…sosesc mereu la geam cu Moş Ajun colindători… Unii te prind în oraş, te pocnesc cu steaua să stai pe loc şi să asculţi cum steaua sus răsare ca o taină mare la anul şi la mulţi ani. După care, şo ! pe bani. Ce să-i faci, vine Crăciunul şi inima ţi-e învăluită în lumină. Plusezi şi mergi mai departe. Eşti în căutarea unui cadou pentru cineva drag. Poate ceva catifelat, cald, să te învăluie precum o poveste la gura sobei. Da de unde! Nu găseşti decît raşpel sintetic bun de iritat pielea sau de băgat degetul în priză. Cum tragi un astfel de produs pe cap, scoţi scîntei! Cobori din marele magazin cu nume răcoros de pădure plin de marfă pentru lumea a treia şi pigmei. Renunţi. Nici mall-ul de la marginea oraşului nu e o variantă. Acolo totul e la preţ de blănuri şi mai rişti şi să te calce vreun snob nervos cu coşul lui, plin ochi de inutilităţi, pe ritmuri de jingle bells . Crăciunul postmodernist şi-a pierdut dimensiunea religioasă şi provoacă nevroze. Noroc că ştii un loc pe centru cu cafea bună. Te poţi cuibări in aroma ei şi poţi visa la Crăciunul românesc din inima ta.
În satul bunicilor era întotdeauna cald şi bine. Viaţa se rotea în jurul bisericii, mică şi plină de sfinţi. Intrai în ea ca într-o carte cu poveşti, iar în icoanele împărăteşti Cristos zâmbea blând şi Maica Domnului era atât de frumoasă ! An de an, pentru credincioşia şi buna cuviinţă a românilor, Dumnezeu învăluia satul într-o hlamidă de zăpadă care scînteia în lumina albastră, pe care tot El o cobora din cer în seara de Ajun peste cetele de colindători. În cântări minunate, vestea naşterii lui Cristos era purtată cu bucurie. La toată casa era lumină, semn că vor fi primiţi cu drag, cu colaci calzi , nuci, mere coapte şi multe vorbe de duh. Şi nimeni, oricât de necăjit, nu rămânea lipsit sau în afara sărbătorilor. Postul se respecta cu sfinţenie. Naşterea Domnului era primită mai întâi cu Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun, unde venea tot satul, în straie strămoşeşti, şi, abia mai apoi cu masa plină. Iar pe firul bucuriei tuturor, inimile noastre de copii se înşirau ca nişte mărgele.
Ajunge cu visarea. Ţi-ai băut cafeaua. De acum, înapoi la realitatea fără brand-uri româneşti şi fără Cristos. S-o credem noi ! Nu pot să nu-mi amintesc cuvintele unui părinte, binecunoscut sibienilor pentru darul de a vorbi generaţiei tinere pe limba ei, spuse – în preajma Crăciunului -studenţilor de la Jurnalistică: „Vreau să încep cu o Ştire care ţine cap de afiş de mai bine de două mii de ani: s-a născut Cristos !”
Din an în an
Președintele ales, Klaus Iohannis, a transmis condoleanțe familiei etnografului Horst Klusch
Klaus Iohannis a transmis un mesaj de condoleanțe pentru familia lui Horst Klusch, cel care a fost un renumit etnograf și colecționar din Transilvania. Horst Klusch s-a stins din viață pe data de 16 decembrie, la vârsta de 87 de ani.
„Am primit cu tristeţe vestea pierderii unui om de cultură care a avut o contribuţie foarte importantă în comunitatea sibiană, domnul Horst Ernst Klusch. De numele domnului Klusch se leagă o carieră dedicată artei, numeroase colecţii valoroase, evenimente importante ale Sibiului, dar şi calităţile personale ale unui om cu adevărat deosebit. Condoleanţe familiei îndurerate. Dumnezeu să îl odihnească!” a transmis președintele ales, Klaus Iohannis
Horst Klusch Horst a fost un etnograf şi colecţionar renumit, un profesor şi îndrumător desăvârşit. Horst Klusch şi-a trăit cei 87 de ani până în ultima clipă şi a făcut asta alături de colecţia sa.
HARTING România din Sibiu, CEA MAI MARE LOCAȚIE DE PRODUCȚIE în cadrul grupului, din afara Germaniei. Produs în Sibiu
ÎNCEPUTUL. La 01.09.1945, Wilhelm şi Marie Harting au înfiinţat firma „Wilhelm Harting Mechanische Werkstätten”, un mic atelier de 100 mp în orașul Minden, Germania. În prezent, compania HARTING operează în 37 de companii naţionale de vânzări şi 14 fabrici de producţie. Cu aproape 4.000 de angajaţi, activităţile acoperă toate cele 5 continente – Europa, Asia, America, Australia şi Africa. Compania HARTING este lider de piaţă pe segmentul producţiei de conectori industriali şi unul dintre cei mai mari furnizori de soluţii industriale inteligente.
