O delegație a Parlamentului landului Bavaria, condusă de Margarete Bause, lider al Partidului Verde a vizitat vineri Sibiul. Primarul Astrid Fodor le-a prezentat politicienilor germani orașul și a evidențiat oportunitățile de dezvoltare și colaborare.
“ Aceste vizite demonstrează aprecierea și interesul de care se bucură orașul nostru în Germania, în rândul politicienilor germani și eu cred că ajută la o cunoaștere cât mai bună a realității românești, a orașului nostru, crescându-i vizibilitatea. În acest sens am și discutat cu doamnele și domnii parlamentari, le-am prezentat Sibiul de astăzi, le-am prezentat Sibiul ca locație economică, Sibiul ca destinație turistică și Sibiul cultural. Am discutat și probleme legate de administrația orașului, despre atributele executivului și legislativului și despre unele aspecte sociale”, a declarat Astrid Fodor, primarul interimar al Sibiului.
Parlamentarul german a subliniat faptul că o importantă temă de discuție cu primarul interimar Astrid Fodor, pe lângă stiuația socială și cea a învățământului, a fost aceea a migrării forței de muncă bine calificate din România spre Germania. Margarete Bause a subliniat și faptul că îi apreciază pe românii care lucrează în străinătate, aceștia fiind buni profesioniști care câștigă banii prin muncă cinstită.
Bause a mai subliniat nevoia transmiterii mai multor informații privitoare la turismul din România și consideră că ar fi de bun augur prezența mai activă la târgurile de turism din Bavaria a țării noastre pentru ca informațiile să parvină oamenilor de acolo, din Bavaria. Opinia politicianului german a fost că România și Sibiul ar putea fi partneri foarte buni în domeniul turismului ecologic pentru că peisajul natural este superb și pentru că se pretează la turismul pe bicicletă.
Membri ai Parlamentului Bavariei, în vizită la Sibiu
Iranul, interesat de relaţii comerciale în judeţul Sibiu
Atașatul comercial al Ambasadei Republicii Islamice, Mojtaba Ramezani, s-a aflat în fruntea unei delegații iraniene ce a vizitat vineri județul Sibiu. Acesta a fost însoţit de către Asgari Mahrab, preşedintele Milad Air şi Bist Tours şi de către Asgari Gabriela, director medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa. La întâlnirea de la Consiliul Județean, oaspeții iranieni s-au arătat interesați de o colaborare cu Sibiul pe linia creșterii animalelor și a agriculturii.
„Oaspetele iranian a făcut apel la relaţiile comerciale vechi dintre România şi Iran, afirmând că se doreşte o relansare a acestora, şi a recunoscut că Sibiul are multe de oferit pentru turiştii iranieni. În acelaşi timp, Mojtaba Ramezani a venit cu propuneri concrete de colaborare în domeniul creşterii animalelor şi al agriculturii, recunoscând că judeţul Sibiu este o zonă atractivă pentru exportul de miei şi de cereale”.
La rândul său, preşedintele Ioan Cindrea a adresat oaspeţilor invitaţia de a participa la cea de-a doua ediţie a Conferinţei Internaţionale „Oportunităţi de investiţii în judeţul Sibiu, care va avea loc în perioada 10-13 iunie 2015.
„Preşedintele Ioan Cindrea a subliniat deschiderea judeţului Sibiu către o colaborare economică şi turistică cu alte zone geografice, inclusiv cu Iranul, şi a prezentat punctele forte ale judeţului Sibiu: a treia destinaţie turistică din România datorată ofertei variate extraordinare, de la turismul montan la cel balnear, prezenţa Aeroportului Internaţional Sibiu, ale cărui număr de curse internaţionale a crescut şi care se doreşte ca peste 5 ani să primească statutul de hub internaţional, ceea ce înseamnă peste un milion de pasageri anual. De asemenea, Ioan Cindrea a evidenţiat că Sibiul este capitala gazului metan, capitala creşterii ovinelor, iar în ceea ce priveşte pregătirea academică, în cadrul universităţii „Lucian Blaga” şi a altor două universităţi private, aceasta acoperă foarte multe domenii de activitate căutate de mulţi studenţi din străinătate”, se arată într-un comunicat transmis de Consiliul Județean Sibiu.
La discuțiile de la Consiliul Județean au mai participat Prefectul Judeţului Sibiu, Ovidiu Sitterli, directorul general al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu, Eugen Iordănescu, managerul Aeroportului Internaţional Sibiu, Marius Gîrdea şi preşedintele Asociaţiei Judeţene de Turism, Alin Chipăilă. Programul vizitei delegaţiei iraniene a inclus discuţii de lucru la sediul Universităţii „Lucian Blaga” şi la Aeroportul Internaţional Sibiu.
Liga 1: Alb-negri reușesc în sfârșit să câștige cele 3 puncte puse în joc
Pandurii Târgu Jiu nu şi-a revenit după eşecul dur de la FC Viitorul, scor 0-4. În etapa cu numărul 23 a Ligii 1, echipa antrenată de Edward Iordănescu a pierdut pe teren propriu contra celor de la Gaz Metan Mediaş, scor 0-1. Şi asta în ciuda faptului că pandurii au dominat adversarul la toate capitolele, de la posesie, la faze de atac, faze fixe şi ocazii de gol, toate în van însă.
