OMS cere acțiuni ”imediate” împotriva medicamentelor contaminate după ce s-au înregistrat peste 300 de decese în rândul copiilor.
În ultimele patru luni, cel puţin şapte ţări au semnalat incidente în care au fost implicate siropuri pediatrice împotriva tusei eliberate fără reţetă, a precizat Organizaţia Mondială a Sănătăţii într-un comunicat, potrivit Agerpres.
Peste 300 de decese au fost asociate cu administrarea unor astfel de medicamente în trei dintre aceste ţări: Gambia, Indonezia, Uzbekistan, a precizat organizaţia, adăugând că cele mai multe dintre decese s-au înregistrat în rândul ”copiilor sub cinci ani”.
Incidentele semnalate vizează contaminarea confirmată sau suspectată a unor siropuri de tuse fabricate în India, cu un conţinut ridicat de dietilen glicol şi de etilen glicol. ”Aceste substanţe contaminante sunt produse chimice toxice utilizate ca solvenţi industriali sau în soluţii antigel şi pot fi mortale chiar dacă sunt ingerate în cantităţi mici”, a avertizat OMS, adăugând că ”nu ar trebui să se găsească niciodată în medicamente”.
OMS a emis avertizări referitoare la siropurile fabricate de companiile indiene Marion Biotech şi Maiden Pharmaceuticals şi a îndemnat statele să-şi sporească eforturile pentru depistarea şi retragerea din circulaţie a tuturor medicamentelor contaminate, să supravegheze mai strict lanţurile de aprovizionare şi să dea alarma în cazul descoperirii unor produse neconforme.
De asemenea, OMS susţine că ”nu este vorba despre incidente izolate” şi solicită ”măsuri imediate şi coordonate”.
Printr-un comunicat transmis de PSD Sibiu, organizația județeană se delimitează de evenimentul organizat în acest an de autoritățile sibiene, dedicat Unirii Principatelor Române.
”Sperăm ca Partidul Național Liberal Sibiu să înceapă să respecte istoria și eroii neamului românesc. Să sărbătorești anticipat Ziua Micii Uniri în 18 ianuarie, cu șase zile înainte de data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor, să dansezi Hora Unirii și să mergi la spectacole aniversare în altă zi pe motiv că mai-marii orașului sunt plecați în minivacanța este o rușine! Din acest motiv, PSD nu a răspuns la invitația prefectului și nu a participat, în 18 ianuarie, la acest simulacru de sărbătoare. Ne exprimăm speranța că domnul prefect n-o să mai facă astfel de gafe, care aduc atingere demnității românilor”, precizează PSD Sibiu.
Amintim că Ziua Unirii Principatelor Române a fost sărbătorită în avans la Sibiu, în 18 ianuarie, în organizarea Prefecturii Sibiu.
În fiecare an, la 24 ianuarie, în întreaga ţară este sărbătorită Ziua Unirii Principatelor Române, fiind marcat momentul unirii Moldovei cu Ţara Românească (1859) sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
Acest eveniment major în istoria ţării noastre a reprezentat primul pas făcut pentru realizarea unui stat naţional unitar român. Potrivit Agerpres, proiectul de lege pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române, zi de sărbătoare naţională, a fost adoptat de Senatul României la 2 iunie 2014. Camera Deputaţilor a adoptat, la 3 decembrie 2014, Legea nr. 171/2014 pentru declararea zilei de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române. Preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul de promulgare la 16 decembrie 2014. Potrivit Legii nr. 171/2014, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza şi sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile. La 6 septembrie 2016, plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege, care completează Codul muncii, prin care ziua de 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române a fost declarată sărbătoare legală nelucrătoare. Problema regimului politic al Moldovei şi Ţării Româneşti a fost dezbătută, pentru prima dată, în cadrul unui for internaţional, cu prilejul lucrărilor Conferinţei internaţionale de la Viena (3/15 martie-23 mai/4 iunie 1848), la care au trimis reprezentanţi Imperiul Otoman, Marea Britanie, Franţa, Austria şi Rusia. În favoarea acestui proces s-au pronunţat reprezentanţii Franţei şi Rusiei, iar împotrivă cei ai Austriei şi Imperiului Otoman, notează lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
Marii şi micii proprietari, deputaţii orăşeni şi ţăranii, artizanii Unirii
Înfrângerea Revoluţiei de la 1848 a readus în Transilvania regimul absolutist habsburgic. În Moldova şi Ţara Românească, prin Convenţia ruso-turcă de la Balta Liman (19 aprilie/1 mai 1849) a fost reinstaurat controlul politic al celor două puteri, notează volumul ”O istorie a românilor” (Ion Bulei, Editura Meronia, 2007). În aceste împrejurări, mişcarea naţională a fost constrânsă să se manifeste în afara ţării, prin activitatea emigranţilor români. Războiul Crimeii (1853-1856) şi Congresul de la Paris din 1856 (13/25 februarie-18/30 martie) au pus capăt protectoratului Rusiei asupra Principatelor. În tratatul semnat la 18/30 martie 1856, se prevedea ca în Principatele Române, locul protectoratului să fie luat de garanţia colectivă a Marilor Puteri europene (Franţa, Marea Britanie, Austria, Rusia, Prusia, Imperiul Otoman şi Regatul Sardiniei), cu menţinerea suzeranităţii otomane. Totodată, Poarta se obliga să respecte administraţia independentă şi naţională a Principatelor, precum şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei. S-a hotărât, totodată, convocarea de Adunări (divanuri) ad-hoc, care să se pronunţe asupra organizării viitoare a celor două ţări.