DEZVOLTAREA în România. Activitatea HARTING a demarat în Sibiu, în anul 2002, cu un partener român. S-a început cu producţia de componente pentru industria auto şi producţia de conectori industriali. În anul 2003 a fost înfiinţată compania HARTING România în Sibiu, iar în anul 2007 a fost deschisă o nouă locaţie de producţie cu o suprafaţă de 4.400 metri pătraţi în Parcul Industrial Vest.
VIITORUL. HARTING România şi-a propus pe termen lung extinderea spaţiului de producţie din Sibiu, secvenţial în patru etape de construcţie, până la 28.100 metri pătraţi. În anul 2015 vor începe lucrările la cea de-a doua hală de producţie în Parcul Industrial Vest, pe o suprafaţă de 5.500 metri pătraţi.
PREZENTUL. Aproximativ 600 angajaţi ai HARTING România lucrează în cele două locaţii mari din Sibiu:
Automotive (strada Râului) este una dintre locaţii, unde se produc electromagneţi pentru tetiere activate la coliziune (Mercedes C, R, M, S), pentru cutii de viteză (Volvo S60, S80, V70, XC70) precum şi pentru suporţi suspensie motor (Audi A4, A5).
Connectivity&Networks (Parcul Industrial Vest) este cea de-a doua locaţie, unde se produc, cu ajutorul mașinilor de injecţie mase plastice, o parte din componentele care ulterior se folosesc la asamblarea conectorilor industriali, electrici și electronici, a cablurilor de alimentare ale automobilelor electrice și conectorilor de date și putere (Han, Din Power, Porsche, Audi, RJI, D-Sub, ș.a.)
Anumite produse fabricate în Sibiu sunt concepute local în cadrul departamentului R&D şi implementate de: Inginerie Industrială – prin management de proiect, coordonarea și urmărirea produsului de la prototip până la producţia de serie; Producţie – cu organizarea şi gestionarea liniilor de producţie şi şcolarizarea angajaţilor; Calitate – garantează respectarea standardelor de calitate; Logistică şi Achiziţii – lansarea comenzilor de producţie și organizarea proceselor de achiziţii.
Echipa de dezvoltare software pentru tehnologia RFID (identificare prin radiofrecvenţă) din cadrul departamentului IT din Sibiu generează pentru clienţi soluţii tehnice pentru creşterea productivităţii şi eficienţa producţiei.
Certificările DQS ISO/TS 16949, ISO 9001/2001, IRIS Rev.02 (International Railway Industry Standard), cea mai pretenţioasă certificare din industria feroviară şi ISO 14001, garantează calitatea produselor şi serviciilor HARTING şi dovedesc preocuparea companiei pentru protecţia mediului.
CONTACT: HARTING Romania SCS, Sibiu, Strada Europa Unită nr. 21, Tel: +40 369 102 612, Fax: +40 369 102 622, e-mail: [email protected]
CSU aproape de o performanţă istorică! Sibienii pot termina un an întreg fără înfrângere în Sala Transilvania, în campionat
CSU Sibiu poate reuşi o performanţă deosebită în meciul cu BCM Piteşti. Baschetbaliştii pregătiţi de Miodrag Perisic pot încheia un an întreg fără înfrângere pe teren propriu, în campionat. Asta deoarece, „vulturii” nu au cunoscut gustul amar al înfrângerii în Sala Transilvania pe durata ianuarie-decembrie 2014, în Liga Naţională,. Singurul eşec suferit de „vulturi” a venit în meciul decisiv al playoff-ului de tristă amintire cu rivalii de la Universitatea Cluj. În rest, nici o formaţie din România nu a reuşit să plece victorioasă de la Sibiu. Ei au acumulat 13 victorii la rând şi zero înfrângeri. CSU Sibiu-BCM Piteşti se joacă astăzi de la ora 18,00. „Trebuie să facem tot ce este posibil să ne apărăm terenul, şi să reuşim o victorie importantă petru noi. Vrem să terminăm anul în cel mai frumos mod posibil. Sper să fie o atmosferă frumoasă, să câștigăm acest meci, să jucăm bine”, a spus Miodrag Perisic.
