Dezbaterea Sibiu 100% din această lună a fost una rezervată învățământului. Foarte mulți tineri, în curând absolvenți de școală gimnazială, sunt la răscrucea de a-și alege viitorul. Avem oferta oarecum ”tradițională”, de inerție în alegere, care este liceul. Și, o alta, mai puțin agreată, din diferite motive, pe care am încercat să le identificăm pe parcursul dezbaterii, și anume aceea a învățământului profesional (dual). Sau, altfel spus, a învățământului care îți asigură o meserie în industria tot mai expansivă a Sibiului.

Pentru a destructura parte din această problematică, i-am invitat la sediul Redacției Sibiu 100%, pe Prof. Marius Emilian Novac (Inspector Școlar General Sibiu), Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu (ULBS), Prof. Ilie Lăutaru (Director al Liceului Tehnologic ”Avram Iancu” Sibiu), Isabela Boldor (Manager HR Retrasib), Daniela Nica (Team Leader Training and Recruitment, ODU), Axente Neagu (Director EUCHNER). Întâlnirea a fost moderată de distinsa noastră colaboratoare, Doina Jalea.

Învățământul profesional sibian are 64 % din locurile alocate, pentru clasa a IX-a

Doina Jalea: Discuția noastră este axată pe necesitatea (dacă ea există, într-adevăr) unui învățământ profesional în România și dacă undeva, pe fluxul de învățământ, trebuie să existe o răscruce, de la care unii să pornească spre studii superioare, și alții spre meserii. Despre intersecția aceasta aș vrea să vorbim și aș dori să auzim toate părerile dvoastră. Pentru că avem aici un reprezentant al Ministerului Educației, pe domnul Marius Emilian Novac, Inspector Școlar General Sibiu, cu o viziune de ansamblu asupra fluxului de învățământ; avem reprezentanți ai unor domenii unde se cere pregătirea pentru asemenea meserii, în sensul acesta, precum și un reprezentant al învățământului universitar.

Domnule Inspector Școlar General, care e viziunea Ministerului Educației asupra fluxului acestuia? Și aș vrea să vedem dacă există această intersecție și dacă există posibilitatea de a îndrepta tinerii spre meserii. Pentru că se spune în România că nu găsești un meseriaș bun în niciun domeniu.

Marius Emilian Novac: În primul rând, vreau să încep cu alocările pe care le face Ministerul, respectiv Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, ca plan de școlarizare pentru învățământul profesional. Suntem printre puținele județe care alocăm un procent foarte mare pentru învățământul profesional (vorbesc și de învățământul liceal tehnologic, și de cel profesional), iar de câțiva ani de zile accentuăm foarte mult învățământul profesional dual. Dacă vreți în cifre, vă pot spune că învățământul profesional în județul Sibiu are peste 64 % din locurile alocate pentru clasa a IX-a. Deci este un procent foarte mare. Dacă includem aici și locurile de la liceele cu profil tehnologic, ajungem undeva la 84 % din locurile alocate anual pentru clasa a IX-a în zona profesională și tehnică.

Aceste cifre se datorează cererii de pe piață?

Marius Emilian Novac: Paradoxal, nu. Dar dorim și încurajăm această direcție, pentru că suntem obligați să ținem cont de direcția în care merge Sibiul, de direcția în care merge economia, de cererea de pe piața muncii, de numărul foarte mare de cereri și de numărul foarte mic în privința ofertei.

Procentul e specific județului Sibiu?

Marius Emilian Novac: E specific județului Sibiu, pentru că alte județe alocă un număr foarte mic acestui tip de învățământ. Sunt județe care alocă 13%, 14%, 20%. Or noi suntem între județele de top care alocă cel mai mare procent pentru învățământul profesional. Ne obligă realitatea să facem aceasta. În fiecare an ne confruntăm, și situația este veche, cu acea mentalitate că învățământul profesional aduce mai mult înspre un eșec educațional. Nu este adevărat!

Eșec educațional nu este, de exemplu, să termini patru ani de facultate și să umbli cu sacoșa în spate, la Glovo? Că până la urmă, acela mi se pare mai degrabă un eșec, decât un om care cunoaște o meserie și cu ea își poate construi o carieră.