În februarie 1857, a fost constituit la Iaşi, Comitetul Electoral al Unirii, care a fixat pentru data de 1/13 martie un program politic, în care preconiza unirea Principatelor într-un singur stat, neutru şi autonom, în frunte cu un prinţ străin (şi domnie ereditară), adunare reprezentativă, garanţia colectivă a puterilor europene ş.a. În acelaşi sens, la 3/15 martie 1857, a fost înfiinţat şi la Bucureşti, Comitetul Central al Unirii, organ de conducere al partidei naţionale muntene, care şi-a fixat un program asemănător cu acela al unioniştilor din Moldova, potrivit lucrării „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003). Marii şi micii proprietari, deputaţii orăşeni şi ţăranii reuniţi la Adunările ad-hoc din Moldova şi din Ţara Românească, chemaţi să se pronunţe în problema unirii, au dat un răspuns pozitiv prin cele două Rezoluţii aproape identice votate în Moldova la 7/19 octombrie 1857 şi în Ţara Românească la 8/20 octombrie 1857, în care cereau: autonomia şi neutralitatea celor două Principate şi unirea lor într-un singur stat cu numele de România; prinţ străin, ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei; neutralitatea şi inviolabilitatea noului stat; guvern reprezentativ şi constituţional, Adunarea obştească cu putere legislativă, garantarea colectivă a celor şapte puteri.
Unanimitate de voturi pentru Unire
În perioada 10/22 mai – 7/19 august 1858 au avut loc, la Paris, lucrările Conferinţei reprezentanţilor celor şapte puteri (Marea Britanie, Franţa, Austria, Regatul Sardiniei, Prusia, Rusia, Imperiul Otoman). În ultima zi a lucrărilor a fost semnat actul internaţional, Convenţia de la Paris, şi, totodată, nou statut fundamental al Principatelor. Potrivit reglementărilor acestuia, cele două ţări menţinute sub suzeranitatea Porţii şi sub „garanţia colectivă” a puterilor urmau „să se administreze liber şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi” purtând denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei”, separaţia administrativ-politică fiind menţinută mai departe. Fiecare principat urma să fie condus de câte un domn şi miniştrii săi. Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia Centrală nou instituită, comună Principatelor. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară „pe viaţă”. Armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de la Paris, deşi nu acorda Unirea, îi apropia pe români de momentul unificării celor două principate. („Istoria românilor, Constituirea României moderne”, volumul VII, tom I, Editura Enciclopedică, 2003). La 28 decembrie 1858/9 ianuarie 1859 erau deschise, în Moldova, lucrările Adunării elective. Au fost validate mandatele a 55 de deputaţi. Deputaţii majorităţii s-au întrunit, în seara zilei de 3/15 ianuarie 1859, pentru a se pune de acord asupra persoanei candidatului comun. După mai multe ore de dezbateri, a fost propusă candidatura lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost acceptată în unanimitate de deputaţii prezenţi. Adunarea electivă s-a întrunit la 5/17 ianuarie 1859, pentru a-l alege pe domn, prin vot deschis. Alexandru Ioan Cuza a întrunit unanimitatea voturilor celor 48 de deputaţi prezenţi.
Alegerile pentru Adunarea electivă s-au desfăşurat, în Ţara Românească, între 8/20 şi 12/24 ianuarie 1859. Deputaţii conservatori au obţinut 46 din cele 72 de mandate existente. Lucrările Adunării elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie 1859 într-o atmosferă incendiară. Sediul reprezentanţei naţionale era înconjurat de mii de oameni. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naţionale s-au reunit la hotelul „Concordia” din Bucureşti unde, atât deputaţii majorităţii conservatoare cât şi cei ai Partidei naţionale, căutau o soluţie. În cele din urmă, la propunerea lui Dimitrie Gr. Ghica, a fost adoptată soluţia dublei alegeri, reprezentând cea mai bună cale de depăşire a impasului. Lucrările Adunării s-au reluat în dimineaţa zilei de 24 ianuarie/5 februarie 1859, la ora 11.00. În numele Partidei naţionale, avocatul Vasile Boerescu a cerut o şedinţă secretă, în cadrul căreia a pledat în favoarea principiului Unirii şi, subliniind legalitatea actului, în conformitate cu „spiritul Convenţiei”, a propus alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi ca domn al Ţării Româneşti. Reveniţi în sala de şedinţe, cei 64 de deputaţi, prin votul lor, l-au consacrat pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti. S-a realizat astfel unirea de fapt a celor două Principate. Prin acest act politic al dublei alegeri, fără a se încălca formal prevederile Convenţiei de la Paris, naţiunea română a obţinut o victorie importantă în realizarea statului modern român. Alexandru Ioan Cuza a ajuns la Bucureşti, la 8/20 februarie 1859, unde a fost primit cu mult entuziasm, notează lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
În cadrul Conferinţei de la Paris (26 mart./7 apr.-25 aug./6 sept. 1859) a reprezentanţilor Puterilor garante (Franţa, Rusia, Marea Britanie, Prusia şi Regatul Sardiniei) a fost recunoscută de jure, la 1/13 aprilie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite. Austria şi Imperiul Otoman au recunoscut evenimentul la 25 august/6 septembrie 1859. Austria recunoscuse de facto, la 2/14 mai 1859, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, printr-o notă scrisă, fiind reluate cu acest prilej legăturile cu cele două guverne româneşti, de la Iaşi şi de la Bucureşti. Recunoaşterea dublei alegeri de către Puterile garante şi Imperiul Otoman a consacrat uniunea personală a celor două Principate, prima etapă spre realizarea deplină a Unirii. La 22 noiembrie/4 decembrie 1861, Poarta a emis „Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care se admitea unirea administrativă şi politică a Principatelor, fapt care presupunea o serie de măsuri importante, între care: reunirea ministerelor de la Iaşi şi Bucureşti într-un singur guvern şi a Adunărilor elective într-una singură; suspendarea activităţii Comisiei Centrale de la Focşani; instituirea în fiecare principat a câte unui consiliul provincial, ce urma să fie consultat asupra tuturor legilor şi regulamentelor de interes local, potrivit sursei amintite mai sus.
„Unirea definitivă a Principatelor”
Primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu, a fost format la 22 ianuarie/3 februarie 1862. A urmat deschiderea la Bucureşti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862, a primului Parlament al României. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat, în mod solemn, în faţa Adunărilor elective ale Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă comună, „Unirea definitivă a Principatelor”, iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala noului stat, arată lucrarea „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).