CSU Sibiu, ultimul meci de pe teren propriu în 2014
Galben-albaştrii încheie 2014 în faţa propriilor fani. Baschetbaliştii sibieni vor întâlni pe BCM Piteşti, în ultimul meci din acest an, în Sala Transilvania. Partida va avea loc, astăzi, de la ora 18,00. „Este ultimul meci pe care îl jucăm acasă, în campionat. Piteștiul este o echipă care a pierdut numai două meciuri până acum. O echipă foarte bună, cu rezultate foarte bune. Vom face tot ce este posibil pentru a-i face fericiți pe fani și să terminăm cu un rezultat bun”, a declarat tehnicianul gazdelor, Miodrag Perisic.
Aeronava prezidențială a aterizat forțat la Sibiu, președintele trebuia să ajungă în capitală
Aeronava prezidențială a aterizat la Sibiu deși trebuia să ajungă la București. Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile în capitală, avionul a aterizat pe aeroportul din Sibiu iar șeful statului a plecat apoi cu o mașină înspre București.
La București era ceață iar avionul nu a putut ateriza acolo, astfel comandantul aeronavei a decis să aterizeze la Sibiu. Președintele Traian Băsescu a fost așteptat de două echipaje SPP și a plecat la București cu mașina.
Șeful statului venea de la Bruxelles unde a participat la Consiliul European. Acest summit ar fi trebuit să se desfășoare pe parcursul a două zile însă președintele Consilului European, Donald Tusk, a decis ca acesta să se încheie după prima zi, atsfel că nimeni nu se aștepta ca Traian Băsescu să se întoarcă atât de repede în țară.
Prima reuniune în cadrul proiectului „Suntem pe aceeași scenă cu asemănările și deosebirile dintre noi”
În perioada 1 – 5 decembrie 2014 a avut loc la Veliko Tarnovo, Bulgaria, prima întâlnire în cadrul parteneriatului strategic școlar „Suntem pe aceeași scenă cu asemanările și deosebirile dintre noi . În acest proiect, cu derulare pe doi ani, finanțat de Comisia Europeană, CSEI Turnu Roșu are parteneri din Turcia, Bulgaria și Germania. La această mobilitate au participat profesorii: Grunca Anca, Siclovan Ecaterina, Nagara Ramona și Dudas Nela.
Proiectul își propune dezvoltarea creativității și a competențelor artistice ale elevilor prin intermediul dramei cu scopul reducerii violenței și agresivității din școli, crearea unei atmosfere prietenoase în școlile participante la proiect, imbogatirea cunostintelor despre cultura tarilor partenere, motivarea elevilor pentru invatarea unei limbi straine pentru o mai buna comunicare, dezvoltarea stimei de sine si incurajarea lor pentru a crea o Europa fara granite, pentru a crea atitudini democratice in Europa. De asemenea, proiectul își propune să valorizeze experiențele pozitive ale cadrelor didactice participante, să favorizeze schimbul de experiență, să evidentieze utilitatea folosirii dramei și a noilor tehnologii ca metode de facilitare a integrării în Europa a tuturor copiilor indiferent indiferent de condiţia socială sau materială, de sex, rasă, naţionalitate, dizabilitate, religie.
În decursul celor doi ani, elevii vor crea si dramatiza doua piese cu titlul dat Toleranta impotriva intolerantei si Noi suntem cetateni ai Europei, care vor fi jucate in limba romana sau engleza si inregistrate pe un DVD al proiectului, vor crea o colectie de piese de teatru in limba engleza (3 piese din fiecare tara), un dictionar de limbi materne/engleza Either appear the way you are or be the way you appear – acest titlu trebuie tradus in 10 cuvinte astfel incat elevii din diferite tari sa-l poata invata, un calendar cu costume populare din tarile participante si trei reviste care sa cuprinda articolele referitoare la acest proiect. Dat fiind faptul ca scoala noastra scolarizeaza doar copii cu CES, acestia vor fi sprijiniti in permanenta de cadrele didactice din scoala. Profesorii vor beneficia de doua formari a cate cinci zile, in Germania si Turcia. Aceste formari vizeaza subiecte legate de integrarea elevilor cu CES si se vor desfasura in parteneriat cu Universitatile din Ettlingen (Germania) si Burhanyie (Turcia).