Potrivit site-ului oficial al Pandurilor, Gazul a stat la cutie, a încercat timid pe contraatac şi a dat lovitura la o lovitură liberă de la mare distanţă la care Dan Roman a păcălit apărarea pandurilor şi a reluat cu capul în poartă. Era minutul 57 iar până la final gorjenii au încercat zadarnic să mai reuşeacă măcar egalarea. Nici măcar introducerile lui Matulevicius, Eric sau Shalaj nu au adus rezultatul scontat iar Mediaşul a plecat acasă cu toate punctele deşi îşi propusese clar numai unul.
Din păcate, acest rezultat nescontat complică situaţia pandurilor în clasament, fiind acum pe locul 11, la un singur punct deasupra liniei retrogradării, adică chiar deasupra adversarului de azi, Gaz Metan Mediaş. Liga 1 se va întrerupe acum timp de două săptămâni pentru acţiunile loturilor naţionale.
Dublu eveniment cultural, la Mediaș
Medieșenii sunt invitați de către Asociația Culturală “Mediașul Nostru” la un dublu eveniment, literar și artistic. Este vorba despre lansarea volumului de proză “De ce nu cântă cucuveaua” al Mariei Cozmescu și de vernisajul unei expoziții cu lucrări ale artistilor plastici Ioan Șarlea, Niculae Tolea, Ioan Todoran și maestrul Emil Mureșan.
Fără o tematică anume, evenimentul reunește patru artiști plastici de factură și expresie diferită, de la icoanele lui Niculae Tolea, cunoscut în primul rând pentru pictura și fresca religioasă și până la ineditele lucrări din pânză de paianjen sau piese de ceas, aparținând maestrului Emil Mureșan, respectiv Ioan Todoran.
Un moment important îl reprezintă lansarea cărții „De ce nu cântă cucuveaua”, a autoarei Maria Cozmescu, o apariție editorială originală și extrem de interesantă ca stil și tematică, în spațiul publicistic medieșean.
Potrivit reprezentanților Asociației Culturale ”Mediașul Nostru”, insituția de cultură își propune, cu sprijinul Direcției Municipale de Cultură, să continue susținerea și promovarea creației artistice și literare medieșene.
Dublul eveniment cultural are loc joi, 26 martie, începând cu ora 16:00, la Galeria Municipală de Artă, din Piața Regele Ferdinand I nr. 1 din Mediaș.
Locul care își păstrează de secole aerul medieval. Cetatea Biertan, bijuteria gotică a României
Un loc cu o bogată istorie, comuna sibiană Biertan face parte din primele aşezări ridicate de germani în Transilvania. La prima vedere ai crede că Biertanul nu este decât un sat săsesc. În realitate însă vei fi impresionat de cetatea în stil gotic care domină aşezarea.
Comuna Biertan este situată la 80 de kilometri de Sibiu, între oraşele Sighişoara şi Mediaş. Localitatea este recunoscută pentru peisajele sale, ce se potrivesc perfect cu arhitectura clădirilor, care pastrează aerul medieval.
Citiți mai multe pe: realitatea.net
Antonia Radu, baschetbalista pe care accidentările nu au putut-o opri să reuşească
Lipsa unei echipe de senioare la baschet feminin în Sibiu face ca o mare parte din jucătoarele unei generaţii să îşi încheie cariera la finalul perioadei junioratului. Puţine reuşesc să îşi găsească o echipă în alt oraş, şi astfel trebuie să termine cu baschetul. Antonia Radu este o excepţie de la regulă. În ciuda unei neşanse fantastice datorită accidentărilor, valoarea, munca şi tăria de caracter au dus-o la lotul naţional al României Under 18, şi cu oferte de la Galaţi, Mureş şi Timişoara, centre puternice în ţară.
Ghinion teribil cu accidentările
Antonia a avut un ghinion teribil cu accidentările. Cu doi ani de zile în urmă, scriam despre prezenţa Antoniei în tricoul României la un cantonament unde aveau să fie alese cele mai bune jucătoare pentru a reprezenta ţara noastră la Campionatul European. Sibianca a fost selectată, dar s-a accidentat la gleznă şi a ratat turneul final. Ghinion care a continuat, urmând alte convocări şi alte accidentări. „Mi-am dorit tot timpul să prind europenele…M-am accidentat la gleznă, am avut ghinion tot timpul”, spune ea. Neşansă care ar demoraliza pe multă lume, şi fie ar duce să renunţe la sport, sau să nu se mai pregătească la fel de bine. Antonia, din contră. A muncit pe brânci, şi tocmai în acel timp a progresat mai mult. Astfel, s-a întors în locul care este al ei : lotul naţional de baschet la categoria sa. Acum, ea are şansa ca în sfârşit să prindă turneul final pe care nu a putut în trecut.
