Locuitorii din Iași au avut parte de o surpriză uriașă în ziua de Paște, când pe străzile orașului și-a făcut apariția…Moș Crăciun.
Apariție surprinzătoare în prima zi de Paști, la Iași. Deși tradiția spune că de Paște Iepurașul este cel care împarte cadourile, la Iași însuși Moș Crăciun a venit, tocmai din Laponia, să împartă cadourile.
Un bărbat a încurcat sărbătorile, îmbrăcându-se în costum de Moș Crăciun și ieșind la plimbare prin oraș cu rolele.
Momentul a fost surprins și distribuit pe rețelele de socializare.
„În localitatea Vâlcăneşti a crescut nivelul pârâului Sărata, au fost luate de viitură trei autoturisme (fără victime, doar una dintre ele este o maşină funcţională, două fiind neutilizate) pe o distanţă de aproximativ un kilometru.
Un echipaj din cadrul Punctului de Lucru Plopeni se află la faţa locului şi rămâne pentru monitorizare. Pârâul are încă un nivel crescut„, a transmis ISU Prahova.
Avertizări de fenomene meteo imediate au fost emise, duminică seară şi pentru alte judeţe.
Imagini cu ploaia torenţială însoţită de grindină au fost distribuite pe reţelele sociale din mai multe zone din ţară, unde meteorologii au anunţat căderi importante de precipitaţii şi vânt puternic, anunță Digi 24.
Pe Facebook au apărut imagini de la Ţebea, judeţul Hunedoara, de la Şiria, în judeţul Arad, dar și din Dâmbovița.
Atmosferă de sărbătoare la Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, unde a fost pregătit un meniu festiv, pahare cu Sfintele Paști și felicitări de suflet.
Ouăle roșii, cozonacul și rulada de carne tip drob, o delicioasă supă de găluște și multe alte bunătăți preparate în blocul alimentar al spitalului, alături de diverse aperitive și deserturi, au făcut parte din meniul de sărbătoare oferit pacienților unității medicale sibiene.
„De asemenea, bolnavilor care au dorit, le-au fost dăruite pahare cu Sfintele Paști, la biserica „Sf. Nectarie și Sf. Ioan Rusul” din incinta spitalului, împreună cu felicitări cu mesaje pascale, confecționate de elevii centrelor școlare de educație incluzivă din Sibiu, Mediaș și Turnu Roșu.
Vă dorim tuturor Sărbători binecuvântate, cu multă sănătate și pace sufletească!”, a transmis Spitalul de Pneumoftiziologie pe Facebook.
Rezultatul sau echipa câștigătoare au contat foarte puțin, păstrarea şi continuarea tradiţiei fiind mai presus de orice.
Ca și în anii precedenți, evenimentul a fost completat de un spectacol de cântece și dansuri populare.
Spectacolul a fost susținut de artiștii Ciprian și Mihaela Istrate, Emilia Muntean, Luminița Dejan, Aurelian Suciu, Bianca și Diana Crețu, Costel Popa, Cosmina Fulea, Aurica Bacea, Dan Filuț Tabără, Natalia și Alina Matyas.
De asemenea, au participat și Ansamblurile de Dansuri Populare „Târnavele” și „Muguri de pe Târnave” din Mediaș.
În această perioadă, cei mai mulți oameni au concediu, sunt plecați la rude, pensiuni, case de vacanță sau stau la casele lor. Dar există alte categorii de oameni, care muncesc indiferent că este vreo sărbătoare, că este zi sau noapte. Printre aceste categorii se numără și pompierii. De aceea l-am rugat pe Plutonier adjutant șef Bejenaru Dorel, de la Departamentul de Pompieri Mediaș, să ne povestească câte puțin din viața sa.
