33 de ani de la marea avalanşă

Duminică, 17 aprilie 1977, ora 10, lângă Bâlea Lac. 23 de persoane au pierit zdrobite de o avalanşă. Printre victime se aflau 19 elevi de la Liceul Nr.1 (Bruckenthal) Sibiu, 3 profesori şi un turist braşovean. Redăm mai jos filmul evenimentului: În acea duminică neagră, după 3 zile de stat în cabană din cauza ninsorilor, elevii şi profesorii lor însoţitori, dornici de schiat, au vrut să profite de ultima zi de tabără. Luni trebuiau să coboare. Au hotărât să iasă la «bătutul pârtiei», imediat după servirea micului dejun. Unii care au întârziat la echipare şi masă, printre care şi cei doi salvamontişti, dr. Ivan Nicolae – medic legist şi ing. Scheiner Egin, au scăpat. Aveau să privească înmărmuriţi şi neputincioşi de pe terasa cabanei la avalanşa ucigătoare. De teamă, nu s-au apropiat de zona tragediei pentru a nu da peste ei o altă avalanşă, o altă nenorocire. Era un pericol iminent. Cabanierul Gligor Liviu, conform consemnului prin radio, a raportat situaţia la autorităţile judeţene, iar ofiţerul de serviciu de acolo a alarmat şefii, salvamontiştii din Sibiu, armata şi Ministerul de Interne (M.I.). Din cauza vremii, a ceţii şi a ninsorii, transportul echipelor de salvare cu elicopterul a eşuat. Deplasările cu mijloacele auto până la Bâlea Cascadă pe drumul Transfăgărăşan, acoperit cu zăpadă veche şi proaspătă s-a realizat cu multe peripeţii şi eforturi supraomeneşti. Până s-a ajuns la telecabină, s-a făcut seară. Primii ajunşi au fost salvamontiştii conduşi de Liviu Miu şi echipa M.I., condusă de subsemnatul, apoi soldaţii sub comanda gen. Mitroescu. Între timp a ajuns şi vicele Ungur. După o scurtă informare şi evaluare a situaţiei, s-a decis începerea acţiunilor de căutare a victimelor, a doua zi dimineaţă. Operaţiunea s-a desfăşurat cu eforturi enorme, fiind nevoie de degajări masive ale zăpezii, până am ajuns la cadavrele victimelor. Au scăpat cei somnoroşi, care au întârziat la echipare şi la masă. Se pare că uneori şi lenea poate fi salvatoare. Ce este avalanşa? Avalanşa este o masă importantă de zăpadă care se pune în mişcare şi alunecă în jos pe versantul unui munte. O avalanşă poate duce la vale milioane de tone de zăpadă, precedate de o undă de şoc, un fel de nor alb care spulberă şi striveşte orice se află în calea ei. Cine are ghinionul să fie prins în ea va muri aproape sigur strivit sau sufocat. ªanse de scăpare au doar cei cu noroc şi cei care ştiu ce au de făcut! Ce ar trebui făcut? În primul rând să nu riscăm şi cât posibil să evităm avalanşa. Să ascultăm şi să urmăm sfaturile salvamontiştilor, ale cabanierilor experimentaţi şi ale ghizilor ca­li­ficaţi. Dacă te-a surprins eve­nimentul, să acţionăm rapid, cu şi fără reguli, dar raţional. Dacă porneşte cu tine, aleargă lateral ori în sus, sari în sus mereu pentru a nu te prinde. Debarasează-te de schiuri, beţe, obiecte metalice care te pot răni. Eliberează sfoara de avalanşă pentru a putea fi găsit mai repede. Nu te lăsa băgat la fund, caută să «înoţi» deasupra zăpezii cu faţa spre pământ, pentru a nu lăsa zăpada să apese pe căile respiratorii şi pentru a asigura un lăcaş pentru oxigen în jurul feţii. Pentru a nu te îneca cu zăpadă ţine gura închisă, dacă ai timp pune pe gură un fular. Agaţă-te de orice: stâncă, copac, jnepeni, rădăcini. Când avalanşa este pe punctul de a se opri, ghemuieşte-te cu spatele spre pantă şi cu braţele încrucişate pe piept pentru a păstra o pungă de aer din care să respiri. Dă din mâini şi din picioare pentru a crea un lăcaş mai mare şi poate şi o nişă, fluieră, strigă, cântă, până te va scoate cineva din ghearele zăpezii, ale morţii. Extras din cartea lui Iosif Derzsi „Învăţăturile bunicului pentru cei mici şi cei mari” ce va apărea în curând. Aceasta nu poate lipsi din biblioteca niciunui elev. Pentru acoperirea costurilor de tipărire, orice donaţie este binevenită în contul Asociaţiei Convieţuirea Sibiu nr. RO 15 BTRL 0330 1205 K 43927 XX. Detalii la telefon 0269.213.530 şi 0749.052.731 şi [email protected]. In memoriam Bâlea Lac Prin frumuseţe şi spec­ta­cu­lozitate, Transfăgărăşanul şi masivul muntos pe care-l străbate, atrag numeroşi vizitatori, în orice anotimp al anului. Însă muntele îşi are legile lui. Dacă nu le respecţi, muntele nu te iartă şi devii victimă a accidentelor, mai ales a ucigătoarelor avalanşe. Cea mai necruţătoare avalanşă din România a avut loc aici, în Munţii Făgăraş, în data de 17 aprilie 1977. Din noianul zăpezilor au fost scoase trupurile neînsufleţite a 23 de persoane. Au urmat zile, luni şi ani de doliu şi tristeţe. Au trecut, de atunci, peste noi şi peste toate, 33 de ani. Acum, între şirul de stânci dinspre „Stânca Caprei” de la Bâlea Lac, o placă din bronz, cu numele celor 23 de morţi, aminteşte şi comemorează tragica întâmplare. Un sincer omagiu celor de atunci, plecaţi pe drumul veşniciei! Ioan Vulcan-Agniţeanu