Oferte de la echipe de Divizia A
În prezent, Antonia Radu evoluează pe postul de pivot şi este în ultimul an la Sibiu. Ea joacă cu dublă legitimare : CSŞ Sibiu U18 şi la BC Sirius Târgu Mureş (Divizia B). Experienţă care a ajutat-o foarte mult, la Mureş evoluând cu fete care joacă şi în Divizia A. Calităţile sale baschetbalistice sunt cunoscute în ţară. Pe lângă antrenorii federali care o urmăresc constant, Antonia are oferte serioase pentru a evolua în Divizia A la Timişoara şi Galaţi, sau pentru a continua în Divizia B cu mureşencele. De remarcat oferta de la Timişoara, loc unde este aproape imposibil de pătruns la o asemenea vârstă, datorită faptului că bănăţencele au cele mai bune echipe de junioare din ţară. Asta vorbeşte şi mai mult despre jucătoarea noastră. „Am o oportunitate foarte bună să merg la Galaţi şi Timişoara, loc unde echipa este în Divizia A. Trebuie să văd ce fac şi cu bacul şi apoi facultatea…”, spune Antonia. Şcoală care este foarte importantă pentru Antonia, ea fiind în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Octavian Goga.
Antonia este pregătită de Anton Călin, tehnician care a ajutat-o să ajungă la acest nivel. Ea este la al optulea sezon în baschet, şi poate merge pe drumul Alexandrei Uiuiu, jucătoarea reprezentativă a Sibiului în acest moment. Antonia Radu : „Sincer, mă bucur foarte mult că fac baschet şi am cu ce să îmi ocup timpul. Am făcut multe compromisuri pentru acest sport, dar nu regret. Am cunoştiinţe de baschet să joc oriunde în teren. Susţinerea antrenorului meu a contat foarte mult, m-a ajutat şi mi-a deschis mintea. M-am maturizat în baschet, pot vedea în joc ce se întâmplă mai bine”.
Anton Călin (antrenor CSŞ Sibiu) : „Antonia a avut ghinion teribil cu accidentările, de 3 ori a păţit ceva în 4 convocări. Ea poate juca pe orice post. Oriunde o pun îşi face treaba, ştie ce să facă. Progresul ei a fost evident în ultimii doi ani de zile, de aia a şi fost chemată la loturile naţionale. În acest moment, ea are oferte de la Galaţi şi Timişoara ca echipe de Divizia A, sau poate rămâne în B la Mureş. Vrea în paralel cu şcoala să continue şi baschetul”.
Patru gimnaşti, un singur ideal : să fie în 2015 cea mai bună echipă din ţară la categoria lor
„Au crescut numai împreună! Sunt foarte uniţi”, sunt cuvintele pe care le-am auzit de fiecare dată de la prof. Carmen Roşianu când am fost la gimnastică, ca să vedem la treabă una din grupele de performanţă ale Sibiului, în cel mai important sport al României. La întoarcerea noastră în sală, am vorbit cu Gabriel Tonca, Marius Preda, Marcus Macarei şi Raul Tonca, despre ceea ce îşi doresc pentru 2015. Cei patru sportivi au obţinut rezultate deosebite în anii precedenţi, atât la aparatele lor, cât şi la echipe. Toţi au un viitor frumos în în faţă, iar echipa pe care o formează împreună este una de temut în ţară.
Aur naţional la echipe şi medalii inviduale strălucitoare!
Gabriel Tonca (tricou galben) posedă o eleganţă uluitoare în execuţii, atuu care alături de muncă speră să îl aducă pe podiumul solului şi a săriturilor. ” La începutul anului, noi începem mai uşor cu antrenamentele, dar cu timpul devine mai greu. Cel mai important pentru 2015 este să fiu sănătos. Îmi doresc să îmi iese aparatele, să iau medalie la sol şi sărituri”, a declarat Gabi. Marius Preda (tricou negru) este foarte rapid în execuţii şi de o inteligenţă nemaipomenită. Energia sa nemărginită l-a adus la gimnastică, loc unde vine cu mare drag de fiecare dată. „Când eram mic făceam rostogoliri în pat, şi prin casă. Nu aveam stare! Părinţii m-au adus la gimnastică…mi-a plăcut şi apoi am venit cu plăcere. Cea mai frumoasă amintire de la gimnastică este cam în toate zilele când vin la gimnastică, îmi revăd colegii şi pe doamna profesoară care este foarte dornică să ne ajute”. Dorinţa sa este ca împreună să se afle tot pe prima treaptă a podiumului naţional. „Vreau să câştigăm la echipe ca să ne menţinem pe locul I”, spune Marius.
Marcus Macarei (tricou verde) face naveta de la Mediaş ca să vină la antrenamente. Calităţile pe care le posedă pentru acest sport sunt cu totul nemaipomenite, iar când face exerciţiul la valoarea sa este aproape imposibil de învins. „Fac naveta de la Mediaş! Dorm pe maşină ca să îmi fac antrenamentul neobosit. Pentru 2015 îmi doresc antrenamente bune şi eficiente, şi concursuri fără ratări. Ştiu că se poate! Vreau aur la bară, sol, cal şi paralele. La echipe, vreau să câştigăm concursul naţional!”, spune talentatul gimnast medieşan.