„Am fost atras de uniforma militară de mic copil. Aveam un unchi care era militar, lucra în aviație. Ori de câte ori îl vedeam, îmi imaginam cum aș arăta eu în uniformă. Proveneam dintr-o familie cu posibilități modeste, acest lucru m-a determinat să muncesc de tânăr și să îmi doresc mereu să ofer familiei mele o stabilitate, mai ales financiară. Eram disciplinat și chibzuit. În 2006 am avut această oportunitate de a mă alătura pompierilor militari. Nu am ratat-o. Mi-am îndeplinit visul din copilărie. Iată că acum, după 18 ani, îmi trăiesc în continuare visul și sunt fericit că am ales această meserie!”, ne mărturisește pompierul.
Prima misiune
Nu este ușor să pleci din viața de civil și peste noapte să ajungi să ai responsabilitatea salvării de vieți omenești și ale bunurilor acestora. Mai ales că uneori nu merge așa cum te aștepți. „Se spune că prima misiune nu se uită niciodată, și să știți că așa este. Era iarna lui 2006, decembrie. Eram pe tură, s-a lăsat întunericul și s-a dat alarma. Era vorba despre un incendiu la o casă din localitatea Mihăileni. Una dintre cele mai îndepărtate localități ale raionului nostru de intervenție. După mai bine de jumătate de oră am ajuns la locul intervenției. Casa arăta precum o torță uriașă. Era un foc imens, acoperișul ardea în totalitate. Cât de repede am putut ne-am apucat să stingem focul. Din păcate, nu am putut salva decât zidurile casei”, ne relatează Bejenaru Dorel.
Cele mai periculoase misiuni
Meseria de pompier este grea. Mereu trebuie să fii pregătit să răspunzi la intervenții. Să te arunci în fumul gros, ca să salvezi o viață. Îți riști viața, dar pentru un scop nobil, salvarea altora. „Fiecare misiune este periculoasă, într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, dacă mă gândesc acum, îmi vine în minte una, de acum câțiva ani, când un incendiu a cuprins locomotiva unui tren aflat în gară localității Ațel. Când am ajuns acolo am constatat că incendiul se afla sub linie de înaltă tensiune.
Împreună cu colegii mei am făcut dispozitivul de stingere și așteptam ca echipa de intervenție de la CFR să decupleze liniile de înaltă tensiune de 27.000 volți pentru a putea lucra cu apă. Deși am primit asigurări de la echipa de electricieni că rețeaua a fost deconectată de la curent, vă spun sincer, că nu ne-a fost ușor să decidem să dăm drumul la apă. Aveam inimile cât un purice și a fost un moment în care am simțit două emoții deodată: frică și curaj. E greu de descris în cuvinte trăirile pe care le-am avut în clipele acelea.
O altă intervenție periculoasă, despre care nu pot spune ca a fost una singură, a fost misiunea de sprijin la care am luat parte în Grecia. Nori mari de fum, abia vedeai în jur, erai înconjurat de niște degajări imense. Tot cerul era fumuriu. Disperarea de pe chipurile localnicilor de acolo, cred că nu o voi uita niciodată”, mărturisește pompierul.
„Prețuiesc mai mult orice lucru mărunt”
Cel mai greu lucru, pentru un om, este să trăiască două vieți, fără să le suprapună: viața de la serviciu și cea de familie. „Este și asta o provocare, însă personal încerc să evit să mă gândesc la ce am făcut la muncă atunci când plec. Încerc pe cât posibil să las dincolo de poartă detașamentului ceea ce s-a întâmplat și să nu iau cu mine acasă. Deși în adâncul sufletului trăirile rămân. Când merg acasă, încerc să petrec timp cu familia și cu prietenii, fără să mă gândesc prea mult la muncă. În toți acești ani de când sunt pompier, aproape 18 ani, au fost multe lecții pe care le-am învățat și vă spun sincer, învăț în continuare. Dar dacă ar fi să mă rezum la una, cred că cea mai importantă lecție este aceea că timpul și focul sunt atât prieteni, cât și dușmani. În câteva clipe poți pierde tot ce ai: atât material, cât și sufletesc. Asta m-a învățat să mă bucur mai mult de tot ce am și să prețuiesc mai mult orice lucru mărunt”, ne declară Dorel.