O tânără a fost rănită, marți dimineața, într-un accident rutier produs pe Drumul Județean 106 E, la intrarea în localitatea Sibiel.
În timp ce conducea o autoutilitară, un bărbat în vârstă de 24 de ani, din Sibiu, într-o curbă la dreapta a derapat, a pierdut controlul direcției de deplasare și a intrat în coliziune cu un autoturism condus din sens opus de către un bărbat în vârstă de 44 de ani, din București.
O pasageră din autoutilitară, o femeie în vârstă de 23 de ani, a fost rănită în urma impactului. Un echipaj SMURD a intervenit și i-a acordat asistență medicală tinerei, care a fost transportată la Unitatea de Primire Urgențe a Spitalului Clinic Județean Sibiu.
Polițiștii rutieri au demarat o anchetă în acest caz.
Unirea Principatelor Române a fost marcată și în municipiul Mediaș.
Cu prilejul celebrării momentului istoric al Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 la sediul municipalității medieșene a avut loc o masă rotundă acestui eveniment esențial cu care începe practic istoria României ca stat unitar. La întâlnire au participat profesori și cercetători din domeniul istoriei din Mediaș și Făgăraș.
Discuțiile, interesante și productive, s-au purtat în jurul a patru teme importante: premisele actului Unirii Principatelor Române; importanța unirii Moldovei cu Țara Românească; analiza actului politic al dublei alegeri ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza; consolidarea unirii pe plan intern și extern și o discuție asupra reformelor, care au modernizat statul și au făcut posibila menținerea unirii după îndepărtarea lui Cuza.
„În intervenția sa, primarul municipiului Mediaș, Gheorghe Roman, i-a asigurat pe toți participanți de deschiderea și sprijinul administrației locale pentru toate inițiativele instituționale sau individuale care oferă municipiului evenimente culturale de calitate, mai ales cu prilejul celebrării unor momente istorice remarcabile la nivel național sau local”, au precizat reprezentanții municipalității medieșene.
Interviu cu Radu Groza, cel care ne aduce artiștii de top în România
Cu el a început, de fapt, impresariatul de vocație în România. Un reper nodal în muzica românească, Radu Groza a avut în portofoliu, vreme de ani și ani, cele mai mari nume din industria muzicală. De la Ștefan Bănică, Loredana Grozea, Holograf, Proconsul, Iris, Compact, B.U.G. Mafia, până la Julio Iglesias, Al Di Meola, Francesco Napoli, Nyanda, Boney M sau Joaquin Cortez, artiști de top au ajuns în fața românilor datorită intuiției, profesionalismului și carismei sale. Startul a fost dinspre jurnalism spre industria muzicală, adjudecându-și firesc notorietatea de cel mai cunoscut impresar român al momentului.
L-am provocat pe Radu Groza la o discuție despre începuturi, jurnalism, impresariat, despre cum e să lucrezi cu legendele industriei muzicale și, desigur, despre omul din spatele scenei.
Începuturile în radio. Foto: Arhiva personală
De la jurnalism la impresariat
Radu, se întâmpla în Câmpia Turzii, să te îndrăgostești iremediabil de jurnalism. După ani de zdroabă în această zonă, ai fost / ești sedus de impresariat. Cum te împarți între cele două iubiri?
Nu mi-am dorit să fiu impresar, nu m-am gândit la asta. Viața m-a adus, într-un fel sau altul, aici. Eu mi-am dorit, de câd eram mic, în clasa a VII-a, a VIII-a, să prezint muzică la radio. Asta am vrut să fac! Și am reușit. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să îmi îndeplinesc acest vis.
De unde ai început?
Eram în Câmpia Turzii. Mă tot gândeam cum să se întâmple acest lucru. Era pe vremea lui Ceaușescu, când nu prea aveai acces la radio. Exista doar un radio național și câteva studiouri de radio regionale. Am stat și am întrebat ce trebuie să fac pentru asta. Și mi s-a spus că trebuie să fac facultatea de jurnalism. Așa că m-am dus la București, am dat examen și am intrat. Norocul meu a fost că la examen am întâlnit pe un domn care colabora atunci, în 1991, la Radio România, programul III. Pe atunci, era cel mai tare radio pentru tineret, cu emisiunile ”Discoteca radio în blue jeans” și ”Student Club” și ei m-au invitat la o emisiune, ca student. Le-a plăcut felul în care m-am prezentat și m-au chemat, pentru început, să răspund la telefoane la ”Discoteca radio în Blue jeans”. Mi-a folosit această experiență, pentru că luam contact cu publicul. Emisiunea era difuzată în direct sâmbătă noaptea. Și acolo am început să răspund la telefoane, după care am venit cu o idee să avem, în cadrul emisiunii, care dura 5 ore, o rubrică în care să prezint un album, intitulată Discul nopții. Îmi aduc aminte că primul disc pe care l-am prezentat a fost albumul lui Michael Bolton, ”Time and tenderness”. Asta se întâmpla în 1991, după care am ținut-o 5 ani cu rubirca respectivă. Am făcut tot programul muzical la ”Radio în blue jeans”, care era difuzat de luni până vineri, cu trei ediții pe săptămână și ”Student Club” marți seara. Și aveam o o rubrică numită ”Inrockuptibilii”, în care prezentam legendele muzicii rock, într-un mod profesional, cu multe informații despre artiști. Acestea au fost primele mele lucruri și emisiuni pe care le-am făcut în radio. După care, în 1995, mi s-a propus să colaborez cu revista ”Popcorn”, o revistă licențiată din Elveția, care apărea în toată Europa, și sigur, lor le lipseau interviurile cu artiștii români. Muzica românească începea să fie din ce în ce mai prezentă în preferințele publicului din România, și atunci am început să promovez și artiștii români în revista ”Popcorn”. Revista apărea lunar, aveam rubrici multe și interesante și a fost o perioadă extrem de frumoasă. Am învățat să fac și poze, pentru că pe atunci nici nu aveam aparat de fotografiat și, în 1997, am primit propunerea să merg la ProTV, care era în ascensiune puternică și făceau tot felul de spectacole. Am primit propunerea să merg director artistic la Casa de discuri Media Pro Music. M-am dus, mi s-a dat să fac un proiect și m-au chemat să lucrez la ei. Am stat o lună și jumătate până am dat răspunsul pozitiv, pentru că îmi plăcea mult ceea ce făceam, făceam presă scrisă în revista ”Popcorn”, înființasem un post de radio în Câmpia Turzii, ”Uniplus radio”, lucru care îmi plăcea foarte tare, eram director acolo, alergam tot timpul, două săptămâni la București, două la Câmpia Turzii. Mă simțeam bine, era totul ok și după o lună și jumătate, m-am dus la ProTv și i-am întrebat: ”Dacă vin la voi, mă lăsați să fac ceea ce cred eu că se face în showbizzul internațional?” ”Da, cum să nu!” Și am lansat primul album al trupei Holograf, se numea Supersonic, cu piesa ”Ți-am dat un inel”, care a avut un real succes. Am avut apoi albumul Loredanei Grozea cu B.U.G. Mafia, ”Lumea mea”, cu ”Ridică-mă la cer”, care a fost un super succes și atunci am rămas director artistic la casa de discuri. Practic, eu alegeam și propuneam proiectele, le promoveam, stabileam împreună cu artiștii conținutul. În același timp, am făcut și prima trupă de fete, tot după model internațional. Erau Spice Girls și atunci am zis, la un moment dat, cu Costi Ioniță, care atunci se lansa și el (făcuse trupa Valahia), să încercăm și noi acest proiect. Și așa a apărut trupa Exotic, cu Julia Chelaru, Andreea Bănică și Claudia Pătrășcanu. Apoi a apărut trupa ASIA, la care tot așa, am avut o contribuție semnificativă, și renunțasem, clar, la revistă și la radio, pentru că nu mai aveam timp.
Radu Groza și Ștefan Bănică jr. Foto: Arhiva personală
Cinci săptămâni, zi de zi, cu Julio Iglesias
Cum ai ajuns să faci impresariat?
A venit Ștefan Bănică, care pe atunci nu era atât de cunoscut în muzică. Era cunoscut ca actor, din seria filmelor Liceenii. A venit la mine, aveam o lansare cu Oana Sârbu, cu ”Sărbători Acasă” și mi-a spus: ”Uite, vreau să lansez un album”. Mi-a adus o casetă audio, înregistrată pe casetofon, în care el cânta 10 piese, chitară-voce. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că era muzica ce îmi plăcea și mie. M-am dus la șefii mei de la Pro Tv și Media Pro și le-am propus proiectul. Prima dată au râs de mine, că ce, vreau să fac liceenii și vedete muzicale… Le-am spus: ”Dați-mi buget pentru asta și veți vedea”. A apărut în scurt timp albumul ”Cel de acum”, așa s-a numit, cu piesa ”Poveste de mai”, care a câștigat locul I la Festivalul de la Mamaia. Am făcut apoi turneu, dar nu activam încă din postura de impresar. Și la un moment dat mi s-a propus, de către trupa Exotic, care rămăsese fără impresar (Bănică, de asemenea, nu avea) să mă ocup de impresariat. Eu oricum făceam concrete cu ei, dar nu câștigam nimic din treaba asta. Prima dată mi s-a părut ceva ciudat, iei banii, îi împarți… Așa am început. A funcționat foarte bine. După aceea au venit tot mai mulți artiști către noi: Nicola, Akcent, Nicoleta Luciu… La un moment dat a trebuit să renunț la Media Pro Music la Cat Music, unde eram director de marketing, și am înființat firma mea de management și impresariat, unde aveam 24 de artiști pe care îi impresariam exclusiv. A fost o perioadă în care nu aveam, efectiv, de nimic. O perioadă foarte încărcată, dar și foarte frumoasă, în același timp.
Problemele cele mai dificile în munca de impresariat?
Era o perioadă de început și era greu, pentru că tot timpul trebuia să împaci mai multe lucruri. Odată, beneficiarul, adică tu, care ai făcut trei spectacole, și artistul. Și așa e și acum. Practic, trebuie să faci în așa fel încât să mulțumești pe toată lumea. Și sigur, oamenii nu înțelegeau că pentru a avea un spectacol de calitate și bun, trebuie să ai asigurată toată partea tehnică și logistică foarte ok. Pentru că degeaba îl aduci pe cel mai mare artist din lume, dacă el nu este pus pe o scenă cum trebuie, cu luminile cum trebuie. El nu mai poate să își facă treaba și spectacolul nu mai e de calitate. Mai ales în acei ani, aici era greutatea. Mulți nu înțelegeau. Ziceau: ”Bine, domnule, plătesc atâta pentru artist, dar de ce să mai plătesc și asta, și asta, și asta?” Ca promovare, poate că era o perioadă în care lucrurile funcționau mai ușor. Pentru că existau doar două-trei televiziuni importante, tot două-trei radiouri, nu exista on-line-ul și dacă făceai în așa fel încât să știi să le promovezi, lucrurile puteau ajunge mult mai ușor la public. Acum e puțin mai dificil, pentru că totul este nișat. E mult mai nișat și practic trebuie să apari peste tot.
Care au fost satisfacțiile cele mai frumoase, reper, din activitatea de impresariat?