Raul Tonca (tricou alb) a avut un an senzaţional în 2013, moment în care a ieşit în prim plan la toate concursurile la care a participat. Pentru anul curent, el munceşte să se întoarcă la acel nivel şi să domine din nou CN. „Antrenoarea mea spune că am un motor foarte bun pentru că merg foarte bine…nu sunt leneş pe aparate, nu mă mişc greu. Vreau să iau cât mai multe medalii pentru 2015 şi să îmi ajut echipa. Vreau la bară, sol, sărituri şi inel….da, cred că pot să iau atâtea medalii”, a declarat foarte încrezător în forţele sale, Raul. Pentru gimnaştii antrenaţi de Carmen Roşianu continuă pregătirea pentru Campionatul Naţional al Cluburilor Şcolare, Campionatul Naţional pe Echipe şi Campionatul Naţional Individual, competiţiile importante ale anului. Întreceri unde cum aţi văzut declaraţiile lor, îşi doresc să fie cel mai sus, şi să rămână la echipe cea mai bună formaţie din ţară la categoria lor.
Municipiul Mediaș rămâne fără apă timp de 15 ore
Medieșenii rămân de luni noapte și până marți la amiază fără apă potabilă. Operatorul regional de apă din oraș anunță sistarea apei de luni, 23 martie, de la ora 22:00, până marți, 24 martie, la ora 13:00, în vederea lucrărilor de separare a noii conducte principale de transport apă de vechea conductă de transport şi a conservării ca linie de rezervă a conductei vechi de transport.
„Rugăm consumatorii să îşi facă din timp rezervele de apă necesare pe perioada sistării apei potabile. Ne cerem scuze pentru disconfortul creat și vă mulțumim pentru înțelegere”, transmit reprezentanții Apa Târnavei Mari.
Oamenii nimănui
De când lucrez în presă, la adăpostul de noapte pentru oamenii străzii din cartierul Turnișor am sunat cam după fiecare noapte de ger cumplit. Știam că în acea perioadă, toți oamenii fără locuință caută un loc cald ca să supraviețuiască. Pe mulți îi duceau acolo cu salvările, după ce patrulele de poliție îi găseau înfrigurați pe străzi.Astfel, an de an au reușit să treacă iernile, fără ca la Sibiu oamenii străzii să mai sfârșească înghețați. Din 2000, de când adăpostul de noapte funcționează neîntrerupt, o singură persoană a fost descoperită prea târziu și a murit de frig înt-un parc.
Pe lângă un loc unde să-și plece capul, oamenii aceștia atât de stigmatizați de societate aveau în acel lăcaș posibilitatea să se spele și să primească un ceai cald și puțină mâncare. Atât cât se putea. De fiecare dată, directorul făcea apel la sibieni să nu îi uite pe oamenii de acolo și îi ruga să doneze câte ceva din prisosul lor. Oricât de puțin ar fi părut, ar fi putut însemna foarte mult pentru aceste suflete care nu au nimic al lor, în afara hainelor de pe ei și, de regulă, a unui săcotei pe care îl cară pe umăr, fie iarnă, fie vară. Poate era exact porția necesară ca un om al străzii să poată supraviețui încă o zi.
Acum însă, de la 1 aprilie, acest adăpost este în pericol să se închidă, din lipsă de bani. A pierdut finanțarea de la Ministerul Muncii, iar fundația germană care a susținut ani la rând funcționarea acestui adăpost și-a retras sprijinul.
Ce se va întâmpla cu acești aproape 40 de oameni care dormeau aici? Spun că nopțile se vor retrage în gări, în ghene de gunoi. Poate unii dintre ei vor fi tentați să fure, ca să aibă ce mânca ori alții vor săvârși intenționat infracțiuni doar pentru a ajunge la închisoare și a mai avea o șansă la viață.
Nu e timp pentru a-i judeca, pentru a le analiza viețile împletite cu suferințe și eșecuri ori neputințele pe care nu sunt în stare sau nu vor să le depășească. Îi numim paria ai societății, îi ignorăm, îi jignim, fugim de ei sau ne prefacem că nu există. Întoarcem capul rapid când îi vedem ițindu-se printre noi, gârbovi și zdrențuroși și ne ferim să zăbovim în preajma lor. Însă, într-un oraș fostă capitală culturală europeană, în care se investesc anual milioane de euro pentru imagine, promovare, atragere de turiști, adăposturi pentru animalele de la zoo ori pentru câinii maidanezi, este greu de crezut că nu se pot găsi măcar 3.000 de euro lunar pentru a da o șansă și acestor semeni ai noștri năpăstuiți.
Singurul adăpost de noapte din județul Sibiu ar putea fi închis de la 1 aprilie
Raluca Budușan, Georgian Fulea
Există în jurul nostru oameni ce poartă asupra lor povara unei vieți patronate de nevoi. Din această categorie greu încercată fac parte și cei fără un acoperiș desupra capului, oamenii străzii, cum îi numim noi. Oameni pe care viața i-a înstrăinat până și de propria amintire de sine. Ei nu știu când o să mănânce, dacă au ce să mănânce, unde o să doarmă sau dacă au unde să doarmă. Sunt oameni pentru care viitorul este doar o iluzie și habar nu au cât din el o să apuce să vadă. În Sibiu, Fundația „Consorțiul pentru Dezvoltare Locală”, în parteneriat cu Primăria, le-au întins acestor oameni o mână de ajutor. Un adăpost de noapte, care poate fi suplimentat până la maxim 55 de locuri și care le oferă un pat unde să doarmă și o masă în fiecare seară. Este șansa lor de a nu muri înghețați iarna și de a avea unde pune capul pe o pernă, în celelalte anotimpuri. Acest adăpost însă, riscă să se închidă de la 1 aprilie, iar oamenii străzii din județul Sibiu vor rămâne chiar ai nimănui, la „mâna” capriciilor vremii și a pericolelor nopții. Trebuie să ne pese!