Noi, pompierii, suntem o familie
Meseriile, în care trebuie să lucrezi în echipă, sunt mai mult decât un job. La un moment dat, după ce petreci mai mult timp cu niște persoane, ajungi să le consideri a doua ta familie. ,, Ca să fii pompier, în primul rând, trebuie să îți placă să îi ajuți pe cei din jur. Să fii empatic, disciplinat, cinstit. Să îți placă să lucrezi în echipă și să fii capabil să fii un om de echipă. Să fii pompier nu este ceva ce poți face individual. Meseria aceastase face cu succes doar în echipă. Sportul, de asemenea, este important. Este nevoie de el pentru ca avem nevoie de o condiție fizică, de putere și rezistență în timp.
Recomand tinerilor, care doresc să se apuce de această profesie, să nu ezite să creadă în ei, în puterile proprii și dacă au dorință și voința de a ajuta pe semenii lor, să vină alături de noi. Vor găsi nu doar o echipă. Vor găsi o a doua familie. Pentru că noi, pompierii, suntem o familie. Petrecem ture de 24 de ore împreună. Ajungem să ne cunoaștem și să ne ajutăm reciproc. Să fii pompier este mai mult decât o meserie nobilă, este un stil de viață pe care îl dedicăm comunității din care facem parte”, ne mărturisește pompierul.
Cu taxiul la intervenție
Viața de pompier nu este doar fum și funingine, se mai întâmplă să mai apară și o întâmplare haioasă. „Într-o zi, un coleg a ieșit din unitate până la magazinul de peste drum să cumpere ceva de mâncare. În acele câteva minute, cât timp a fost plecat, s-a dat alarma și toți din curte am plecat la intervenție. Colegul a rămas ca un spectator cu mâncarea în mână și se uita cum trecem. A lăsat mâncarea la magazin, a urcat într-un taxi și a venit în urma noastră la intervenție”, relatează Bejenaru Dorel.
Ce fac pompierii în timpul liber
Cum am mai scris, viața de pompier nu înseamnă doar fum și funingine, acești oameni au și pasiuni extrajob. „Avem cu colegii o echipă de minifotbal, așa ne relaxăm, dar facem și sport împreună. Tot pentru relaxare mai mergem din când în când la pescuit, participăm la competiții de gătit în aer liber și facem drumeții”, ne spune pompierul.
„Siguranța salvatorului”
Nu oricine își poate păstra calmul în situații de urgență. Fiecare este construit în felul său, așa cum fiecare are tacticile sale de autocontrol. „Nu cred ca există o rețetă valabilă pentru toată lumea în privința păstrării calmului în situații de urgență. Personal, încerc să găsesc ceva pozitiv în orice lucru mai puțin bun care se întâmplă și să îmi concentrez atenția pe acel lucru. Experiența este un factor care ajută mult atunci când totul este sub presiune. Pentru noi este esențial să ne păstrăm calmul să acționăm rațional, pentru ca altfel riscăm să ne punem noi în pericol. Este acea expresie pe care o auzim la cursurile de prim ajutor și în școală: Facem tot ce ține de noi pentru a-i ajuta permanent pe cei aflați în nevoie, însă cu o doză de calm și rațiune reușim să nu ne punem în pericol și să rămânem și noi în siguranță”, ne declară Dorel.
Cea mai mare temere într-o misiune
Să fii pompier înseamnă asumare, curaj și disciplină. Ca să ajungi să lupți cu flăcările, ai nevoie de calitățile enumerate anterior, plus condiție fizică. Dar cel mai important lucru: nu lăsa pe nimeni în urmă. „Cea mai mare temere este să pățim ceva unul dintre noi. Să nu ne întoarcem întregi și împreună. De aceea este important ca toți cei care plecăm la intervenție să fim conștienți că suntem o echipă. Suntem toți pentru unu și unu pentru toți!”, ne mărturisește pompierul.
