Se vorbește prin târg că vin vremuri grele. Și asta din cel puțin trei motive.
Unu: din nou se formează un guvern pentru România la Bruxelles, de unde ne va fi pus în cârcă un prim ministru la fel de obedient ca și cel dinainte. Slugile sunt chemate să respecte toate indicațiile prețioase de la înalta poartă dacă vor funcții, bani și imunitate. Și vor! Am mai spus-o. Densitatea de cozi de topor pe metrul pătrat în România este maximă. Nu vă faceți iluzii. Acest popor mai e de stors și din puțintica lui avere, care i-a mai rămas după jaful de 36 de ani de la lovitura de stat din 89 încoace, mai e de supt. Și cine are sorbul ăl mai gros și burdihanul ăl mai nesățios? Păi, „camarazii” noștri de uniuni și alianțe cu care, cică, suntem egali, parteneri strategici și alte alea și pe care îi lăsăm să joace haloripa pe spinarea noastră pentru că nu există lideri și structuri statale în România care să conducă, să apere și să reprezinte acest popor.
Doi: două misiuni au fost îndeplinite cu acrivie de bolovanul amoral pe care românii îl cară în cârcă de la a doua lovitură de stat din România încoace și de la degringolada care a urmat. Sărăcirea poporului prin înglodarea în datorii făcute spre prosperitatea Germaniei și „vânzarea”, mai bine spus cedarea gazelor românești austriecilor, de la care le vom cumpăra la iarnă la prețul stabilit de ei!!! Așa ne-a făcut Iuda din nou iobagii austriecilor.
Trei: decontul continuu al cheltuielilor de război ale Ucrainei. Viniturile și căzăturile aduse de viitura soroșistă la malul românesc ne-au transformat în papagalii Europei, singura națiune care plătește orbește, la ordin de la Bruxelles, un război care nu este al nostru.
Și toate astea au fost posibile pentru că un ordin de peste ocean și trădarea la nivel înalt politic și militar din țară și-au dat mâna peste capul poporului român, o națiune de jertfă și sacrificiu în jocurile lăcomiei și perversității politice internaționale.
Ce-i de făcut?
Rezistență națională? Pare ultima soluție fără violență. Pentru asta însă e nevoie de trezvie, de sentimentul apartenenței la un popor căruia i s-a furat țara, de regăsirea înțelepciunii de supraviețuire ca națiune în vremuri de restriște, de omenie și de unitate. Se pare că bunul Dumnezeu așteaptă cu răbdare să ne regăsim ca popor și ca națiune, să ne unim – ceea ce pare imposibil la ceasul acesta – și să ne întoarcem la poruncile lui, singurele care pot curăți poporul acesta de păcatele grele cu care s-a îngreuiat în anii de comoditate și confort artificial cu care a fost „răsfățat”, tocmai ca să pună botul la indiferență, nepăsare și confuzia binelui cu răul și a adevărului cu minciuna.
Asta ar fi o soluție rațională și micile ajustări din viața de zi cu zi a câte unui român trezit la realitate ar putea avea putere de exemplu: să nu mai bagi niciun leu în buzunar străin, să știi că poți găsi tot ce ai nevoie și în afara supermarketurilor, să plătești peste tot cu bani gheață, nu cu cardul, să conștientizezi că poți face școală adevărată cu copiii tăi acasă sau la bibliotecă, să-ți simplifici viața, cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul. Să mergi Duminica la Sfânta Liturghie. Stai acolo, chiar dacă nu înțelegi pentru început nimic. Stai acolo unde se revarsă Harul lui Dumnezeu peste oameni și le dă putere, lumină minții și pace inimii.
Altfel, când va ajunge cuțitul la osul românului, ferească bunul Dumnezeu!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