Adăpostul de noapte din Sibiu funcționează din anul 1998. Atunci, o mână de oameni au considerat că cel mai potrivit este ca, o sumă de bani obținută din fonduri europene, să fie folosită în crearea unui Adăpost de noapte pentru oamenii străzii. Ioan Miu, cel care a fost directorul Fundației „Consorțiul pentru Dezvoltare Locală” și implicit al adăpostului, a încheiat un contract cu Primăria Sibiu și a pus bazele acestuia. „Am primit o subvenție de la Ministerul Muncii și am încheiat un parteneriat cu o fundație din Germania de la care primeam 10 mii de euro pe an. Am plecat cu 20 de locuri. În anul 2005, Primăria a mai făcut 20 de locuri și, la un moment dat, a cumpărat clădirea în care funcționează adăpostul. Astăzi avem 40 de locuri, iar când este frig putem ajunge până la 55 de locuri, care se ocupă toate”, spune Ioan Miu. Lucrurile au mers bine până în anul 2014. Oamenii fără casă erau ocrotiți iarna și găzduiți în restul timpului, pe ploi, pe vânt. Orfanii care împlineau 18 ani și erau dați afară din orfelinate, aveau un loc unde să meargă. „În toți anii de când există adăpostul de noapte, un singur om a murit de frig, într-un parc din Sibiu, pentru că nu a mai apucat să ajungă la noi”, povestește Miu. La sfârșitul anului 2014 însă, totul a luat o turnură neașteptată și dramatică pentru oamenii care merg acolo în fiecare seară. „În noiembrie, după ce Klaus Iohannis a plecat la București, am încheiat contractul cu Fundația din Germania. Au spus că ne-au ajutat destul. Pentru prima dată, am pierdut și subvenția de 143 de lei de persoană, pe care o aveam de la Ministerul Muncii, din cauza unei adeverințe, care să ateste apartenența clădirii în care funcționează depozitul și pe care nu am reușit să o procurăm la timp. Am rămas fără nicio sursă de venit. În ultimele două luni am plătit utilitățile din împrumuturi. Eu mi-am dat demisia, iar cei 7 oamenii implicați, au intrat în șomaj. Mai vin ca voluntari, dar nu mai mult de 1 aprilie. Dacă nu găsim o soluție, nu mai putem, îl închidem”. În adăpost, cea mai tânără persoană are 18 ani, iar cea mai în vârstă, peste 70 de ani, însă media este de 30, 40 de ani. Ajung să stea acolo pe bază de buletin și nu au voie să fie în stare de ebrietate. Primele 45 de zile le stau gratuit, apoi trebuie să plătească o taxă de 3 lei. În ultimele luni, ca să se descurce, directorul le-a cerut câte 5 lei pe noapte, dar ei nu au de unde. În momentul de față sunt făcute solicitări către toate instituțiile publice din Sibiu care ar putea să-i ajute.
Nu vor să ajungă infractori
La aflarea situației, oamenii au intrat în panică și spun că vor intra în greva foamei, pentru că nu văd nici o soluție, dacă singurul adăpost din județul Sibiu se va închide. Dacă adăpostul se va închide nu le va mai rămâne decât să umple gara, parcurile sau ghetourile. Pentru mulți dintre ei, adăpostul este singura șansă de a nu ajunge infractori.
Sandu are 59 de ani. A avut casă de la stat, pe care a revendicat-o proprietarul şi astfel a rămas fără un acoperiş deasupra capului. Așa a ajuns la adăpost. „Este o problemă foarte gravă. Dacă pentru adăpostul de câini se cheltuie anual o sumă foarte mare, pentru oameni nu se cheltuie un leu. Problema este că 99% din oamenii de aici nu au un serviciu stabil, așa că mă întreb: de unde vine omul cu 5 lei zilnic? Dacă se închide adăpostul, oamenii ce fac? Unde merg? Oamenii sunt disperaţi, mulţi hotărăsc să intre în greva foamei. Problema este să se implice primăria şi prefectura!”, spune el.
Ioan are 45 de ani și spune cu o voce plină de speranță. „Nu cred că va lăsa Primăria să se întâmple aşa!”, apoi adaugă: „Dacă o firmă mare din Sibiu ar sponsoriza adăpostul, mi s-ar părea normal să nu primim totul pe gratis. Eu aș fi dispus sa lucrez pentru firma respectivă: să plantez copaci, să tund iarba, orice”.
Crăciun vine la adăpost din luna decembrie. „Am venit pentru un loc să dorm. Nu vin zilnic, pentru că se fac 22 de zile şi atunci nu mai am voie. În restul zilelor dorm în gară, la mănăstiri. Problema este că nu am un buletin de Sibiu. Nu știu ce voi face dacă se va închide”.
Domnul Nicu este paznic supraveghetor la adăpost. El a văzut și auzit multe dintre poveștile acestor oameni: „Peste 90% din cei de aici nu au buletine permanente. Niciun angajator nu îi angajează, chiar dacă sunt muncitori şi harnici. Gândiţi-vă la un lucru: oamenii aici nu au voie să bea. Dacă se va închide adăpostul, infracţionalitatea se va mări! Vor ieşi pe străzi, vor bea”.