Marți, 7 mai 2024, ora 12:00, la Casa Artelor, Sibiu/ Piața Mică nr. 20-21, va avea loc deschiderea oficială a Centrului de Activități și Resurse Regionale (C.A.R.R)/ Muzeul ASTRA dezvoltă sustenabil comunități urbane și rurale.
Derulat în parteneriat cu Museene i Sør Trøndelag A/S – MiST (Norvegia) și Future Capital (România), în cadrul programului Ro-Cultura, finanțat prin Granturile SEE și implementat de Unitatea de Management al Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, proiectul a avut ca obiectiv principal restaurarea, refuncționalizarea și punerea în valoare a Casei Artelor în vederea îmbunătățirii managementului patrimoniului cultural, consolidării antreprenoriatului cultural și funcționării C.A.R.R.
„Un proiect de dat exemplu în întreaga Europă”
„7 mai, o zi istorică pentru Muzeul ASTRA! Este o zi istorică pentru valorile patrimoniale imateriale din România. Casa Artelor – Centrul de Activități și Resurse Regionale din România își deschide oficial porțile și pornește pe drumul sustenabilității meșteșugurilor din România. A fost o provocare, dar iată-ne la un final de drum si la un început de altul. Muzeul ASTRA, devine, practice, prima instituție muzeală din România și printre puținele din Europa acreditate de instituțiile statului român să certifice competențele meșterilor populari – acești garanți ai valorilor identitare – să formeze generațiile viitoare și să asigure un viitor pentru ceea ce ne reprezintă cu fală în Europa și în lume.
Venim în fața locuitorilor din Sibiu, în special celor din centrul istoric, propietarilor de construcții isotrice să le fim sprijin, să transforme întreținerea caselor istorice într-un hobby, să asume patrimoniul, iar generațiilor următoare să le lăsăm o moștenire valoroasă. Expoziția ,,Făurind Transilvania” trece prin etpele istorice ale meșteșugurilor și meseriilor din Transilvania și transmite emoția resurselor naturale valorificate și utilizate în cel mai responsabil mod, în trecut, rețetă pentru un viitor sustenabil, copiilor și nepoților noștri. Am dezvoltat împreună cu partenerul din Norvegia, MIST, un proiect de dat exemplu în întreaga Europă. Am învățat unii de la alții și a ieșit ceea ce veți vedea și consuma în perioada următoare!
De fapt de 15 ani, împreună cu MIST prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-CULTURA, am construit și dezvoltat o infrastructură modernă, aplicată, exemplu pentru sectorul muzeal și cultural din România și Europa. Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, a trăit, putem spune, alături de noi importanța acestui proiect și ne-au fost alături nu doar în acest priect, ci vreme de 15 ani. În completare doamna ministru a înțeles importanța acestui proiect și a adus Tezaurele Umane Vii pe tabloul principal al Patrimoniului Imaterial din România.
Consiliul Județean Sibiu, prin doamna președintă, echipa de conducere și consilierii județeni au investit încredere și resurse, știind că la Muzeul ASTRA se construiesc prin fapte drumuri de rămas acasă. Practic succesul Muzeului ASTRA are un mare susținător: Consiliul Județean și cei care-l conduc cu drag pentru cultură, tradiții și dezvoltare. E onorant pentru noi să primim oaspeți de seamă de la FMO, Rinksantivaren, Arts and Council si Ambasada Norvegiei, parteneri strategici în toți acești 15 ani de rezultate și impact clar în dezvoltarea comunităților rurale și urbane. De echipa ASTRA ce să mai zic? Un fenomen!”, a declarat Ciprian Ștefan, manager Muzeul ASTRA.