Sunt foarte multe speciale. Practic, tot ceea ce am făcut și fac, 99 % e din pasiune și atunci când faci totul cu pasiune, lucrurile se leagă și se fac altfel. De fiecare dată m-am bucurat când am putut să iau un proiect de la un punct și am putut să îl duc la alt punct. Apropo de ce ziceam mai devreme despre Ștefan Bănică. Plecam de la ideea că lumea nu îl lua în serios ca artist pe atunci. M-am bucurat că în doi ani a ajuns să fie numărul 1, să vândă spectacole la Sala Platului și să facă săli pline. A mai fost o realizare foarte mare, de care m-am bucurat și mă mândresc. Sunt cele două turnee cu Julio Iglesias, pe care le-am făcut în România. Faptul că unul dintre cei mai mari artiști latini din lume, cel mai bine vândut, s-a lăsat pe mâna mea, da, o numesc realizare! Și primul spectacol pe care l-am avut cu el a fost la Sibiu, în Piața Mare. Un lucru care m-a surprins la un artist de nivelul lui a fost că a venit cu playlist-ul înainte să înceapă concertul, la probele de sunet, și mi l-a dat. Și a zis: ”Cum ți se pare? Crezi că ar trebui să mai schimbăm, să mai punem ceva?” Mi s-a părut extrem de neobișnuit! Prima dată nu înțelegeam de ce îmi arată lista. Dar pentru că el este un artist care știe să se adapteze oriunde și călătorește în toată lumea, m-a întrebat: ”Vreau să știu dacă există vreo particularitate, dacă în România are succes și altceva din ce am propus eu aici”. Am petrecut atunci 5 săptămâni, zi de zi, cu el. Un lucru pe care nu l-am mai povestit: el avea permanent, în fiecare din cele 5 orașe în care aveam spectacol (Sibiu, Timișoara, Bacău, București și Constanța), permanent, avionul privat în fiecare din aceste orașe, cu piloții pregătiți să plece oricând; luau coloană de zbor în fiecare zi. Și noi ne-am așteptat să plece între spectacole. Nu a plecat. A stat cele 5 săptămâni în România. În care am stat zi de zi cu el. Sunt amintiri foarte frumoase.
Care sunt ingredientele succesului? De ce ai nevoie să faci performanță ca impresar?
În primul rând, cred că ai nevoie de pasiune. Și să nu îți faci treaba asta pentru bani. Și de o seriozitate foarte mare. Și rezistență la efort și la stres.
Reușești să mai ai și viață privată?
Nu pot să mă mândresc cu asta, pentru că nu am prea reușit. Nu prea ai cum. Eu încerc, oricum, să mă echilibrez. Sunt apropiat de tata, care mai trăiește, și la care încerc să ajung cât de des pot, la Câmpia Turzii. Mai nou, fratele meu a trecut și el înspre zona asta, mă ajută și mă bucur că facem lucrul acesta împreună. Și, într-un fel, familia mea este aici, în ceea ce fac.
Aroganțe de artiști, din traista cu amintiri?
Artiștii sunt firi sensibile. Cred că cei care sunt în jurul lor nu îi ajută să fie cu picioarele pe pământ, de multe ori. Mi s-a întâmplat să lucrez cu artiști internaționali și cu tour managerii lor, am mai avut discuții, unde veneau cu un raider de ospitalitate prin care voiau aia-aia-aia, și de fapt, artiștii nici măcar nu știau despre asta. De multe ori, desigur, sunt și lucruri care se fac pentru marketing, să arate care e nivelul artistului respectiv, însă artiștii, până la urmă, sunt niște oameni sensibili. Dacă stai și vorbești cu ei, ești surprins de ce descoperi în privința calității lor umane. Țin minte că am avut două spectacole, la București și la Iași, cu unul din cei mai mari violoniști ai lumii, Nigel Kennedy, și la un moment dat mă supărasem pentru faptul că tour managerul lui a avut tot felul de cerințe absurde. Din cauza faptului că atât de mult a insistat pe ele, mă supărasem pe artist. Dar artistul nu avea nicio vină. Și după spectacol m-a întrebat care e treaba. Și i-am spus. Și zice: ”Stai puțin! Eu nu am avut nicio cerință de genul acesta”. Atunci mi-am dat seama că el nu avea niciun amestec în asta. La masa de după concert, eu mă așezasem tocmai în cealalată parte. Zice: ”Nu, vreau să vii să stai lângă mine”.
Cu Julio Iglesias. Foto: Arhiva personală
”Pe BZN i-am dus să mănânce la mănăstire”
Ai adus artiști de top în România, unii pentru prima oară ajunși în țara noastră. Cum îi convingi, cum îi seduci să vină?
Acum e mult mai ușor, pentru că România a devenit deja o piață și pentru artiștii internaționali. Dar țin minte că atunci, când l-am adus, în 2007, pe Iglesias, nu prea veneau artiști de această talie în România. Și trebuia să le explic, că uite, sunt condiții foarte bune aici, există public, e în regulă securitatea, totul e normal. Țin minte că am avut odată trupa Alphavile, îi voiam pentru un spectacol de revelion la Iași. Ei, sigur, s-au gândit: ”Venim de revelion în România, la Iași… Ce să facem la Iași?” Trebuiau să stea vreo 3-4 zile, că nu aveau avion de întoarcere mai repede. Le-am trimis un program cu ce pot să viziteze la Iași. Inclusiv mănăstiri. După ce l-au primit, mi-au zis: ”Venim! Vrem să venim!” E foarte important! Eu întotdeauna când am avut un proiect cu artiști internaționali, am încercat să îi integrez în cultura locală, să vadă România, să rămână cu ceva din România. Țin minte că pe BZN i-am dus să mănânce la mănăstire. Și au rămas impresionați! Să îi duci să vadă edificiile. Pentru că ei apoi se duc și vorbesc despre locurile în care au călătorit. Tot timpul am făcut așa.
Ai și proiecte ratate?
Nu, în general, mulțumesc lui Dumnezeu, am reușit până la urmă să duc la capăt fiecare proiect în parte. Sigur că unele proiecte se bucură de un succes mare, iar altele mai puțin. Până la urmă cei care decid sunt oamenii, publicul. Noi trebuie să facem tot ceea ce ține de noi. E ca la o mâncare. Tu pui toate ingredientele, să iasă bine. Dar dacă nu iese… Așa facem și cu artiștii, cu muzica, cu spectacolele. Sunt situații în care nu este încă momentul potrivit pentru a lansa ceva.
Simți lucrurile acestea?
În general, da. Și e foarte important să fii apropiat de oameni, să vezi, să simți ce vor.
De unde îți iei acest barometru?