Marius Emilian Novac: Sigur că da. Și pe acest punct de vedere mizăm și noi atunci când le explicăm tinerilor absolvenți de clasa a VIII-a că este o zonă mult mai sigură și mai profitabilă pentru ei acest sistem de învățământ profesional, decât un eșec pe parcursul celor patru ani de învățământ liceal teoretic. Mai ales că acest tip de învățământ are o finalitate în avantajul lor. Învățământul profesional asigură o finalitate avantajoasă din toate punctele de vedere. Pe parcursul celor trei ani de învățământ profesional au bursă, au parte de practică în care învață o meserie, termină cu o diplomă de calificare, își găsesc loc în câmpul muncii foarte ușor, mai ales în Sibiu, unde cererea de locuri de muncă este foarte mare. Mai mult decât atât, nu îi oprește nimeni să continue studiile liceale și să ajungă să susțină un bacalaureat. Iar după aceea să urmeze învățământul universitar. Județul Sibiu este printre județele care mizează și implică foarte mult firmele private în susținerea învățământului profesional dual. Avem două parteneriate foarte puternice: unul cu firma Continental și altul cu Asociația Română-Germană, în care sunt cuprinse mai multe firme din zona industrială a Sibiului. Toate aceste firme ne sprijină în zona de învățământ profesional dual. Școlarizează copiii, plătesc burse, fac practică în propriile lor fabrici, le asigură un loc de muncă după ce termină respectivii ani de pregătire, se implică în activități culturale, oferă viitorilor angajați multe facilități. Deci avem în derulare tot acest parteneriat cu aceste firme, în speranța că elevii vor pricepe utilitatea și oportunitatea și a unui astfel de învățământ. Facem împreună târguri educaționale, caravane educaționale, mergem în localități în tot județul împreună cu aceste firme. Nu favorizăm o firmă anume. Îi aducem pe toți partenerii noștri și fiecare dintre ei își prezintă oferta.

E necesară sau nu admiterea?

Avem aici reprezentanți ai diverselor firme, care caută astfel de oameni pregătiți și vom vedea care e realitatea în ograda fiecăruia. Aș vrea să vă rog, domnule Lăutaru, fiind directorul unui liceu care specializează tinerii în aceste meserii, să ne spuneți care este realitatea dinspre dvoastră. Și mai am o singură întrebare: este influența părinților asupra copiilor, pentru a-i canaliza spre un liceu teoretic și studii superioare, o chestie de mândrie prostească sau este opțiunea elevului?

Prof. Ilie Lăutaru: Aș pleca de la următorul aspect: România e printre puținele țări din lume în care se poate intra la liceu cu media 2 la evaluarea națională. Și atunci, părintele spune: ”De ce să îmi dau copilul la o școală profesională, când pot să îl dau la liceu?” Cred că este o mare greșeală aspectul acesta. Adică dacă tot este evaluare națională, și foarte mulți critică examenul de admitere din liceu, eu consider că totuși liceele au dreptul să își organizeze o admitere. Nu mi se pare normal ca un copil care termină cu 10 să aibă coleg copilul care a terminat cu 2. Poate exagerez. Însă atunci, părintele, mergând pe această opțiune, exact cum spunea domnul Inspector Școlar General, zice: ”De că să dau copilul la profesională?”. Pentru el pare ceva jignitor, deși vă pot da exemple; la școala profesională duală fac și meserie, fac și școală. De fapt, e o îmbinare între ucenicie și școală profesională. Nu știu dacă sunt elocvente cifrele, dar în primul an fac 5 săptămâni de practică, la atelierele de școală și la agenții economici; în anul II, 9 săptămâni și în anul III, 10 săptămâni de practică. Avantajul este că au bani și de la stat, cu o bursă în cuantum de 200 de lei, dacă rețin bine, și de la agentul economic, cel puțin egală cu bursa de la stat. Dar marea majoritate, sau cel puțin cei cu care noi colaborăm, le dau câte 300 de lei lunar. Însă cel mai mare avantaj este acela că ei câștigă o meserie. Am acum în clasa a XI-a deja 4 sau 5 elevi pe care o firmă parteneră deja i-a angajat. Nici nu au așteptat ca acești tineri să finalizeze cu examenul de certificare a competențelor, nivel 3 (la profesională este nivel 3, la liceu, nivel 4, la postliceală 5, la facultate 6 și așa mai departe). Deci avantajul care ar fi? După terminarea școlii profesionale, tânărul are un loc de muncă asigurat, stabil, bine plătit și poate să își continue studiile la frecvență redusă sau seral. Cel puțin noi avem și una și alta din formele de învățământ. Deci posibilități sunt. Nu știu dacă părinții sunt de vină. Dar eu m-aș lega mai mult de aspectul acesta al admiterii. Ar trebui totuși, dacă e un examen de capacitate sau evaluare națională, să se țină cont de el și cei care nu au reușit să promoveze, să fie îndrumați spre celelalte forme de școlarizare.