Proiectul Restaurarea și revitalizarea monumentului istoric Casa Artelor – Centru de activități și resurse regionale (C.A.R.R.), a fost finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Totodată, a fost implementat de către Muzeul ASTRA în parteneriat cu SC Future Capital SRL (România) și Mussene I Sor Trondelag din Trondheim (Norvegia), în perioada 1 octombrie 2020 – 31 martie 2024. Acesta are o valoare totală de 2.476.991,74 euro, valoare finanțării nerambursabile fiind de 1.939.335,35 euro.
Vor și prezenți la eveniment
Ciprian ȘTEFAN, director general Muzeul ASTRA
Raluca TURCAN, Ministrul Culturii
Adrian CÂCIU, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene
Daniela CÎMPEAN, președinta Consiliului Județean Sibiu
Kerstin WAHLBERG, consilier, Ambasada Regatului Norvegiei în România
Bogdan TRÎMBACIU, director, Unitatea de Management a Proiectului, Ministerul Culturii
Karen ESPELSUND, director general, Museene i Sør-Trøndelag
MÁRTON Matkó, senior Sector Officer – Culture and Social Affairs, Financial Mecanism Office Brussels
Vegard BERRGÅRD, Riksantikvaren / Directorate for Cultural Heritage Norway
Erica BERTHELSEN, Senior communication advisor EEA Funds, Kulturdirektoratet
Radu SORIN, rector, Universitatea „Lucian Blaga”
Constantin CHIRIAC, director, Teatrul Național „Radu Stanca”
Andreea CIORTEA, coordonator partener, Future Capital
Astrid HANNES, European Regions Research & Innovation Network
În inima Sibiului, pe Calea Dumbrăvii, se găsește un mic atelier de restaurare pentru obiectele încărcate cu ani și uzură. Benonia Centea, o doamnă cu un zâmbet cald, este medicul care, cu grijă, conservă și restaurează tot felul de lucruri și lucrări.
Pe lângă conservare și restaurare, își dedică timpul culorii, pictând icoane. În atelierul său îi învață pe copii arta culorii, mulți dintre ei mergând la concursuri și olimpiade. Artista este răbdătoare cu ei și îi învață înțelesul în artă și importanța conexiunii cu lemnul, pânza sau sticla.
Este absolventă a Liceului de Artă în 1981 și absolventă a Universității Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Istorie și Patrimoniu, specializarea Conservare și Restaurare. Benonia povestește cu pasiune despre evoluția atelierului său: „Atelierul este deschis de foarte mult timp. Eu am început după terminarea liceului și am continuat 23 de ani cu o sifonerie și cu pictură. Din 2004 s-a transformat în atelier de restaurare, conservare și pictură. Nu mă satur niciodată, pentru că tot timpul am ceva de făcut în atelier”.
Artista colaborează cu Muzeul ASTRA și deși am crede că tinerii se îndepărtează de lucrul manual, ne spune că tot mai mulți copii sunt curioși și vin să învețe tainele picturii.
„Este o muncă, însă aici primești o altfel de satisfacție. Pe mine cel puțin mă liniștește, mă conectează, mă detașează de ce este în jur. Trebuie să facem totul din inimă”, e de părere Benonia.
Atelierul de pictură există pe Calea Dumbrăvii din anul 1982, iar atelierul de conservare și restaurare l-a creat în 2004 și permanent este plin cu lucrări ce au diverse stări de degradare. Am întrebat-o pe artistă ce îi place mai mult să facă: să restaureze sau să picteze? Cu rapiditate mi-a răspuns că nu există comparație pentru ea și nici nu le poate despărți. De la rame și până la mobilier vechi, Benonia găsește un leac pentru fiecare.
„Sunt moșteniri și mulțumesc lui Dumnezeu că și eu am o latură de moștenire. Tatăl meu picta foarte frumos. Și din partea fratelui bunicii, îl aveam pe Nicolae Brana, care a fost pictor de biserici și cu care ne mândrim sufletește. Biserica din Groapă este pictată de el și tot acolo am pictat și eu și am o mulțumire sufletească știind că acolo sunt lucrările mânuțelor mele și ale lui nene Niculae”, mărturisește artista.
