Problema înmulțirii urșilor bruni în pădurile României și atacurile fără precedent ale acestora asupra turiștilor din ultima săptămână pun pe jar societatea românească, ce se divide tot mai mult, de un la an la altul, de când populația urșilor s-a dublat, adică peste 8.000 de exemplare la nivel național.
Cetățenii, liderii ONG-urile privind protecția drepturilor animalelor locale, naționale și finanțate din străinătate, autoritățile din domeniul silvic și cinegetic, reprezentații Guvernului, oamenii politici și tehnocrații în domeniu au opinii și idei contrare referitor la situațiile apărute, chiar radicale câteodată, însă nimeni nu pare să conștientizeze pericolul în fața căruia se află oamenii simpli din zonele muntoase, între care și județul Sibiu, și turiștii. Să nu mai punem la socoteală personalul silvic.
Despre soluții concrete și eficiente nici nu mai este cazul să amintim în acest context, în care fiecare îl suspectează pe celălalt de tot felul de interese. În loc să promoveze comunicarea și dialogul, fiecare entitate o contestă pe cealaltă, profitând și de lipsa de fermitate a Guvernului, care modifică legile privind animalele sălbatice anevoios și, mai mereu, discutabil. În plus, directivele Uniunii Europene privind protejarea acestor specii de animale au devenit argumente pro și contra în acest scandal național.
Din păcate, de când am intrat în Uniunea Europeană, disputele au devenit tot mai aprinse pe tema urșilor periculoși. Odată cu venirea la Palatul Victoria a premierului Dacian Cioloș și a guvernului său de tehnocrați useriști și reperiști (ce-i drept, cu susținerea, din umbră, lui Klaus Iohannis și a PSD – PNL), în Parlament, în 2016, lucrurile s-au dereglat grav în ceea ce privește disputa pe urși, prin lejeritatea și deschiderea cu care s-au transpus în practică aceste directive europene de mediu, care pare că nu mai pot fi aduse pe făgașul normal.
A fost momentul în care Guvernul s-a făcut preș în fața UE în ceea ce privește politicile europene de mediu, iar înmulțirea efectivelor de animale sălbatice, în special urși, a explodat, sub falsa laudă care ne-a fost adusă de europeni că în România încă mai există dragoste de mediu și valori neatinse, păduri virgine pe suprafețe extinse și că la noi încă trăiesc nestingherite animale sălbatice, pe cale de dispariție sau cu efective puține în Vestul Europei.
Se pare că am fost pariul perfect pentru Europa, în a-și justifica, în fața lumii civilizate și ONU, preocuparea pentru mediu, în condițiile în care în Vestul Europei urșii și lupii, animalele sălbatice în general, sunt pe cale de dispariție, iar turismul înflorește mai bine ca niciodată. Așadar, turiștii din Occident nu mai au nicio temere când merg în vacanță. Totul a fost transferat în partea de est a Europei de către UE, iar România a devenit locul de joacă perfect pentru europeni.
Dincolo de aceste lucruri, chiar dacă în județul Sibiu nu au fost incidente grave care să ducă la decese în ultimii 3 ani, pericolul apariției ursului în zonele turistice și localitățile rurale este unul foarte previzibil. Pot apărea oricând situații nedorite, însă, deocamdată, autoritățile județene par să țină lucrurile sub control. Sau nu? Vă lăsăm pe dumneavoastră să decideți.
Cert este că în ultimele două săptămâni parcă Sibiul a fost mai sigur, mai ferit de urși. Se spune că atunci când te întâlnești cu ursul este bine să faci zgomot puternic pentru a se îndepărta. Din acest punct de vedere Raliul Sibiului, Romaniacs și traficul intens dirijat dinspre Valea Oltului pe rutele ocolitoare muntoase au fost și sunt bariera naturală împotriva coborâri ursului în zonele turistice și localități.
Așadar, din inerție și fără eforturi mari financiare și administrative, am mai scăpat de urs un timp, însă să vedem ce se va întâmpla și ce măsuri se vor lua de către autoritățile guvernamentale pentru ca această problemă să fie una, într-adevăr, controlată. Până atunci, să ne ferim cum putem de urși și să fim vigilenți în drumețiile noastre.