Deocamdată, din ambele intervenții, deduc că deschidere există, atât la nivel de Minister al Educației, cât și la cel de Inspectorat Școlar Județean și am identificat două probleme. Odată, acest punct de răscruce, evaluarea națională, care ar putea deveni un indicator de drumuri pentru formarea tinerilor. Și că avem o mare problemă de mentalitate, la nivel național. La nivelul părinților, mai ales că au ambiții uneori paralele cu talentele pe care Dumnezeu le dă copiilor, care le influențează acestora, desigur, alegerile.

Eșecul învățământului superior poate începe cu alegerea formei de învățământ pentru clasa a IX-a

Domnule Tiberiu Costăchescu, v-aș ruga să ne expuneți în câteva cuvinte realitatea finalității învățământului superior. Câți dintre copiii care termină o facultate, să zicem politologia, unde activați dvoastră, lucrează, cu adevărat, în acest domeniu și se pot realiza?

Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu: Tragedia începe într-un alt moment, și anume imediat după Revoluție. Am avut un sistem pe care nu l-am mai dorit, începând cu anul 1989. Și dacă niciodată, în niciun moment al vieții mele, nu am apărat doctrina comunistă, se cuvine să recunosc, cu toată franchețea, că am avut întotdeauna o școală de bună calitate, inclusiv în perioada comunistă. Nu datorită doctrinei, nu datorită sistemului, ci datorită corpului didactic. Am avut profesori dedicați, la fel de prost plătiți ca și astăzi, dar măcar respectați, care erau urmați și erau mari sufletiști pentru ceea ce înseamnă educație. Or, începând cu anul 1990, imediat după, am introdus un mare eșec în învățământul universitar românesc, sistemul Bologna, total neadecvat, la care se adaugă apoi intervențiile clasei politice, de genul ”să creăm universități particulare peste tot”, unde politicienii au avut ocazia să aibă multiple norme. Bineînțeles că s-a ajuns și la aberații de genul 25 de ore de predat pe zi. Și nu ar fi fost o problemă, dacă ar fi făcut chestia asta în cele 24 de ore lăsate de Dumnezeu. Dar ei apăreau într-o săptămână dintr-o universitate în alta-alta și motivau tot timpul că au fost reținuți de alte probleme, dar citiți mai departe. Și acum s-a ajuns la situația în care suntem, că nu se dă niciun fel de concurs în multe facultăți, ceea ce este o mare greșeală. Te înscrii cum era odinioară invitația, ”iei credit doar cu buletinul”, fără garanții, deci intri cu orice notă, acolo unde sunt locuri. Nu te interesează absolut nimic, pentru că ai constatat că la sfârșit sistemul oricum nu te îndreptățește să ocupi un post conform calificării. Și eventual recurgi la intervenții, pile sau la nu știu ce alte relații care te ajută. În domeniul științelor politice nu e reglementată prin lege această problemă. Ar trebui ca peste tot, jumătate din liste să conțină absolvenți specializați în acel domeniu. Indiferent de orientarea formațiunilor. Nu există așa ceva. Consilierii dintr-un biet sat, dintr-o comună, sunt aleși pe criterii ”e de-al nostru, e băiat bun, să nu-l uităm; ne ajută, a făcut multe pe aici, eventual a cosit ceva sau ne-a cumpărat apa minerală în timpul campaniei”. Apoi, când ajung în poziții mai mari, e aceeași rotativă, cu aceiași parlamentari, din diferite partide, dar toți cu aceiași sorginte, care se rotesc între ei. Vedeți cazul Sibiului, dar și multe altele. Și atunci nu e loc pentru acești tineri. Și bineînțeles că în disperare, își caută un loc de muncă și ajung unde? La diferite supermarketuri sau, cum spuneați, distribuind mâncarea pe stradă. E tragic, pentru că ei au fost invitați să facă aceste studii universitare, lor li s-a inoculat ideea că vor avea alte poziții și, în disperare, constată că nu e așa. Și am să închei accentuând cu un aspect și mai grav. Nu ne-am oprit doar la capitolul licență, master, ci a devenit o modă doctoratul. În mod normal, după o experiență de viață, 20-30 de ani, dacă ai constatat că ai ceva care merită să fie lăsat în urmă, faci dovada cunoștințelor tale și ai prezentat un doctorat care rămâne exemplu, model și altora. Or acum doctoratul este un fel de etapă obligatorie, îl faci dacă vrei să atingi un anumit parametru. Iar profesorii aceștia nu sunt conducători de doctorat, ei sunt de formă, nu știu ce înseamnă chestia aceasta și, mai mult, începe și șantajul: ”Mai fă ceva, mai adu ceva”, în așa fel încât, la limita timpului, să constați că trebuie să ”motivezi” cumva conducătorul tău de doctorat să te ajute să termini. Și motivația îmbracă diferite forme. Și constatăm că avem sute, dacă nu mii de lucrări de doctorat, care nu spun nimic. Au fost anulate vreo două-trei teze ale unor politicieni, care probabil că au supărat alți politicieni. Probabil că ar trebui anulate 90 % dintre titlurile care au fost făcute, cu regulamente ale unor instituții de forță, cu nu știu ce cazuri care nu spun nimic, și oamenii aceștia se simt înșelați și păcăliți. Dar sunt bucuroși să îl aibă, pentru că primesc un cuantum la salariul și așa mic pe care îl au în activitatea pe care o desfășoară.