Intalnirea de proiect a debutat cu o masa rotunda in care s-au derulat prezentari PowerPoint ale tarilor si scolilor partenere in proiect in scopul cunoasterii diferitelor sisteme educationale, a curriculumui fiecarei scoli, a specificului social si cultural al fiecarei tari.S-a creat logo-ul proiectului, postere ale proiectului, am definitivat de comun acord modul de prezentare a produselor finale ale proiectului si calendarul viitoarelor intalniri. Am vizionat piesa de teatru Fara prejudecati pusa in scena elevii bulgari si regizata de domnul profesor Borislav Minchev, un real succes ! Am beneficiat si de un curs introductiv de drama scolara realizat, responsabilul de teatru din scoala partenera. A avut loc o intalnire cu reprezentatul ONG-ului AMALIPE – Teodora Koleva, care ne-a prezentat diferite metode de integrarea a romilor in scolile si societatea bulgara si o intalnire o poeta care ne-a recitat din creatiile proprii si din cele ale marelui nostru poet Nichita Stanescu ! Aceasta reuniune a evidentiat unul dintre rolurile acestui proiect : oferirea oportunitatatii de a lucra intr-o echipa internationala, eliminand barierele de comunicare si conectand valorile europene in scopul imbunatatirii activitatii cu elevii.
Pe tot parcursul vizitei ne-am bucurat de ospitalitate, de o deosebita grija din partea organizatorilor reflectata de organizarea amanuntita a activitatilor. Totul s-a derulat conform programului stabilit anterior intalnirii, intr-o atmosfera calda, prietenoasa ceea ce ne-a facut sa ne simtim ca intr-o familie.
In perioada 22 – 28 martie 2014 va avea loc prima formare a profesorilor, in orasul Burhanyie (Turcia), formare la care vor participa 10 cadre didactice din scoala noastra.
Proiectul se deruleaza cu sprijinul financiar al Comisiei Europene in cadrul Programului Erasmus Plus. Informatiile prezentate reprezinta responsabilitatea exclusiva a echipei de proiect.
Revoluţionar, după 25 de ani: România nu este acum ceea ce am sperat noi
În Sibiu se pregătesc în aceste zile manifestări dedicate împlinirii a 25 de ani de la Revoluţia din 1989. Unii sărbătoresc, alţii comemorează. Unii se bucură, alţii vor plânge. Primii sunt cei care au beneficiat de schimbările ultimului sfert de veac, ceilalţi sunt cei care au trăit această perioadă cu gândul la cei dragi pe care i-au pierdut în acel decembrie însângerat. Pentru toţi, zilele de 21 şi 22 decembrie vor fi altfel decât orice zi obişnuită a anului.
99 de persoane şi-au pierdut viaţa pe străzile Sibiului şi 254 au fost rănite la Revoluţie. Pe lângă ei au fost mulţi alţii care au ieşit în stradă şi au determinat schimbarea. Unii sunt numiţi revoluţionari, având acte în regulă care dovedesc acest lucru. Alţii n-au cerut astfel de documente. Toţi ar fi vrut să afle până acum adevărul despre ce s-a petrecut atunci, dar, cel puţin deocamdată, mai au de aşteptat.
Mulţi dintre cei care au luptat în decembrie sunt dezamăgiţi de cum arată acum România, dar spun că sacrificiul tuturor a meritat.
Revoluţionarul Mircea Bucur este preşedintele Asociaţiei Sibiu Decembrie 1989, dar deţine şi funcţia de preşedinte la nivel naţional al Blocului Naţional al Revoluţionarilor 1989 România.
Întrebat ce părere are despre România la 25 de ani de la Revoluţie, Mircea Bucur răspunde: „Nu este ceea ce am sperat noi. Democraţia s-a transformat pentru unii în anarhie. Fiecare a făcut cam ce a vrut, legile sunt foarte elastice, avem o ţară de procese. Nu este ceea ce ne-am dorit şi nu este ceea ce e în ţările cu democraţie veche”.
Mircea Bucur spune cu amărăciune că ar fi vrut altceva de la România ultimilor 25 de ani, ar fi vrut o ţară altfel şi lucruri clare.
„Aş fi vrut să nu fim o ţară care întinde mâna şi aş fi vrut ca oamenii să o ducă mult mai bine. În 1989 am plecat de la o ţară care nu avea datorii şi avea bogăţii şi, culmea, acum am ajuns o ţară care are datorii şi nu mai are nici bogăţii pentru că le-au luat alţii”, spune Mircea Bucur.
Deşi dezamăgit de România acestei perioade, Mircea Bucur spune însă că fiecare sacrificiu din decembrie 1989 a meritat.
„Bineînţeles că a meritat. Noi am luptat pentru libertate şi asta o avem. Avem dreptul să spunem fiecare ce gândeşte. Am luptat pentru demnitate şi asta, din păcate, nu o prea avem. Cu atât mai puţin noi revoluţionarii. Am ajuns să fim cea mai batjocorită minoritate din România. În plus, am luptat pentru democraţie. Asta este cum este, la limita dintre democraţie şi anarhie. Dar în continuare sperăm, pentru că speranţa moare ultima”, explică sibianul.
