�Am auzit că se închide Sometra. Va fi foarte greu pentru că avem credite de achitat. Trebuie să punem mâncare pe masa familiei. Am 52 de ani. Cine mă mai angajează la vârsta asta? Nimeni, vă spun eu. Iar fără Sometra, Copşa Mică nu există. Suntem disperaţi că nu ştim ce vom face�. Acestea au fost declaraţiile unuia dintre muncitorii Sometrei, care părăsea, poate pentru ultima oară, poarta unuia dintre cei mai mari producători de zinc şi plumb din Europa. Era dezorientat, nu ştia ce îi va rezerva viitorul. Nici măcar salariile compensatorii oferite de conducerea Sometrei nu-i alină durerea.