Încerc să țin legătura cu oamenii, să vorbesc cu oameni din diverse medii sociale și cu tineri, și cu oameni mai în vârstă și să văd ce vor.
Ce artișit ai în portofoliu acum?
Acum lucrez cu Ovidiu Lipan Țăndărică, de câțiva ani, foarte bine, și facem multe proiecte interesante. Chiar și în perioada pandemiei am avut niște proiecte super interesante. Am făcut un proiect pe care l-am gândit mai demult, însă s-a potrivit să îl lansăm în pandemie, cu ”Renașterea spiritului. Terranova”, cu Maia Morgnestern și cu alți soliști (Irina Baianț), orchestra Operei din Cluj. Am făcut un film despre România, în care Ovidiu călătorea în diverse orașe din Transilvania, împreună cu Mani Neumann și Ulli Brand, au cântat muzică instrumentală, în niște zone în care populația era majoritar maghiară. Și lucru interesant: doi nemți cântând muzică românească, Ciocârlia, și un public maghiar! A fost interesantă treaba. Suntem o țară în care multiculturalitatea este la ea acasă și noi clar trebuie să înțelegem că am conviețuit atâția ani cu nemți, cu unguri, cu alte naționalități și ne-am înțeles bine. Trebuie să continuăm la fel, natural.
Noi, publicul, vedem întotdeauna scena, artistul, omițând, de cele mai multe ori, că în spatele acelei performanțe de vizibilitate sunt oameni, echipe care fac diferența tocmai între acea performanță și ”merge și așa”. Nu obosești?
Obosesc, dar nu simt oboseala, pentru că atunci când îți face plăcere, oboseala nu trebuie să își facă loc… Edi Petroșel, de la Holograf, mi-a zis un lucru care pentru mine a venit așa, ca o vorbă frumoasă, memorabilă: ”Tu nu obosești niciodată, pentru că tot ce faci, faci din pasiune”. Așa e! Pasiunea te ține. În momentul în care nu mai găsești plăcere, pasiune în ceea ce faci, atunci ai o problemă. De asta am căutat tot timpul să fac doar ceea ce îmi place și să promovez doar lucruri care îmi plac și să lucrez cu oameni… Când am simțit că nu mai este aceeași compatibilitate, am zis, mai bine ne oprim.
Foto: Arhiva personală
”Aș face același lucru. Nu aș ezita.”
Am o dilemă. Crezi că un manager foarte bun poate să facă ceea ce face, fără ca el însuși să fie dublat de artist?
Nu cred. Am văzut mulți, și poate unii mult mai buni oameni de bussines decât mine. Nu excelez în zona aceasta. Nu mă interresează cât câștig. Am acum un proiect la care mă gândesc, îmi dau seama că financiar nu e mare lucru, dar vreau să îl fac! Și atunci, când sufletul îți e împlinit, îl faci!
Ai și ne-făcute, neîmpliniri?
Sunt unele dezamăgiri pe care le-am avut de-a lungul timpului, dar probabil că și acestea sunt inerente.
Puse în balanță, dacă ar fi să o iei de la început?
Aș face același lucru. Nu aș ezita.
Dan Negru, Radu Groza și Ștefan Bănică jr. Foto: Arhiva personală
De asemenea, și clubul sibian a postat un mesaj pe pagina oficială de Facebook referitor la rezilierea contractului cu Răuță.
„A.F.C.Hermannstadt și mijlocașul defensiv Alexandru Răuță au reziliat înțelegerea contractuală în condiții amiabile. Îi mulțumim încă o dată lui Alex pentru prestațiile avute în tricoul echipei noastre și îi dorim mult succes în noua provocare a carierei, una pe care știm că și-a dorit-o foarte mult și că o merită.
Rămânem alături de Alex și prin gândurile noastre de compasiune, după ce astăzi fostul nostru fotbalist și-a pierdut tatăl… Condoleanțe familiei îndurerate!”, a fost mesajul postat de FC Hermannstadt.
Elevii se întorc miercuri la cursuri din minivacanţa prilejuită de sărbătorirea Unirii Principatelor Române.
Următoarea vacanţă, la decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, este programată în perioada 6 – 26 februarie.
Programele „Şcoala altfel” şi „Săptămâna verde” se vor desfăşura între 27 februarie şi 16 iunie, în intervale de câte cinci zile consecutive lucrătoare, a căror planificare se află la decizia unităţii de învăţământ. Derularea celor două programe nu se planifică în acelaşi interval de cursuri.
Prin excepţie, la clasele din învăţământul liceal – filiera tehnologică, din învăţământul profesional şi din învăţământul postliceal, în perioadele dedicate programelor „Şcoala altfel” şi „Săptămâna verde” se organizează activităţi de instruire practică.
Teatrul de Artă București revine la Sibiu cu o comedie-bijuterie, magistral construită de actorii Victoria Cociaș și George Constantinescu, sub îndrumarea regizoarei Lavinia Jemna Oltenau, cu sprijinul coregrafului și dansatorului Mihai Petre și al Academiei de Dans Mihai Petre.
Spectacolul va avea loc duminică, 29 ianuarie, de la ora 19.00, la Filarmonica de Stat Sibiu, Sala Thalia.
„Șase lecții de dans în șase săptămâni”, de Richard Alfieri, spune povestea unei relații care începe „cu stângul”, dar care, de-a lungul a şase săptămâni, în timpul lecțiilor de dans, ajunge să evolueze într-o mare și frumoasă prietenie. Lily Harrison (Victoria Cociaș), văduva unui preot baptist, își angajează un profesor de dans la domiciliu, pe italianul Michael Minetti (George Constantinescu). Între cei doi sar scântei încă de la prima întâlnire dar, treptat, reușesc să se apropie, cu mult umor, sensibilitate și grijă.
Piesa este o comedie bine scrisă, cu un dialog alert, plin de haz, dar şi cu momente duioase, surprize şi răsturnări de situaţii, muzică şi dans.
