Din când în când se mai ridică – din pură întâmplare, la comandă sau din voia Domnului – câte un colț de la batista pusă pe țamabalul românesc. Și atunci ies la iveală asemenea grozăvii, încât depășesc orice imaginație, dar care nu se rezolvă nicicum, ci se scurg ca nisipul din clepsidră printre degetele justiției, de altfel cea care ar trebui să asaneze moral societatea, dar cum la noi totul s-a întors cu fundul în sus, o mocirlește și mai mult. Asta se întâmplă atunci când politicul năclăiește instituțiile statului. Să fim bine înțeleși, nu sediile lor, ci oamenii care le compun.
Și atunci mă întreb – și recunosc, nu găsesc un răspuns exhaustiv de multă vreme – cum a ajuns un popor, cu frică de Dumnezeu și plin de omenie, o nație de furioși, inumani și spurcați la gură. Vezi șuvoiul de otravă verbală care inundă rețelele de socializare și nu trebuie să fii psihiatru cu patalama ca să pui un diagnostic.
Desigur, ar trebui să vorbim mai degrabă despre summit-ul NATO, cel mai important element al actualității. Pentru alții, nu pentru noi. Că noi suntem, ca de obicei, pe nicăieri. Dar nu e cazul, pentru că e jenant să comentăm prestația unui out-sider în chestiuni de politică internațională și totalmente nereprezentativ pentru o țară aflată strategic la gurile Dunării, pe flancul estic al Alianței și în proximitatea imediată a unui război. Mi-e milă, mare milă și pentru preș.-ul nostru, dar mai ales pentru noi. Cu un om de stat în fruntea țării nu Turcia ar fi trebuit să fie marele câștigător la masa verde a summit-ului de la Ankara, ci România!
Dar să ne întoarcem la colțul de batistă ridicat de o pală de vânt de pe țambalul românesc. Dedesubt? Muuultă mizerie, minciună, suferință și lăcomie dusă in extremis. Un stat impotent în cârdășie cu o afacere privată oneroasă: azilele groazei din Bihor, cum le-a titrat presa.
Dar oare e un caz unic în România, descoperit, cum spuneam, din pură întâmplare, la comandă sau din voia Domnului? Nu. Și pe pariu că și peste ăsta se va repune batista pe țambal.
Memoria colectivă e scurtă, dar poate unii își mai amintesc de grozăviile ieșite la iveală după loviluția din Decembrie 89 despre orfelinatele – tot ale groazei – adevărate lagăre de exterminare pentru orfanii României și surse de venit pentru traficanții de copii; despre spitalele de psihiatrie – tot ale groazei – unde ființe umane erau tratate mai rău decât animalele. Azi se fac dezvăluiri despre azilele groazei, alt tip de lagăre de exterminare pentru bătrânii nimănui, handicapații nimănui, abandonații nimănui! Sunt ai României!!! Un stat eșuat? Nu. Ci impotent, căpușat, năpădit de omizile interne și devorat de lăcustele din exterior. Câți din cei care, ghiftuiți până la vomă, aruncă la gunoi pui fripți și icre negre au măcar o tresărire la gândul că undeva, pe un pat de fier într-un azil mizer un OM soarbe o zeamă lungă ca în celulele de la Aiud? Dar cel mai cutremurător nu este statul impotent, baștanii lui insensibili sau cârdășia cu profitorii privați. Cutremurător nu este sistemul, ci oamenii care îi „îngrijesc” pe acești oropsiți ai sorții. Ei sunt parte din România profundă pe care o credem sănătoasă moral, ca să nu ne pierdem speranța. Femeile acelea care vin zilnic „la servici” să-și îngrijească aproapele. „Personalul” al cărui ADN al omeniei a fost modificat genetic, devenind unul de gardian. Acest fapt este cel mai cutremurător eveniment al actualității!
Îți zguduie din temelii credința în omenia acestui popor, în care am fost educată să cred, ca o garanție a mântuirii neamului românesc.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