Nicolae Brana, un simbol al Sibiului
Nicolae Brana a fost un renumit artist român, născut la 17 aprilie 1905 în satul Mohu din Șelimbăr. A excelat în diverse domenii artistice, inclusiv pictură, gravură, sculptură și ilustrație de carte. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Cluj-Napoca și la Academia de Artă Julien din Paris, unde a fost ghidat de mari maeștri, precum Aurel Ciupe, Anastase Demian, Jean Paul Laurens și André Lhote. Contribuția artistului nu s-a limitat la creația artistică pură; el a ilustrat cu măiestrie cărți precum „Povești ardelenești” de Ion Pop-Reteganul și a realizat albume impresionante de gravuri, precum „Chipuri din sat” și „Miorița”. A fost răsplătit cu numeroase premii, printre care Premiul pentru artă „Anastase Simu”, Premiul Național al Salonului Oficial pentru Gravură și Premiul pentru pictură al Ministerului Artelor din România.
La capitolul provocări, Benonia spune că ușile împărătești ale bisericii din Hosman și bisericii din Lazaret și crucea din altar i-au pus răbdarea la încercare.
„La Hosman am muncit foarte mult. Am pornit cu gândul de a face doar o conservare a ușilor împărătești și am ajuns să o demontez toată. Am colaborat foarte frumos și cu Muzeul din Zalău, restaurând icoane pe sticlă și cred că mă pomenește de bine și de acolo”, își aduce aminte artista.
Expoziții peste expoziții
Prima expoziție de icoane pe lemn a avut-o în 1995, unde datorită Casei Franceze Ille et Villaine, a fost invitată să reprezinte Sibiul la Festivalul Internațional de Turism din Rennes. Atunci a expus 82 de icoane.
„Cred că nu te poți apuca de pictură, mai ales într-un lăcaș sfânt, dacă nu ai frică de Dumnezeu. Trebuie să ai putere, credință și binecuvântări cerești, pentru că altfel nu poți face nimic. Te gândești că în acea biserică, după ce pleci, rămâne lucrarea mâinilor tale, la care oamenii vin și se închină”, încheie Benonia.
Vizitând atelierul ei, am observat fel de fel de obiecte, însă printre icoane, pânze și mobilier, Benonia îmi arată cu bucurie prima ei icoană, realizată în adolescență.
Dacă ar putea schimba ceva, ar fi sistemul de învățământ. Ar readuce lucrul manual în școli și le-ar învăța pe fete să coase măcar un nasture și ar reînființa corul, care era o onoare, dar și o ieșire din peisaj pentru elevi.
Cum așchia nu sare departe de trunchi, fata artistei, Arta, duce taina picturii mai departe și le explică celor mici pașii spre reușită într-un astfel de domeniu.
Artistul suedez Per Gessle a anunţat revenirea în activitate a trupei sale de pop-rock Roxette cu o nouă solistă, compatrioata sa Lena Philipsson, la cinci ani de la moartea vocalistei emblematice a formaţiei, Marie Fredriksson, informează EFE.
Potrivit paginii oficiale de pe Instagram a duo-ului muzical, în 2025 va avea loc un turneu care va include şi două concerte în Africa de Sud: unul pe 25 februarie la Cape Town şi altul pe 28 februarie la Pretoria.
„Este vorba despre cântecele mele pentru Roxette pe care le scriu de peste trei decenii. Nu am de gând să încep un nou duo. Marie va fi întotdeauna de neînlocuit. Cu toate acestea, sunt foarte norocos că am găsit o voce incredibilă şi o interpretă genială în Lena”, a declarat Gessle.
Philipsson este o artistă foarte cunoscută în Suedia, inclusiv pentru telespectatorii fideli Eurovision, de când şi-a reprezentat ţara în ediţia din 2004 cu piesa „It Hurts”, cu care a ajuns pe locul cinci.