Mircea Bucur, inginer de meserie care a lucrat 15 ani în fost fabrică Arsenal de pe Bulevardul Victoriei spune că vede cu inima strânsă cum chiar în aceste zile ultimele rămăşiţe ale colosolui industrial dispar din oraş.
„De câte ori trec pe acolo mi se strânge inima. Noi aveam nişte fabrici care, după cum se spune, erau unicat în Europa. Nu mai avem nimic, nu mai avem industrie, totul se distruge”, mai spune Mircea Bucur.
Întrebat despre Revoluţie, povesteşte că toate zilele de atunci i s-au părut la fel. A fost multă agitaţie, multă adrenalină, multă teamă, focuri de armă, incendii, oamenii seceraţi de gloanţe, cadavre.
Imaginile acelor zile de coşmar i s-au întipărit în minte pentru totdeauna.
„Se zice că ar fi venit nişte studenţi de la Timişoara care au împărţit mici manifeste care cereau oamenilor să iasă în stradă. Eu n-am primit. Lucram pe vremea aia la Dacia Service şi eram în concediu în zilele acelea. În 21 decembrie am dus copiii la grădiniţă pe strada Constiuţiei şi m-am dus către Piaţa Mare unde auzisem că s-au strâns muncitori de la fabrici. Când am ajuns în piaţă, deja ardea Aro. Momentul acela este renumit pentru Revoluţia de la Sibiu”, povesteşte Mircea Bucur.
Acesta îşi aminteşte de primul revoluţionar care a căzut secerat de gloanţe, de marşurile prin tot oraşul la care au participat zeci de mii de oameni, de toate momentele emoţionante ale acelor zile.
Unul dintre momentele care i-au rămas în minte şi l-au impresionat este cel în care Părintele Streza de la Răşinari a cerut manifestanţilor să spună „Tatăl Nostru” şi zeci de mii de oameni au îngenunchiat în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor.
Alt moment de neuitat este cel în care a început să se tragă în manifestanţi.
„A fost ciudat: în Sibiu, Braşov şi Arad s-a tras exact la 12.06. A fost clar la comandă. După ce a plecat ceauşescu s-a tras. Primul foc se zice că s-a tras din fostul Hotel Continental. Apoi s-a tras dinspre Miliţie şi Armată. Păcat că în timpul luptei pentru putere au fost multe victime”, povesteşte Mircea Bucur.
La 25 de ani de la revoluţie Mircea Bucur spune că nu i s-a părut normal ca în aceeaşi zi să se şi aniverseze să se şi comemoreze, astfel încât vor fi organizate manifestări atât în 21, cât şi în 22 decembrie.
Ziua de 21 decembrie va fi o zi de bucurie, a aniversării. Dimineaţa, revoluţionarii se vor strânge în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor şi în Piaţa Mare unde vor aprinde lumânări. Seara, va avea loc retragerea cu torţe a detaşamentului de onoare al Garnizoanei Sibiu. 30 de militari purtători de torţe vor merge pe următorul traseu: Monumentul Eroului Dumitru Croitoru (la sediul ISU Sibiu) – Bulevardul Victoriei – Cercul Militar – Bulevardul Victoriei – Bulevardul Vasile Milea – Monumentul Eroilor Revoluţiei din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor – Bulevardul Vasile Milea – Monumentul Eroului Niţă Octavian (la U.M. 01606, B-dul Vasile Milea) – strada Revoluţiei – Monumentul Eroilor Revoluţiei din faţa Academiei Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” – Monumentul Eroilor Revoluţiei din faţa Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu – strada Berăriei – Bulevardul Nicolae Bălcescu – Piaţa Mare. Tot în data de 21 decembrie, de la ora 15.30 va fi sfințită și o Troiță amplasată în Parcul Sub Arini, în apropierea Cupolei, închinată tuturor sfinților inchisorilor și eroilor martiri ai acestui neam.
În 22 decembrie va avea loc comemorarea eroilor revoluţiei. Se vor organiza şapte momente de depunere de jerbe şi coroane de flori la monumentele din oraş, iar la ora 12.00, timp de trei minute, vor bate clopotele tuturor bisericilor din oraş.