Este completat apoi de Costel „Aproape toți oamenii de aici ar vrea să muncească, dar nu au unde. Eu am fost zidar, am lucrat pe șantier timp de 40 de ani, sunt meseriaș bun. Ultima dată, am ridicat un azil în Sibiu, dar m-am certat cu patronul și am rămas zilier”.
Sigur, am putea să-i judecăm. Un alt tânăr distribuia ziare în Sibiu, dar lua prea puțini bani. Azi aduce ziare din Vâlcea și le vinde cu un leu. Dacă se închide, va ajuge să doarmă iar în gară. Putem spunem că este vina lor că se află acolo. Am putea să nu-i credem că vor să muncească. Am putea să-i acuzăm că nu fac nimic să-și schimbe viața. Ar putea să nu ne pese, pentru că nu este problema noastră, ci a lor și, probabil, a autorităților. Am putea să-i blamăm și să-i punem la zid. Este cel mai simplu, dar nu este uman. O vorbă sfântă spune să nu judecăm și să ne ajutăm aproapele. Așa, cu siguranță o să ajungem să ne placă mai mult de noi și de lumea în care trăim.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice
La selecția făcută în data de 6 februarie 2015, Comisia de evaluare a MMFPSPV s-a aflat în imposibilitatea de a propune acordarea, de la bugetul de stat, a unei subvenții pentru Adăpostul de noapte din Sibiu, în baza Legii nr. 34/1998, aşa cum ceruse Fundația Consorțiul pentru Dezvoltare Locală Sibiu. […] Mai precis, a lipsit dovada dreptului de a acorda servicii sociale, conform legii și precizărilor din anunțul MMFPSPV privind termenul de depunere a cererilor de solicitare a subvenției pentru anul 2015, respectiv lunile martie-decembrie. […] În acest caz, recomandăm fundaţiei să se adreseze Consiliului Local Sibiu, având în vedere că, în situaţiile în care asociațiile și fundațiile acordă servicii de interes local, prevederile Legii nr. 34/1998 sunt aplicabile și bugetelor locale.
Primăria Sibiu
Primăria Sibiu a sprijinit Adăpostul de Noapte încă din 1997 când a acordat permisiunea de utilizare gratuită a spațiului. Anul trecut am cumpărat clădirea după ce aceasta a fost retrocedată Parohiei Ortodoxe, pentru a menține astfel deschisă unitatea. În ultimii 10 ani am sprijinit acest Adăpost și cu fonduri, gestionând un grant din partea guvernului din Bavaria, proiect care s-a încheiat la 1 ianuarie 2015.
„Am fost informați despre problemele financiare ale Adăpostului și dat fiind faptul că dosarul depus pentru finanțare la ministerul de resort a fost respins, în ședința Consiliului Local din această lună am propus un proiect prin care deschidem o linie de finanțare atât pentru centrele de zi pentru copii proveniți din familiile cu risc de separare dar și pentru Adăpostul de Noapte.” Astrid Fodor, primarul interimar al municipiului Sibiu.
Barza de opoziție
România este un areal geografic, locul în care cetățenii consideră că s-a născut civilizația europeană, limba latină și energii spirituale remarcabile. Acest spațiu e conform arheologilor capătul autostrăzii stepei pentru toți călăreții originari din Asia Centrală. Niște domni înarmați cu arcuri și săgeți au adus diversitate genetică Europei.
În acest moment România pare a fi eticheta cea mai potrivită pentru actualitatea stupefiantă a știrilor din Bulgaria. Aici, la noi, luptătorii ninja antimafia devin din pseudo-temniceri inculpați penal, din șefi ai agențiilor de integritate infractori preocupați de bunăstarea proprie și personală. Dacă Orson Wells ar fi trăit azi, aici în România, rinocerii lui Eugen Ionesco s-ar fi înverzit de invidie.
Prinși în războiul pe Twitter al alocațiilor pentru copii, politicienii români atunci când nu iau șpagă în poșete negre ministeriale sau sub camuflajul amurgului din cimitir, respiră aerul pitoresc al unui sarcasm exuberant. România a simulat atât de mult democrația liberală, încât azi în aceste locuri nici sistemul metric de măsură nu mai este dincolo de orice dubiu. A minți ca la meteo nu e doar un refren muzical de o calitate îndoielnică sancționat de CNA, ci realitatea crudă a societății românești cu autostrăzi înnămolite, orașe fără apă curentă și o punctualitate orientală de invidiat.
Pentru că românul verde s-a plictisit între timp de rațiunile de existență occidentale și modelele sociale europene, cineva mai inteligent, fără abilitatea de a introduce atenția în buzunar, motorul subversiv al economiei, trebuia să existe. Așa a apărut barza.
Legea românească protejează berzele, iar când un român sătul de găinaț și pene a solicitat mutarea cuibului unui cocostârc mioritic, un comitet academic cu aprobarea guvernului a intrat în acțiune. Însă superbul animal, poate cel mai pitoresc opozant al sistemului din România, a ignorat ordinul de ministru și a revenit în locul în care clocește la sosirea din migrația africană. Acest cocostârc nemernic face ceea ce nu e în stare un sindicat din administrație, un partid politic și chiar vocea omului sătul de bătaia de joc guvernamentală din ultimele decenii, își vede de treabă.
