Copiii din Arca lui Noe

Alexandra Ion Cristea; fotocredit: Ovidiu Matiu Casele lor nu sunt ca multe altele, în care copiii obişnuiţi se joacă, râd, mănâncă, dorm liniştiţi. Nici părinţii lor nu sunt mereu prin preajmă, mulţi dintre aceştia sunt plecaţi în străinătate sau plecaţi de tot. Visele lor nu prind de multe ori viaţă, fiind înconjurate de atâtea diferenţe, aruncate atât de departe de tot ceea e numit normalitate. Dar nu totul este pierdut. Pentru cei 35 de copii înscrişi la centrul Arca lui Noe din Cisnădie, viaţa de zi cu zi înseamnă speranţă. Cu fiecare temă făcută, cu fiecare întrebare răspunsă, orice elev se poate apropia, fără să ştie, de un viitor mai bun. Până la soluţia finală a unei vechi probleme, micuţii cisnădieni au şansa de a schimba, cu paşii lor minusculi, realitatea crudă care îi înconjoară. Reporterii Sibiu 100% au vizitat Centrul de zi patronat de Asociaţia Diakonisches Werk şi vă spun cine, pe cine, dar mai ales ce se învaţă aici. Cu coatele pe masă Pe o stradă însorită, dar tăcută, străbătută arareori de maşini, ajungem, fără să observăm, în faţa casei care găzduieşte Centrul Arca lui Noe. În faţa clădirii, câteva leagăne şi balansoare destul de vechi, dar vopsite proaspăt, îţi dau primul indiciu că aici vei găsi copii. Privind mai atent la geamurile largi, împodobite cu flori imense, decupate din hârtie, vei înţelege, fără a fi intrat măcar, câtă bucurie şi speranţă poţi găsi într-un spaţiu aparent atât de mic. „Copiii sunt la masă”, ne şopteşte Wieland Köber, însoţitorul nostru, în timp ce deschidem uşa aşezământului. Mai mulţi puşti sunt aliniaţi la măsuţe de-o şchioapă şi ne salută cu entuziasm. Văzându-i atât de senini şi cuminţi, nu ţi i-ai putea imagina altfel. „Au fost vremuri, la început, când aşezaţi la masă fiind, unii copii îşi apărau cu mâinile farfuriile, ţinând coatele pe masă, să nu cumva să le fure cineva mâncarea”, ne explică Kober, preşedinte al Asociaţiei Diakonisches Werk. Reguli stricte „Acest loc este pentru ei o nouă şansă de a se integra, de a-şi urmări visele şi de a se dezvolta”, spune Daniela Nicula, asistent social al centrului, care ne conduce prin diferite camere ale casei. Cu poveşti şi nevoi diferite, copiii de aici sunt aleşi pe baza recomandărilor primite de la Serviciul Public de Asistenţă Socială al Primăriei Cisnădie. „În fiecare an completăm locurile rămase libere, dar avem cereri de înscriere mult peste capacitate, unele chiar situaţii disperate”, declară Wieland Köber. Activitatea centrului, care vine în completarea programului şcolar, nu constă doar în găzduire, sprijin în efectuarea temelor sau consiliere socială, ci şi în monitorizarea permanentă a progreselor făcute de copii. Sunt reguli clare, respectate cu stricteţe, „Urmărim notele, temele, acolo unde este cazul facem vizite. Copiii nu au voie să lipsească nemotivat de la centru”, spune Daniela Nicula. Carnetele în aer În fiecare cameră, o nouă poveste cu lumină, băncuţe de lemn, jocuri colorate şi voci de copii. Tăcerea care cuprinsese casa a fost spartă într-un final de glasurile puştilor, întorşi către sălile de studiu. Câţiva s-au oprit preţ de câteva minute în faţa unui joc de fotbal, dar majoritatea copiilor s-au aşezat cuminţi în bănci, scotocind prin rucsacuri. Ne aşezăm şi noi în mijlocul lor şi îi privim cu uimire, cât sunt de veseli şi atenţi. ªi mulţumiţi, se pare, de casa lor de fiecare zi, în care mănâncă, se spală, învaţă, se joacă şi cresc. Unii, mai guralivi, ne povestesc bâţâindu-şi picioarele pe sub masă, despre părinţii lor, plecaţi în Italia. Alţii, tăcuţi, dar cu ochii veseli, arborând zâmbete ştirbe, ne urmăresc curioşi, aplecându-se din când în când asupra caietelor deschise. De nicăieri, se pornesc cu toţii la un moment dat, să-i arate profesoarei carnetele de note. Un gest de mândrie, dar şi de încredere, că îl pun în mâinile cuiva căruia îi pasă. Lumina din geam Nu întrerupem prea mult programul de teme al copiilor din Arcă. În sala de alături, câţiva elevi mai mari au început şi ei lecţiile de după-amiază. Aruncăm o ultimă privire în camera luminoasă peste care s-a aşternut din nou liniştea. În spatele copiilor, din geamurile mari, îi veghează aceleaşi flori de hârtie, dar şi fluturi zburând, în vise colorate. Asociaţia Arca lui Noe este o instituţie ce sprijină elevii proveniţi din medii sociale cu probleme (familii dezorganizate, monoparentale, ce întâmpină dificultăţi financiare). Este o comunitate alcătuită din 35 de copii (cu vârste între 7 şi 14 ani), 5 persoane vârstnice şi 12 tineri, de asemenea beneficiari ai programelor desfăşurate periodic. Arca lui Noe continuă activitatea Cercului diaconic ecumenic din Cisnădie şi este un proiect al Bisericii Evanghelice Kassel Bad Wilhelmshöhe, sprijinită de fundaţia „Scülergesstätte Arche Noah” din Germania. Centrul de zi sibian beneficiază de subvenţionare prin fonduri de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale potrivit Legii 34/1998. 3 studenţi Primiţi de mici şi însoţiţi de-a lungul anilor de şcoală primară şi generală, copiii de la Arca lui Noe pot beneficia de serviciile centrului până la terminarea liceului, fiindcă această comunitate păstrează legătura şi cu tinerii adulţi. Aici sunt organizate periodic programe de educaţie antidrog, dar şi excursii sau concursuri. „Ne putem mândri cu faptul că, până în prezent, 3 dintre foştii noştri elevi au ajuns să se înscrie la facultate”, spune Nicula Daniela, asistent social al centrului.