediaș (municipiul Mediaș, orașele Copsa Mică şi Dumbrăveni, precum şi comunele: Alma, Ațel, Axente Sever, Bazna, Biertan, Blăjel, Brateiu, Dîrlos, Hoghilag, Laslea, Micăsasa, Mihăileni, Moșna, Șeica Mare, Șeica Mică, Târnava și Valea Viilor).
Termenul de depunere a ofertelor pentru delegarea prin concesiune a gestiunii activităţii de operare a Staţiei de compostare Târnava, cu o valoare estimată a contractului de 19.562.849 lei (fără TVA), este de 18 august 2015, ora 10:00.
Proiectul „SISTEM DE MANAGEMENT INTEGRAT AL DEŞEURILOR ÎN JUDEŢUL SIBIU” este cel mai mare proiect public cu bani europeni derulat până acum în județul Sibiu. Valoarea sa totală este de 80.298.789,07 lei fără TVA, 80% din bani fiind alocați de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Mai multe informaţii privind proiectul pot fi găsite pe site-urile www.sibiulrecicleaza.ro, și www.adiecosibiu.ro .
Sâmbătă, trafic restricționat pe drumurile spre Păltiniș și Poplaca
Sâmbătă 20 iunie, conducătorii auto vor avea restricții de trafic pe drumurile din zona localităților Rășinari, Poplaca și Gura Râului, pentru derularea Cursei Sponsorilor din cadrul Turului Ciclist al Sibiului 2015. Astfel, ca urmare a sedintei din 17 iunie de la Jandarmeria Sibiu, la care au participat reprezentanti ai organizatorului Turului Ciclist, ai Poliției Locale, ai Poliției Municipiului Sibiu și ai Jandarmeriei, s-au stabilit modalitățile prin care traficul să fie închis.
Iată graficul de restricții, sâmbătă, 20 iunie:
Pe DJ106A porțiunea dintre Sibiu (Hotel Hilton) și Rășinari între orele 08:50 – 09:50.
Pe DJ106D porțiunea dintre Rășinari și Poplaca între orele 08:45 – 10:30.
Pe DJ106A între Rășinari și intersecția cu DJ106J – Călugăru între orele 08:50 – 10:30.
Pe DJ106J porțiunea dintre Gura Râului și Călugăru (intersecția cu DJ106A) între orele 08:50 – 11:30.
Pe DJ106D porțiunea dintre Poplaca și Orlat între orele 09:15 – 11:30.
Pe DJ106R, între Poplaca și Sibiu între orele 08:50 și 13:00, cu alternativă prin Rășinari după ora 10:30.
În Sibiu între Unitatea de Jandarmi și str. Ludoș între orele 9 – 13.
Acest program permite ca durata blocării complete a căilor de comunicație ale comunei Poplaca să nu depășească 45 de minute, respectiv între orele 09:15 – 10:30.
Un TIR a intrat pe contrasens pe autostradă după ce a pierdut controlul volanului
Un TIR a ajuns pe contrasens pe autostradă după ce șoferul acestuia a pierdut controlul volanului și a rupt apoi parapetul dintre cele două sensuri. Bărbatul care se afla la volan a fost proiectat din cabina pe asfalt însă din fericire a scăpat cu viață.
TIR-ul înmatriculat în Turcia circula pe prima bandă când șoferul a pierdut controlul volanului, a ajuns pe cea de-a doua bandă iar apoi a rupt parapetul despărțitor și a pătruns pe contrasens. Șoferul în vârstă de 40 de ani a fost rănit însă din fericire rănile nu îi pun în pericol viața. „Bărbatul a suferit un traumatism cranio-cerebral minor, o contuzie toraco-abdominală, o plagă la gamba stângă și una la membrul inferior drept. Echipajul SMURD i-a acordat îngrijiri medicale la fața locului, victima fiind ulterior transferată la Spitalul Clinic Județean Sibiu pentru investigații medicale suplimentare. Deasemenea două echipaje de pompieri au acționat pentru sablarea carosabilului în urma accidentului rutier.” a declarat Bianca Sabău, purtător de cuvânt al ISU Sibiu
La puțin timp de la producerea accidentului, pe celălalt sens de mers al autostrăzii o cisternă a luat foc. Traficul rutier a fost restricționat în zona viaductului Mediaș mai bine de 8 ore în urma celor două incidente.
Vineri începe Festivalul „Mediaș-Cetate Medievală”
Municipiul de pe Târnava Mare găzduiește la finele acestei săptămâni cea de-a XI-a ediție a Festivalului “Mediaş Cetate Medievală-Târg de meşteşuguri vii”. Manifestarea va fi găzduită în centrul oraşului, în Piaţa Regele Ferdinand I, prezentând ateliere deschise ale meşteşugarilor, cu demonstraţii şi programe pentru copii, unde cei doritori vor putea să se inițieze în tainele unor meserii precum ţesutul la război, suflatul sticlei, pictură, olărit sau prelucrarea metalelor.
Programul zilnic al activităților pentru copii, respectiv a demonstrațiilor este dimineața între orele 11-12 şi după masa între 14-16. Pe lângă târgul meşteşugarilor, medieșenii pot găsi bunătăți preparate după rețete tradiționale, afumături, specialități de brânză şi caşcaval, dulciuri sau jucării.
Dintre noutăţile oferite publicului larg, organizatorii amintesc inaugurarea unei Galerii de artă în incinta curţii Bibliotecii municipale ”St.L.Roth” și vernisarea unei expoziţii în cadrul acesteia, precum şi două expoziţii stradale,,Icoane in straie româneşti”autor Nicu Cociorvă din Bacău și ”Porţile secuieşti-patrimoniu şi identitate” a lui Kovács Piroska, amplasate în Piata Regele Ferdinand.
De asemenea, nu vor lipsi cavalerii din Mediaş, Paladinii de Terra Medies, alături de cei sosiţi din oraşe medievale precum Artgotica din Sibiu, grupul de reconstituire istorică Terra Ultrasilvana din Braşov, Ordinul Cavalerilor de Hunedoara şi Fraţii Corbi din Timişoara.
„Cavalerii vor fi prezenţi în costumele lor specifice, vor oferi spectacole pline de culoare, lupte cu spada la punctaj, dansuri medievale, scenete medievale şi spectacole pirotehnice. Nume sonore ale muzicii de calitate, precum Cimpoierii din Transilvania, Huniadi Cantores, Truverii, Trei Parale, Walter Ghicolescu, Motto, Blackbeers, Bordo Sarkany şi mulți alţii sunt invitaţi să încânte auditoriul cu piese adulate de publicul tânăr, dar şi de cel trecut de prima tinereţe.Festivalul “Mediaş-Cetate Medievală” invită şi anul acesta întreaga comunitate medieşeană, dar şi oaspeţi de pretutindeni, să participe la sărbătorirea tradiţiei, portului, spiritului legendei şi misterului”, spun organizatorii.
Evenimentul cultural are loc în perioada 19-21 iunie și este organizat de Direcția Municipală de Cultură Mediaș.
