32.2 C
Sibiu
duminică, iulie 14, 2024

Anestezie emoţională

Publicitate

Cele mai citite

Viaţa nu ne cruţă pe niciunul. Deşi facem tot posibilul, în viaţă ne întâlnim adesea cu dezamăgire, durere, tristeţe, cu neîmplinire şi nereuşită şi oricât ne-am dori să fugim de ele, de noi, asemenea umbrei, le simţim răsuflarea rece în ceafă. Se întâmplă uneori să luptăm atât de mult pentru ce ne dorim încât ne vine greu să credem că se poate să nu reuşim. Luptăm pentru o carieră, pentru familie, pentru dragoste şi de multe ori considerăm că doar pentru că ni le dorim cu putere, ele ni se cuvin şi ne vine atât de greu să acceptăm respingerea, golul de neumplut al sufletelor noastre rănite. În astfel de situaţii, mulţi dintre noi avem tendinţa de a ne proteja. O reacţie frecvent întâlnită este aceea de a ne proteja de durere simţind în schimb un fel de amorţeală a inimii, a minţii. Am ales s-o numesc anestezie emoţională. O stare în care ne învăluim fără voie atunci când viaţa ne dă o palmă. Ne cufundăm atunci emoţiile într-un somn din care ne-ar plăcea să nu mai iasă. Astfel, auzim spunându-se: �Nu simt nimic!�. Suntem oameni, iar din această tăcere a simţurilor se naşte apoi primul gând. �De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?�. Un gând chinuitor urmat apoi de o avalanşă de gânduri care ne trezesc din somnul anesteziei. Auzim apoi gânduri care se sparg în minţile ce se dezmorţesc: �Eu sunt de vină! E groaznic ce am făcut! Nu pot suporta! Nu trebuia să fie aşa! E cel mai rău lucru!�. Astfel, în faţa situaţiilor neplăcute simţim nu doar nelinişte ci şi panică, nu doar tristeţe şi cădem deprimaţi şi cuprinşi de disperare, nu suntem doar nemulţumiţi şi dezamăgiţi, ci cu adevărat furioşi pe noi, pe ceilalţi, pe viaţă. ªi dacă nu ne plângem la nesfârşit de milă, dacă nu învinuim, sau renunţăm cuprinşi de disperare, încercăm să fugim căutând drumul înapoi spre anestezie. Viaţa ne confruntă şi natural nu ne mai dă această şansă. Mulţi dintre noi din păcate o luăm singuri înlocuind anestezicul cu alcool, droguri, muncă, orice ne ajută să fugim de realitatea crudă. ªi totuşi aş spune: �Trezeşte-te! Viaţa e chiar aici în jurul tău! Nu poţi fugi de ea! Poţi doar să înveţi să o priveşti în ochi cu alţi ochi decât până acum!�. Avem mai multe resurse decât credem! Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi! Psiholog Aniela MINU Cabinet: Str. Banatului, nr. 16, tel: 0741/353.650

Publicitate
Articolul precedent
Articolul următor

Publicitate

spot_img
Ultimele știri

ULTIMA ORĂ: Familie rănită într-un accident pe DN 1. Mașina s-a oprit într-un cap de pod

Trei persoane au fost rănite, duminică după amiaza, într-un accident rutier produs pe Drumul Național 1, în localitatea Cristian.Din...

Publicitate

Cele mai citite

Viaţa nu ne cruţă pe niciunul. Deşi facem tot posibilul, în viaţă ne întâlnim adesea cu dezamăgire, durere, tristeţe, cu neîmplinire şi nereuşită şi oricât ne-am dori să fugim de ele, de noi, asemenea umbrei, le simţim răsuflarea rece în ceafă. Se întâmplă uneori să luptăm atât de mult pentru ce ne dorim încât ne vine greu să credem că se poate să nu reuşim. Luptăm pentru o carieră, pentru familie, pentru dragoste şi de multe ori considerăm că doar pentru că ni le dorim cu putere, ele ni se cuvin şi ne vine atât de greu să acceptăm respingerea, golul de neumplut al sufletelor noastre rănite. În astfel de situaţii, mulţi dintre noi avem tendinţa de a ne proteja. O reacţie frecvent întâlnită este aceea de a ne proteja de durere simţind în schimb un fel de amorţeală a inimii, a minţii. Am ales s-o numesc anestezie emoţională. O stare în care ne învăluim fără voie atunci când viaţa ne dă o palmă. Ne cufundăm atunci emoţiile într-un somn din care ne-ar plăcea să nu mai iasă. Astfel, auzim spunându-se: �Nu simt nimic!�. Suntem oameni, iar din această tăcere a simţurilor se naşte apoi primul gând. �De ce mi s-a întâmplat tocmai mie?�. Un gând chinuitor urmat apoi de o avalanşă de gânduri care ne trezesc din somnul anesteziei. Auzim apoi gânduri care se sparg în minţile ce se dezmorţesc: �Eu sunt de vină! E groaznic ce am făcut! Nu pot suporta! Nu trebuia să fie aşa! E cel mai rău lucru!�. Astfel, în faţa situaţiilor neplăcute simţim nu doar nelinişte ci şi panică, nu doar tristeţe şi cădem deprimaţi şi cuprinşi de disperare, nu suntem doar nemulţumiţi şi dezamăgiţi, ci cu adevărat furioşi pe noi, pe ceilalţi, pe viaţă. ªi dacă nu ne plângem la nesfârşit de milă, dacă nu învinuim, sau renunţăm cuprinşi de disperare, încercăm să fugim căutând drumul înapoi spre anestezie. Viaţa ne confruntă şi natural nu ne mai dă această şansă. Mulţi dintre noi din păcate o luăm singuri înlocuind anestezicul cu alcool, droguri, muncă, orice ne ajută să fugim de realitatea crudă. ªi totuşi aş spune: �Trezeşte-te! Viaţa e chiar aici în jurul tău! Nu poţi fugi de ea! Poţi doar să înveţi să o priveşti în ochi cu alţi ochi decât până acum!�. Avem mai multe resurse decât credem! Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi! Psiholog Aniela MINU Cabinet: Str. Banatului, nr. 16, tel: 0741/353.650

Publicitate
Articolul precedent
Articolul următor

Publicitate

spot_img
Ultimele știri

ULTIMA ORĂ: Familie rănită într-un accident pe DN 1. Mașina s-a oprit într-un cap de pod

Trei persoane au fost rănite, duminică după amiaza, într-un accident rutier produs pe Drumul Național 1, în localitatea Cristian.Din...

Știri pe același subiect