Periodic cetățenul român fatalist prin cultură și mesianic prin inacțiune și-a ales diverși idoli sau pivoți morali, simboluri în care a investit încredere, așteptări și speranțe viitoare de mai bine. De la arhangheli ai dreptății, până la lideri populiști de toată mâna, calea spre dezamăgire a rămas constant deschisă. Așa s-au înecat calificările naționalei de fotbal la mondiale sau instituțiile subrezite anticorupție. Poate e timpul ca astăzi să credem într-un bărzoi. Trăiește pe picior mare, are gușa relativ mai mică decât pelicanii lacomi pe care îi cunoaștem și cu o elită cazată pentru un ciclu electoral la răcoare, oricum nu prea mai avem de un alege. Până la urmă mai degrabă merită barza o statuie ecvestră decât Dan Șova.
Mărturii despre Părintele Arsenie Boca: Nu dădea canon multe rugăciuni sau metanii
Preotul Ioan Sofonea l-a întâlnit pentru prima dată pe părintele Arsenie la vârsta de 10 ani și a ajuns să fie timp de 5 ani ucenicul său, la Mânăstirea Sâmbăta. Născut în anul 1928, a copilărit în comuna Drăguș, la numai câțiva kilometri de mânăstirea Constantin Brâncoveanu, de la Sâmbăta. Din 1940, de la deschiderea mânăstirii, merge periodic la mânăstire, duminica și de sărbători, alături de părinții și ceilalți 4 frați ai săi. În anul 1943, părintele Arsenie i-a remarcat talentul muzical și l-a trimis la Școala de Cântăreți „Dimitrie Cunțan” de la Sibiu, pentru a se specializa în muzică bisericească. După absolvirea școlii, în 1946, va fi cântăreț în strană la mânăstirea de la Sâmbăta și va deveni frate de mânăstire. De altfel, în anul 1950, intră în monahism, sub numele de călugărul Ieronim. În anul 1959 însă, pe când era student în ultimul an la Facultatea de Teologie din Sibiu, este silit să părăsească mânăstirea, din cauza decretului 410, când mii de călugări și călugărițe au fost alungați din monahism. I se dă voie totuși să termine facultatea, iar mitropolitul Nicolae Colan îl sfătuiește să se căsătorească și să devină preot la o parohie. Astfel, se va căsători cu Aurelia, sora unui coleg de facultate și va fi repartizat la parohia Ercea Poarta, lângă Reghin. După 2 ani, se va muta la Vânători, în apropiere de Sighișoara, localitate unde va fi preot timp de 33 de ani. După pensionare, în anul 1955, la chemarea părintelui Răduleț, continuă și astăzi să slujească la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, de pe strada Gheorghe Dima. Spune că ceea ce l-a impresionat cel mai mult la părintele Arsenie a fost marea sa iubire față de oameni și puterea pe care a avut-o de a-i apropia pe români de Dumnezeu.
Veniți toți de la orașe să vă spovediți și să vă împărtășiți, că pe voi vă paște o mare primejdie
Perioada în care tânărul ucenic s-a aflat la Sâmbăta, în preajma părintelui Arsenie Boca, și-a pus amprenta asupra întregii sale vieți. Acele vremuri au avut o mare încărcătură spirituală și duhovnicească, fiind perioada celui de-al doilea război mondial. Oamenii erau în mari tulburări sufletești, iar întărirea le venea prin credință. Mulți alergau la mânăstirea Sâmbăta, unde se spovedeau, se împărtășeau și luau puterea de a merge mai departe și a face față greutăților. Părintele Arsenie nu îi împărtășea însă pe toți, din cauza păcatelor. Preotul Sofonea își amintește că la un moment dat unii oameni erau dezamăgiți, pentru că unora le dădea mâna, iar altora nu, atunci când plecau de la mânăstire. Văzându-i supărați, părintele Arsenie le-a spus să nu se întristeze, pentru că va avea ocazia să îi mai întâlnească și în alte dăți, în schimb, cei cărora le dădea mâna, vor pieri în război. Părintele simțea că în pericol sunt îndeosebi cei din orașe.
„Avea duhul cunoașterii, dar nu se arăta, nu făcea din asta un motiv de laudă. Le spunea oamenilor doar ceea ce aveau nevoie pentru folosul duhovnicesc. Le dădea sfatul să lupte pentru dreptate, pentru apărarea pământului românesc, iar în alte situații să nu tragă ca să omoare, ci să tragă în aer. Le spunea mai ales celor de la oraș: Veniți toți de la orașe să vă spovediți și să vă împărtășiți, că pe voi vă paște o mare primejdie! Ceea ce s-a și întâmplat. Au venit peste orașe bombardamente și mulți au pierit. Cu darul înainte-vederii, Părintele știa cine va muri în bombardamente. Și cu aceștia dădea mâna. Vedea că n-o să mai vină la mânăstire”, povestește părintele Sofonea.