Părintele David de la Mânăstirea Sădinca: De Crăciun, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți, să ne gândim și la oamenii necăjiți
Trăită la nivel spiritual, Nașterea Domnului, sărbătorită anual în data de 25 decembrie, are puterea de a-l aduce pe Hristos în sufletele credincioșilor. Cum să ne bucurăm duhovniceşte de marea sărbătoare a Crăciunului ne spune părintele David Stoica, starețul Mânăstirii Sădinca, cel căruia marele duhovnic Arsenie Boca i-a prezis că va ajunge călugăr.
Cum ar trebui să întâmpinăm Crăciunul, cum să ne pregătim pentru marele praznic al Nașterii Domnului?
Cu mare bucurie, cu bucurie duhovnicească, pentru că s-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos și cu bunătate, pentru că vedeți că sunt mulți în jurul nostru care se află în necazuri, nu au case ori nu au ce pune pe masă. Să ne gândim în primul rând, când vom vedea mesele încărcate și pline de bunătăți și la acești oameni necăjiți . Poate mulți dintre dumneavoastră știu ce este foamea și atunci, gândiți-vă să le aduceți și celor nevoiași o bucurie în viața lor. Fiindcă noi suntem cei mai cerșetori, cerem mereu – Dă Doamne! Dă Doamne casă, mașină! Dumnezeu ne dă, dar noi ce-i dăm? Nu-i dăm nicio bucurie. Dacă dăruiești, primești. Primești pe Dumnezeu în sufletul tău, ai mulțumire sufletească, e ca o rugăciune, ca un dar de la Dumnezeu pe care îl primești.
Ce mesaj aveți pentru cei pentru care Crăciunul se rezumă la o sumedenie de cumpărături, cadouri, curățenie, petreceri, ignorând latura spirituală a momentului?
Este un obicei care nu este de la Dumnezeu, ei, prin cumpărături exagerate, prin distracții, prin jocuri, îl supără pe Dumnezeu, îl răstignesc din nou. Îi putem numi păgâni, pentru că ei fac atunci voia vrăjmașului și nu pe a lui Dumnezeu.
Obiceiul colindatului începe să se piardă. Ce părere aveți, aveau colindele un rol de apropiere din punct de vedere religios?
Aveau un rol mare. De mici copii eram nerăbdători să ascultăm colinda și chiar înainte de a vesti Nașterea, eram pregătiți spiritual pentru acest moment. Colindele religioase te leagă mai mult de Dumnezeu, de rugăciune, sufletul tău este mai curat, mai pur, sunt ca o rugăciune. În ziua de azi majoritatea ne pregătim cu de toate, cu bunătăți, cu cântece de jocuri, ne-mbătăm și uităm de obiceiurile noastre din moși-strămoși. Ați văzut, de exemplu, de Revelion, se adună toți în centrul Sibiului și ce fac? Se îmbată, sparg sticle, fac altele, nu se roagă, exact când ar trebui să îi mulțumească lui Dumnezeu, să fie mai darnici și să daruiască mai mult. Pentru ei, totul e numai o distracție, ca și când te-ai dus la o nuntă sau la o petrecere, și așa trec sărbătorile fără să fi lăudat pe Dumnezeu, fără să trăiești Nașterea Mântuitorului… e ca un păgânism, ăsta-i adevărul.
Care sunt principalele motive pentru care ajungem să ne îndepărtăm de Dumnezeu, ce slăbește sufletul?
Obiceiurile păgânești, ura și mândria, care le doboară pe toate și voile lumești, păcatele care sunt strigătoare la cer – duhovnicul vine și te întreabă și te povățuiește, dar neascultarea și obiceiurile cele rele te fac să greșești și să cazi în deznădejde și în păcate cele grele, de moarte. Nu mai este Iubire. Mântuitorul zice „Eu sunt ușa cea strâmtă, cine intră prin mine se va mântui”. S-a dus dragostea. Și între tineret, chiar dacă părinții le dau o educație, dar dacă ei gustă din păcatul oprit, dacă se droghează, se îmbată, atunci nu îi mai poți ține în frâu. La noi vin în fiecare lună mulți tineri, curați într-adevăr. Vreau să adresez și părinților slujitori la altar, cum sunt și eu, să fie mai buni, să fie mai darnici, duhovnicește și sufletește, să ne gândim că noi suntem niște sfeșnice, niște luminători, care să putem duce mai departe cuvântului lui Dumnezeu, să putem să alinăm suferințele prin cuvintele și faptele noastre, nu prin mândrie și orgoliu. Mândria distruge tot, iar smerenia te înalță spre cele mai înalte culmi duhovnicești, spre mântuirea sufletului.
Ați vorbit despre deznădejde. Cum se pot vindeca cei care cad cu ușurință pradă depresiilor, ajungând chiar la gesturi mai dramatice?