„Sunt încântată să pornesc în acest turneu. Îmi doresc foarte mult să lucrez cu Per: este un compozitor fenomenal şi o forţă muzicală inepuizabilă”, a declarat cântăreaţa, al cărei prim hit din 1986 a fost scris în colaborare cu Gessle.
Va urma „Joyride” (1991), care se numără printre cele mai bine vândute 100 de albume din lume datorită unor şlagăre precum „Spending My Time”, şi „Crash! Bum! Bang!” (1994), care includea single-ul „Sleeping In My Car”.
O tumoare cerebrală a obligat-o pe Frederiksson să ia o lungă pauză de recuperare şi, deşi a lansat ulterior un album solo în 2004, trupa Roxette nu a mai lansat material nou până în 2011, când au produs „Charm School”, urmat de încă două albume de studio, „Travelling” (2012) şi „Good Karma”.
Însă boala a recidivat, Marie Frederiksson fiind nevoită să anuleze turneul dedicat aniversării a 30 de ani ai trupei Roxette. Artista a încetat din viaţă în 2019.
Un bărbat a murit, în dimineața de Paști după ce autoutilitară în care se afla a fot lovită de tren.
Tragedia a avut loc pe Drumul Național 14, la trecerea de cale ferată dintre localitățile Ruși și Șeica Mare.
„Din primele cercetări efectuate a rezultat că, în timp ce conducea o autoutilitară dinspre Mediaș spre Sibiu, un bărbat în vârstă de 38 de ani, din județul Alba, singur în auto, nu ar fi respectat semnificația culorii roșu a semaforului instalat la trecere, a pătruns pe calea ferată și a fost lovit de un tren de persoane care circula dinspre Sibiu spre Mediaș.
Din păcate, conducătorul auto a decedat în urma impactului.
Pasagerii din tren și mecanicul trenului, un bărbat în vârstă de 64 de ani, din județul Cluj, nu au suferit vătămări corporale.
În zonă se circulă îngreunat”, a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Sibiu.
Mai multe echipaje de prim ajutor au intervenit la locul evenimentului.
„La fața locului s-au deplasat trei echipaje SMURD dintre care unul cu medic și mașina medicului de urgență.
Bărbatul în vârstă de 38 de ani de afla în stop cardio-respirator, din păcate în ciuda eforturilor depuse, acesta nu a răspuns manevrelor de resuscitare, medicul prezent la fața locului declarând decesul„, a declarat sergent major Raluca Marcu, purtătorul de cuvânt al ISU Sibiu.
Un cutremur cu magnitudinea 2,8 s-a produs duminică dimineața, la ora 6, în zona seismică Vrancea, conform INFP.
Potrivit Institutului pentru Fizica Pământului, seismul a avut magnitudinea de 2,8 și s-a produs la adâncimea de 137.9 km.
Cutremurul s-a produs în apropierea următoarelor oraşe: 53km N de Ploiești, 54km SE de Brașov, 56km NV de Buzău, 60km SE de Sfântu-Gheorghe, 80km NE de Târgoviște, 82km SV de Focșani.
Anul trecut, cea mai mare mişcare tectonică, de magnitudine 5,7 pe Richter, a avut loc în data de 14 februarie, în judeţul Gorj, la o adâncime de 6,3 kilometri.
Consumatorii ar fi trebuit să plătească între 80 și 500 de lei pentru un astfel de drog.
Aceste tablete de ecstasy sunt modelate și ștampilate pentru a semăna cu chipul Donkey Kong, personajul popular Nintendo, cunoscut la nivel global de majoritatea copiilor.
Pe reversul tabletei este imprimat DK, iar pastilele au culoarea piersicii,
În caz de supradozaj, în primul prag, temperatura corpului crește brusc și apar halucinații.
În zilele următoare, după administrarea unor supradoze de ecstasy, apar depresia crescută, incapacitatea de concentrare, tulburări de somn, pierderea poftei de mâncare, senzație de apatie puternică.
