Sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg în ultima perioadă. Nu înțeleg și pace!
Nu pricep, de exemplu, cum de am ajuns să închidem școli pentru că bate vântul și nu înțeleg de când primarii se ocupă de motivarea absențelor. Se întâmplă la București, unde, ai impresia, oamenii sunt de pe altă planetă. Săptămâna trecută, la minus 11 grade Celsius, școlile au stat închise, iar săptămâna asta elevii n-au primit absențe la primele ore pentru că…a nins și a bătut vântul! Asta în condițiile în care Capitala nici măcar nu se afla sub vreun cod de vânt, viscol sau ninsori abundente.
La Sibiu, în schimb, copiii au mers săptămâna trecută la ore la minus 29 de grade și nu cred că ne-a trecut vreodată prin cap că am putea închide parțial unitățile de învățământ pentru că bate vântul. E drept că la noi ar fi cam tot închise, având în vedere că 50 – 60 de kilometri la oră e parfum în Sibiu și, cel puțin o dată pe lună, rafalele ajung la 90 de kilometri la oră.
Nu știu să zic dacă noi am exagerat când am trimis copiii la școală, deși n-a mai fost așa frig în oraș în ultimii aproape 50 de ani, sau bucureștenii exagerează. Poate și unii și alții, fiecare în felul lui.
Dar nu e prima dată când nu înțeleg cum de noi, sibienii, gândim altfel decât restul. La alegerile din decembrie 2016 am fost de-a dreptul uimită! Știam, la fel ca toată lumea, că PSD va câștiga alegerile, dar nu mi-am imaginat că doar trei județe din Ardeal vor vota altfel decât ceilalți (județele tradiționale ale UDMR nu se pun la socoteală). Suntem noi mai altfel? De ce suntem singurii care văd lucrurile în altă lumină? De ce noi gândim cu totul și cu totul altfel și asta nu de ieri? De ce numai nouă nu ni s-a părut ciudat să avem aproape 16 ani un primar sas, ales întotdeauna cu procente răsunătoare? Faptul că primarul nostru a devenit ulterior președintele tuturor, ne-a dat dreptate? Oare timpul va dovedi, din nou, că noi am avut dreptate în decembrie 2016 sau, dimpotrivă, istoria ne va contrazice de data asta?