Prin rugăciune. Dar rugăciunea pe care o spui, să o trăiești, să o spui din suflet, să vii să plângi la icoana Mântuitorului sau a Maicii Domnlui, să vii la duhovnic să îți mărturisești păcatele și neputințele, fiindcă și noi trebuie să lucrăm, cum lucrează medicul cu trupul, noi lucrăm cu sufletul. Să știți că mulți au vrut chiar să se sinucidă, dar au venit, am stat de vorbă, ne-am rugat împreună și s-au întors pe calea cea bună.
Cum putem înfrunta nepăsarea care pune uneori stăpânire pe noi, astfel încât pe lângă preocupările materiale, grijile de zi cu zi, să îi facem loc și lui Dumnezeu în viața noastră?
Foarte greu. Cine trăiește ca un păgân, foarte greu poți să îl aduci spre Dumnezeu, iar pentru cel care face voia vrăjmașului, lupta este mare. Deci trebuie o luptă imensă ca să îl aduci pe acel om la calea cea dreaptă. Dar, prin rugăciune și prin post, sigur, dacă cerem de la Dumnezeu, ce nu ne dă?
Cum trebuie să ne raportăm la gândurile rele, negre, care uneori ne macină mintea?
Să le alungăm, cum spunea și părintele Cleopa, îi spui „Hai, pleacă! Du-te, de-aicea!”. Să le alungi de lângă tine, să zici Doamne miluiește. Călugării, părinții, recurg la rugăciune ca să le alunge. E important să le alungi, să nu le lași să se cuibărească în minte, ci să se ducă mai departe, să dispară.
Ce le recomandați celor care își doresc să se apropie de Dumnezeu, dar nu știu cum să înceapă. Care este primul pas?
Mai întâi să își caute un părinte duhovnic, care să îl îndrume și să se roage pentru el. Și așa, încet, încet începe să vină spre biserică și va fi tot mai prezent duminica, la sfânta Liturghie.
Ce mesaj aveți pentru sibieni cu ocazia Sărbătorilor?
Le doresc sibienilor să fie mai apropiați de duhovnicii lor, să își caute bisericile și să se roage, să trăiască o clipă cu Dumnezeu și să vada cate daruri pot să primească, să se gândească în primul rând la starea sprituală și să nu ia în considerare starea materială. Le doresc sănătate, mântuire, să fie mai darnici, să fie bisericile mai pline, să se roage și să nu lipsească de la sfânta și duhovniceasca Liturghie.
Traian Stoiță, 21 de ani de viață și 15 ani de folclor
Se spune că talentul este darul lui Dumnezeu pentru tine, însă ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu. Traian Stoiță s-a născut într-o familie în care talentul este deja la el acasă. Cu bunicul care „ne cânta la fiecare” și cu mama, Camelia Stoiță, artist popular consacrat, Traian a venit pe lume cu dragostea pentru folclor în sânge. Astăzi este un tânăr artist popular îndrăgit atât de sibieni, la el acasă, cât și de românii care l-au ascultat în țară și în străinătate. Deținător a numeroase premii și trofee ale diverselor festivaluri la care participă, se numără printre cei mai tineri interpreți, însă cu o vastă experiență a scenei. Fiecare moment trăit de Traian Stoiță în lumea folclorului românesc este special, însă unul singur este neprețuit. Atunci când urcă cu mama și cu sora lui, Ioana, pe scenă. Este pasionat și de literatură, muzică corală și plimbări de unul singur. Locul în care își încarcă bateriile este Mănăstirea Nicula de lângă Gherla, iar „Elevul Dima dintr-a VII-a” este cartea care i-a marcat adolescența.
Avea puțin peste 3 ani atunci când Traian Stoiță participa la primul său festival, „Alină-te dor, alină”, de la Cicărlău, Maramureș. Obține locul I, recitând amintirile lui Creangă, transpuse în versuri. Așa începe povestea lui în lumea folorului. „Fiind atât de mic, părinții mei nu au pus foarte mare accent pe partea artistică, pe care puteam să mi-o dezvolt sau nu. Apoi, în vara anului 1999, mama și-a lansat un album de muzică populară într-un spectacol prezentat de Mărioara Murărescu. Eram și eu acolo, iar părinții mei au vrut pentru prima dată să vadă dacă pot și vreau să cânt muzică populară”. Așa a ajuns maestrul dirijor Stelian Stoica, la Gura Râului, în casa bunicilor lui Traian. „Cu acordeonul în brațe m-a trecut prin câteva melodii, tonalități, ca mai apoi să le spună părinților mei „Voi nu știți ce aveți în casă!” Așa am ajuns pentru prima oară pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. Aveam 6 ani atunci.” Pentru Traian a urmat o perioadă de ascensiune. La numai două săptămâni de la lansarea sa a avut și prima apariție la televizor, în cadrul emisiunii Tezaur Folcloric, iar un an mai târziu, pleacă în primul turneu în străinătate, în Austria, alături de nume mari din folclorul românesc ca Ioan Bocșa, Drăgan Muntean, Sergiu Cipariu și mulți alții. De asemenea, îl însoțea și mama sa, care îi devenise și colegă. „În Austria am fost mai mulți ani la rând și în fiecare an am luat trofeul celui mai iubit artist, fiind mascota trupei”.