Teatrul de Artă București și actorul George Constantinescu, fondatorul său, au deja o relație frumoasă cu publicul sibian, fiind invitați și participând anual la Festivalul 25 de ore de teatru non-stop cu one-man-show-ul Pam Pam, pe care George Constantinescu a reușit, la prima ediție a festivalului, să îl joace într-un maraton-record de 25 de ore, în diferite spații neconvenționale din oraș.
Spectacolul „Șase lecții de dans în șase săptămâni” a fost invitat de onoare la Comic7B – Festival Internațional de Teatru Independent de Comedie și s-a jucat cu săli pline la Bruxelles, Koln, Brașov, Sibiu, Arad, Constanța, Suceava, Bacău.
Ce spune critica de specialitate
„Urmărind tribulațiile personajelor, Victoria Cociaș și George Constantinescu ne oferă două recitaluri actoricești de reală virtuozitate, întruchipând caractere întru totul credibile și, mai presus de asta, cu adevărat atașante. Textul, bine tradus de Lavinia Jemna Oltenau, este presărat cu poante (de bună calitate), temele grele de gândire alternează cu momente de relache, în care cei doi dansează frumos, cu grație, (bravo, coregrafului și antrenorului Mihai Petre!), pe muzică retro, catifelată și mângâietoare. Bravo și lui Romulus Boicu, autorul scenografiei sugestive, un bun punct de sprijin pentru evoluția personajelor. Pe scurt, grăbiți-vă la întâlnirea cu doi actori minunați, care, orchestrați cu mână sigură și sensibilitate de regizorul Lavinia Jemna Oltenau, vă vor spune o poveste care, în mod sigur, vi se va lipi de inimă”, afirmă Gabriela Hurezean, în Muze și arme.
„Victoria Cociaș oferă o interpretare de excepție doamnei Lily, o femeia ironică, dar care se confruntă cu o serie de probleme personale și caută să le mascheze în relația cu tânărul profesor de dans. (…) George Constantinescu, premiat pentru roluri în teatrul independent, acum se confruntă cu personajul profesorului de dans, Michael Minetti, un nefericit în căutarea unui suflet pereche. Meritul deosebit al interpretării făptuite de George Constantinescu este modul în care transmite cum masca veselă a lui Michael ascunde tristețea unui om singur, uneori blamat fără rost de societate, pentru orientarea sexuală.
“Șase lecții de dans în șase săptămâni” prezintă publicului o comedie armonios construită, despre realitatea zilelor noastre și tristețile ei, uneori aparent comice, printr-o echipă de artiști dăruiți cu plăcere teatrului independent”, e de părere Ileana Lucaciu, Blog Spectator.
BILETE pentru spectacolul „Șase lecții de dans în șase săptămâni” de Richard Alfieri se găsesc pe IaBilet.ro.
Europarlamentarul USR Nicu Ștefănuță (Renew Europe) prezintă rezultatele cercetării sociologice cantitative realizate în municipiul Sibiu, cu scopul de a afla percepția sibienilor despre apartenența României la Uniunea Europeană, despre activitatea europarlamentarilor români, dar și viziunea despre problemele actuale ale Sibiul, precum și despre viitorul orașului.
“Cred că forța unui politician este dată de cei care-i încredințează mandatul, iar asta îl obligă să-i consulte și să-i informeze continuu. După 3 ani de la preluarea mandatului de europarlamentar, am vrut să văd cum voi, sibienii, vă uitați la noi, la cei care vă reprezintă la Bruxelles și dacă rezultatul muncii noastre ajunge la voi. Am vrut să aflu cu ce probleme vă confruntați, astfel încât să știu ce am de făcut în continuare”, declară eurodeputatul sibian. Cercetarea sociologică și verificarea au fost efectuate de către Cult Research, în municipiul Sibiu, în intervalul 21 noiembrie-20 decembrie 2022. Marja de eroare este de +/- 4%. Numărul respondenților este de 605 persoane, cu adresa din cartea de identitate în municipiul Sibiu, baza de date fiind ponderată de către Cult conform datelor INS.
Rezultatele sondajului sunt disponibile aici: https://stefanuta.ro/sondaj-cum-percep-sibienii-rolul-europarlamentarilor-romani/
Nicu Ștefănuță este europarlamentar USR. Este vicepreședinte al Delegației pentru relațiile cu Statele Unite și membru al Comisiei pentru Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară, al Comisiei pentru Bugete a Parlamentului European și membru supleant în Comisia pentru Comerț Internațional.
Datele sondajului. Cele mai relevante teme abordate din sondaj
1. Am întrebat sibienii cât de probabil este ca în următorii trei ani să plece din Sibiu și să se stabilească definitiv în Occident. Iată ce au răspuns:
• Foarte probabil – 8%
• Oarecum probabil- 28%
• Deloc probabil – 61%
• Nu știu – 3%
Răspunsul „foarte probabil” se întâlnește în ponderi semnificativ mai mari în rândul PFA/patronilor (17%), studenților și elevilor (25%), sibienilor siguri că nu vin la vot (14%), sibienilor adulți cu vârsta sub 30 de ani (15%) și votanților USR (14%).
