Dr. Sorin Iurian: Alergiile de primăvară

Pe lângă avantajele legate de sosirea primăverii, unele persoane pot suferi, din păcate, de alergia de sezon. Alergia reprezintă inflamația declanșată de contactul mucoaselor organismului (nazală, bronșică, conjunctivală) cu diverse substanțe (ex. polen) la persoanele sensibilizate în prealabil la aceste substanțe. Sensibilizarea, la rândul său, este legată de predispoziția genetică și se va iniția atunci când organismul vine în contact cu alergenii respectivi. Dar manifestările clinice apar doar după contacte repetate cu alergenii și sunt urmate de sinteza de anticorpi specifici (în general imunoglobuline tip IgE).

Mai departe, anticorpii se atașează de anumite celule din sânge și țesuturi și, la un contact ulterior cu alergenul în cauză, celulele vor elibera diverse substanțe (ex. histamina) ce declanșează reacția alergică.
Reacția alergică va fi răspunzătoare de manifestările clinice. Deci manifestările clinice apar după o prelabilă sensibilizare (asimptomatică) ce poate fi confirmată de medicul specialist alergolog. Alergologul deține rolul cheie atât în confirmarea sensibilizării alergice (utilizând teste cutanate și uneori din sânge) cât și în inițierea terapiei. Alergiile debutează încă din perioada copilăriei, mulți copii fiind diagnosticați relative devreme cu această afecțiune.
Cauzele alergiei:
– predispoziția genetică (dacă un părinte este alergic, riscul pentru copil de a dezvolta alergie este crescut);
– contactul cu polenul pomilor, arbuștilor și a altor plante (ex. Ambrozia, Artemisia etc).
Manifestări clinice:
– strănut în salve;
– secreții nazale abundente;
– lăcrimare, roșeața ochilor;
– chiar senzație de lipsă de aer (dispnee) când pacientul prezintă obstrucție bronșică.
– uneori conflictul alergic de la nivelul mucoaselor respiratorii crează premiza declanșării unor infecții (sinuzite, bronșite), necesitând extinderea spectrului terapeutic.
Terapia se împarte în generală și specifică:
a. Generală:
– după identificarea alergenelor (în urma testelor alergologice), se evită pe cât posibil contactul cu acestea;
– fumatul activ și pasiv sunt contraindicate;
B. Specifică:
– medicație ce blochează receptorii de histamină/ leukotriene;
– terapia de desensibilizare (doar la recomandarea medicului alergolog și sub stricta supraveghere a acestuia).