De la „ficior” la artist consacrat
Nenumărate premii s-au adunat în palmaresul lui Traian, printre care Trofeul la „Festivalul Peștișorul de Aur” (Tulcea), Locul I la „Moștenirea din bătrâni” (Avrig) sau premiul de popularitate la „Inimi fierbinți în țara de piatră” (Abrud). Primul album, „Dragu-mi-i pe vârf de munte” l-a lansat la vârsta de 7 ani jumătate. „Numele albumului era după o melodie din repertoriul regretatului Fărcașu și care mă reprezenta la acea vreme. Avem o strigătură în timpul căreia îmi aruncam pălăria pe jos. Acum nu o mai cânt atât de des, însă o fac cu mult drag și cu o mai mare emoție, pentru că îmi amintește de perioada de început”. Al doilea album a fost unul de romanțe și cântece de petrecere, imprimat alături de mama lui și un altul de muzică populară, intitulat „Mamă dragă, mama mea”, patru ani mai târziu. A urmat apoi o perioadă de schimări și decizii pentru Traian. A luat o pauză de muzica pupulară, impusă de vocea sa aflată în schimbare și în 2008 alege să urmeze Seminarul Teologic de la Cluj. Acolo și-a format un grup coral cu care a aprofundat atât repertoriul religios, cât și pe cel laic, continuând să-și alimenteze pasiunea pentru muzică. A realizat emisiuni de folclor la Radio Renașterea din Cluj, iar revenirea sa la muzica populară a fost făcută treptat. „Abia în momentul revenirii mele am realizat că oricât de mare ar fi fost dragostea mea pentru folclor, fără muncă nu voi putea face performanță. Am înțeles că lumea începe să mă perceapă ca pe un artist și nu ca pe acel băiețel drăgălaș care făcea furori.” Însă, Traian și-a demonstrat în continuare talentul, iar astăzi, la cei 21 de ani ai săi este membru al Uniunii Artiștilor Interpreți de Folclor Muzical din România, al cărei președinte este Ionuț Fulea. În plus, colaboreză cu ansambluri renumite din țară, inclusiv cu Ansamblul Cindrelul Junii Sibiului. A înființat quartetul coral „Anghelus”, format din absolvenți de teologie și studenți la conservator, colaboratori ai Oprei Române din Cluj, alături de care susține concerte în țară. Deși a fost și student al Facultății de Teologie, Traian a decis să o întrerupă, fiind astăzi student în primul an la Facultatea de Litere și Arte Sibiu. La Teologie nu va renunța. Chiar dacă nu o să profeseze, este decis să termine Facultatea și și-a reluat emisiunea de folclor, în Sibiu de această dată, la Radio Eveniment.
Și Ioana cântă
Marea mândrie a lui Traian este surioara lui, Ioana, care la 8 ani cântă alături de el și de mama sa. „Ioana era în fașă când a participat la prima ei emisiune televizată, iar la 4 ani și jumătate a înregistrat prima ei melodie. Pot spune cu mândrie că m-a depășit”. Ioana adoră și ea muzica populară și pe fratele ei deopotrivă. „Pentru mine, muzica populară înseamnă o mare bucurie, pentru că pot să fiu pe scenă lângă mana și fratele meu și atunci mă simt cel mai bine. Nu îmi este rușine să cânt muzica populară chiar dacă unii copii râd când mă aud. Cel mai mult îl iubesc pe Traian și mă bucur că acum ne aplaudă lumea pe amândoi”, spune micuța și curajoasa Ioana. De sărbători, Ioana a înregistrat colide pe un album, alături de fratele și de mama ei, precum și de alți artiști din Ardeal. Sibienii s-au obișnuit deja și cu prezența Ioanei pe scenele evenimentelor folclorice și, fără îndoială, va urma pasiunea mamei și a fratelui ei.