2. În ceea ce privește activitatea Primăriei Sibiu vis-a-vis de atragerea fondurilor europene, sibienii o evaluează în felul următor:
• Foarte bună – 11%
• Bună – 53%
• Proastă – 23%
• Foarte proastă – 7%
• Nu știu – 6%
3.Unul dintre scopurile cercetării sociologice a fost să arate care sunt problemele principale cu care voi, locuitorii municipiului Sibiu, vă confruntați în mod recurent. Iată ce am aflat:
Următoarele subiecte reprezintă o problemă gravă pentru locuitorii municipiului Sibiu, după subiect fiind rezultatele fiind reflectate în procent, din populație care consideră respectivul subiect o problemă gravă:
• Aglomerația din trafic – 65%
• Lipsa locurilor de parcare – 55%
• Corupția din administrație – 54%
• Starea drumurilor și trotuarelor – 45%
• Serviciile de sănătate din oraș – 45%
• Calitatea transportului în comun – 36%
• Lipsa spațiilor verzi – 36%
• Lipsa curățeniei – 31%
• Calitatea spațiilor de învățământ din oraș – 30%
• Starea de degradare a unor clădiri de patrimoniu din centrul orașului – 25%
• Accesibilitatea pentru persoane cu dizabilități – 21%
• Lipsa de spații sportive – 19%
• Starea pistelor de bicicletă – 16%
• Calitatea aerului – 16%
• Calitatea apei – 16%
4. Am fost curios să aflu care este opțiunea preferată a sibienilor pentru viitorul orașului nostru. Iată ce arată cifrele:
Sibienii își doresc:
• Un oraș prosper, cu multe locuri de muncă – 54%
• Un oraș cu multe spații verzi, în care familiile să se simtă bine – 24%
• Un oraș turistic cu o reputație internațională foarte bună – 22%
Situaţia lui Hurezeanu
Iată cum comenteză europarlamentarul sibian revenirea în funcţie a fostului ambasador al României în Austria, Emil Hurezeanu. Acesta fost rechemat în ţară după eşecul intrării României în Schengen. Zilele trecute, acesta a fost retrimis de preşedintele Iohannis la Viena, tot ca ambasador. ”Să mergi cu aceeași echipă înainte mi se pare un principiu defectuos și arată, de fapt, că în politica românească loialitatea oarbă este cheie. Cine dă loialitate oarbă este susținut, cine nu, este dat afară. Eu sper că partea a doua a mandatului va fi mai bună. Dar, eu știu că atunci când ai un eșec, așa cum a fost cel din 8 decembrie, încerci să schimbi echipa. Se face la fotbal, se face în multe domenii.Trebuie să ne întrebăm cu toții de ce nu și în politică. Sunt alți factori de presiune care joacă acolo”, a declarat Nicu Ștefănuță.
Trei femei au fost rănite, luni, în urma unui accident rutier produs pe Drumul Județean 142 E, în afara orașului Dumbrăveni.
Din primele cercetări s-a stabilit că, în timp ce conducea un autoturism dinspre Dumbrăveni spre Alma, un medieșean în vârstă de 52 de ani, pe fondul vitezei neadaptate, a pierdut controlul direcției de deplasare și a ieșit în afara șoselei, oprindu-se pe un câmp.
Trei femei în vârstă de 19, 24, respectiv 52 de ani, pasagere în autoturism, au fost rănite în urma evenimentului. Două echipaje de la Ambulanța Mediaș și un echipaj SMURD au intervenit pentru a acorda victimelor asistență medicală. Femeile s-au ales cu traumatisme lombare, escoriații și traumatism toracic.
Un tablou realizat în ulei de artistul transilvănean Ioan Constande, care îl înfățișează pe Horea, liderul răscoalei de la 1784, a fost descoperit la București și trimis spre expertiză la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.
Artiștii transilvăneni Franz Neuhauser și Anton Steinwald din Sibiu, la comanda guvernatorului Samuel von Brukenthal, au realizat chipurile lui Horea, Cloșca și Crișan în timpul când erau întemnițați la Alba Iulia.
Acest lucru este menționat și în cel mai important volum dedicat răscoalei din 1784 Răscoala lui Horea, de D. Prodan, Ed. Științifică și Enciclopedică.
”La închisoare căpitanii au mai fost văzuți și de pictori. Unele portrete sunt evident autentice, făcute de cei care i-au văzut sau după asemenea portrete, imaginile sunt aceleași în maniere diferite. Cele mai aproape de realitate, mai vii, ne par cele păstrate în Muzeul Brukenthal din Sibiu, făcute de pictorul de la curtea guvernatorului”, spunea autorul.
În decursul timpului O. Beu are meritul de a fi descoperit la Muzeul Național din Budapesta și gravurile lui Horea, Cloșca și Crișan făcute de artistul și curatorul colecției lui Brukenthal – Franz Neuhauser.
Răscoala transilvăneană, un mare ecou
Răscoala transilvăneană din 1784 a avut un mare ecou în Europa, lucru ce este confirmat și datorită numărului mare de stampe cu chipurile celor trei care au circulat în Europa Centrală.
În secolul XIX se cunoaște faptul că existau numeroși români transilvăneni care aveau în casă, pe perete, chipurile lui Horia și Cloșca, lucru menționat de A. de Gerando și I. Selegeanu în 1868.
Datorită mișcării de emancipare a românilor din Transilvania se cunoaște un nou val în care personalitățile marcante din istoria acestui ținut sunt pictați sau sunt realizate numeroase gravuri la Sibiu sau la Budapesta.
În acestă perioadă, unul dintre cei mai valoroși artiști transilvăneni care realizează diferite gravuri cu Horea, Cloșca, Crișan, Avram Iancu, Gheorghe Barițiu ș.a. este pictorul transilvănean Ioan Constande.
Despre pictorul Ioan Constande
Născut în apropierea Sebeșului – Alba la Rahău a studiat între anii 1834-1843 la Academiile de Arte Frumoase din Budapesta și Viena. Din acest considerent, în marea majoritate a lucrărilor sale se semnează ca Pictor academic. A rămas în istoria artei din România ca unul din principalii pictori dar mai ales desenatori și litografi. A fost profesor la Institutul “Terezianum” din Sibiu, din 1841 și participant la Revoluția din 1848 în calitate de comandant al garzilor civile din Ocna Sibiului.
Zilele trecute, Muzeul Național Brukenthal a primit pentru expertiză un tablou, dintr-o colecție privată realizat în ulei de Ioan Constande ce îl înfățișează pe Vasile Ursu Horea.
Lucrarea este importantă din cel puțin două considerente. Unul este faptul că acest tablou în ulei este realizat de Ioan Constande. Astăzi se mai păstrează puține lucrări în ulei realizate de acest artist transilvănean. Pe piața de artă, în muzee și în colecții private, sunt multe gravure realizate de Constande, însă nu lucrări în ulei. Și în colecția Muzeului Brukenthal există gravuri realizate după desenele lui Constande. Un al doilea fapt important este acela că personajul întruchipat de Ioan Constande este Horea, o figură istorică importantă a României.