În Predici, Părintele Arsenie striga cuvântul lui Dumnezeu către oameni
Ucenicul său își amintește că în general, Părintele Arsenie avea un chip luminos și senin și o voce blândă, însă atunci când predica, glasul său devenea sever. În timpul Predicilor nu se mișca nimeni, chiar dacă afară ploua. Toți erau atenți la cuvintele sale, care te înălțau sufletește și te făceau să îți dorești să fii un cât mai bun credincios. Repovestea rar Evanghelia zilei, ci, pornind de la cuvântul lui Hristos, de la parabola sau întâmplarea biblică, urmărea o temă principală, un adevăr pentru vremurile noastre. Oamenii se simțeau ei înșiși ridicați spre înălțimi duhovnicești și deveneau conștienți și îndurerați de starea de păcat în care trăiau.
„Părintele Arsenie striga cuvântul lui Dumnezeu către oameni. Îi îndemna să-L urmeze pe Hristos, să nu se lase ispitiți de lume, să nu cadă din dragostea lui Dumnezeu. Atât erau de convingătoare cuvintele lui, încât te hotărai cu tot sufletul să îi urmezi sfaturile și învățăturile, să devii un râvnitor al vieții lui Iisus Hristos, modelul de viață sfântă, după voia lui Dumnezeu ”.
În permanență, duhovnicul le explica oamenilor de unde le vin necazurile și le arăta ce se va întâmpla dacă vor continua să săvârșească acele păcate, neîntorcându-și fața către Dumnezeu.
„Îi urmai sfatul, pentru că avea cuvinte înțelepțite de Duhul Sfânt. În viața lui austeră, în cuvintele lui, oamenii vedeau un urmaș al lui Hristos care le lumina mintea. Părintele asculta necazurile fiecăruia, îi explica de unde i se trag, de ce are probleme. Îi trezea conștiința și îl aducea pe om la un alt nivel de înțelegere a vieții, mai adânc, astfel încât acela simțea nevoia unei trăiri profunde, cu hotărârea de a urma calea credinței în Dumnezeu. Spunea că nu este mântuire acolo unde nu sunt Sfinte Taine”, explică părintele Ioan Sofonea.
Părintele Arsenie îi oprea în mod categoric pe oameni să nu lucreze duminica și de sărbători, spunându-le: „N-aveți niciun spor cu ziua pe care i-o furați lui Dumnezeu”.
Cine nu înțelege că duhovnicul este cel pe care Hristos l-a lăsat să ierte păcatele oamenilor, acela este un om pierdut
Părintele Sofonea spune că la spovedanie părintele nu se grăbea niciodată. Avea multă răbdare și îl lăsa pe credincios să spună ce voia el, ce voia să mărturisească, iar la final, intervenea și spunea: „Ai mai făcut și altele. Asta de ce n-o spui? Astălaltă de ce n-o arăți, că și asta ai făcut-o?” Nu te puteai ascunde de privirea sa pătrunzătoare, nici cu cuvântul, nici cu gândul. În timp, oamenii mărturiseau tot ce greșeau.
„No vezi, pentru toate astea trebuie să plătești. Să plătești cu suferințe, cu canon, pentru că păcatele trebuie plătite. Nu bani la preot, ci osteneală. Voi trebuie să vă schimbați purtarea. Voi căutați minuni aici, dar eu vă rog să vă schimbați purtările, că asta vrea Dumnezeu, să vă schimbați purtările, nu minuni”, le spunea Părintele Arsenie.
Canonul pe care îl dădea celor care se spovedeau era să nu mai săvârșească păcatele:
„Eu nu vă dau canoane cu rugăciuni multe, cu metanii multe sau post greu. Eu cer omului să se îndrepte și să nu mai facă păcate. Canonul meu este să te lași pentru todeauna de păcat, să nu mai faci păcatul pe care l-ai făcut și l-ai spovedit!”, le spunea el.
Părintele Arsenie considera că omul are posibilitatea de a scăpa de necazuri prin smerenie și iertare de la Dumnezeu, prin preotul duhovnic.
„Cine nu înțelege că duhovnicul este cel pe care Iisus Hristos l-a lăsat să ierte păcatele oamenilor, în fața căruia omul să-și plece capul și mândria, acela e un om pierdut, căci Iisus Hristos le-a dat preoților puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor. Așa că orice mijlocire de împăcare a omului cu Dumnezeu se face prin preot”, spunea Arsenie Boca.
Să nu fim mulțumiți că nu mâncăm carne, dar mâncăm carne de om
Cât privește postul, părintele Arsenie nu susținea neapărat să ții toate zile rânduite potrivit calendarului, ci le spunea oamenilor să postească atât cât au putere. Unii mai mulți, unii mai puțin, după cum pot. Punea însă un mare accent pe felul în care te comporți atunci când ții post.
„Să nu postim în înțelesul strâmt: să fim mulțumiți că nu mâncăm carne, ouă, brânză sau altceva, dar mâncăm carne de om, mușcând cu vorba, clevetind, osândind, mințind sau jurând strâmb. Postul nu e un regim al stomacului – zicea Părintele, o chestiune de siluetă, ci e o cale spre mântuire. A gândi altfel, înseamnă a înjosi postul cu care a postit Iisus Hristor și ar fi o ocară.
Preotul Ioan Sofonea și-a relatat atât întreaga experiență de la Mânăstirea Sâmbăta, cât și numeroasele învățături primite de la marele duhovnic Arsenie Boca, în cartea sa, intitulată „Am auzit un sfânt vorbind.Părintele Arsenie Boca”, disponibilă la biserica de pe strada Gheorghe Dima.