Din ce ne spuneți, constat că este mai tragică absolvirea unei facultăți, decât știam eu…

Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu: Cu siguranță! Din păcate…

Încerc să mă pun în pielea acestui tânăr și să compar cele două oferte. Am terminat o facultate, un doctorat, care nu valorează nimic, care nu mă califică și nu îmi asigură un loc de muncă. Sau am terminat un învățământ care mă pregătește pentru o meserie. Și vom trece pe urmă să luăm pulsul diverșilor oameni de afaceri care așteaptă oameni pregătiți. Și aș vrea să fac o mică paranteză. Ne destindem cu o poveste pe care am citit-o cândva într-un National Geographic. Este vorba de un sobar, care se ocupa de sobele palatului regal din București. Era un artist. Pentru că nu era vorba doar ca soba să fie frumoasă, ci mai ales ca fumurile să meargă într-un anumit fel, să se încălzească. A fost dus cu toți nemții care au plecat, în Siberia, a ajuns într-un lagăr undeva în nord-estul Siberiei îndepărtate și a fost lăsat acolo. Și a făcut un calcul nemțesc. De ce să ia toată Rusia în piept să se întoarcă acasă, și să nu o ia prin Alaska, peste podul de gheață care se face iarna și să ajungă și el într-o lume civilizată și de acolo să ajungă acasă? Dar pe unde a umblat, ca să supraviețuiască, a făcut sobe. Și povestea era despre drumul sobelor, din Siberia până în Statele Unite. A făcut sobe pe unde a ajuns și cu această meserie pe care o făcea impecabil, bineînțeles, acest om și-a salvat viața și a fericit atâția oameni cărora le-a făcut sobe în casă. Deci e vorba despre exemplul unui om care știe ce are de făcut.

Personal calificat, tot mai greu de găsit

Cred că putem începe să luăm pulsul, să vedem dvoastră, care sunteți în diverse domenii de afaceri și aveți nevoie de electromecanici, de sculeri-matrițeri, cum percepeți realitatea, cam cum arată lucrurile, ce nevoi aveți și ce așteptați de la învățământul acesta specializat, pe care bănuiesc că îl prețuiți, din moment ce aveți nevoie de el?

Daniela Nica: Îl prețuim, așa este. Eu reprezint ODU și ce aș vrea să spun, în primul rând, e că noi ne bazăm pe cei de la Inspectoratul Școlar Județean și am avut tot sprijinul și deschiderea lor. Am colaborat foarte mult cu domnul Polăcean și întotdeauna dumnealui a fost receptiv și cu deschidere să vină la discuții cu noi și, mai mult decât atât, a și intermediat unele din aceste întâlniri. Noi suntem implicați de câțiva ani în învățământul dual. Am început ușor, cu trei copilași, pentru ca acum să fim la a treia generație și tot creștem. Dacă la început am avut trei copilași, după care am avut nouă, ultimul an am avut 24, iar anul acesta îndrăznim să creștem la 28 de copii. Avem cele trei meserii: electromecanici, CNC-iști și matrițeri și ne dorim ca acești copilași să și rămână la noi. De aceea încercăm și să îi motivăm, prin diferite burse și fel de fel de facilități pe care le oferim.

Ați încercat și o metodă psihologică, să zic așa, să îi convingeți că a avea o meserie și a o face impecabil este o onoare? Este o mentalitate germană, dacă tot vorbim că lucrul nemțesc este bine făcut. Ei așa marșează, pe această idee și prețuiesc foarte mult învățământul profesional și pregătesc meseriași de mare excepție în toate domeniile. Dar există această mândrie a lucrului bine făcut, și această educație se rostogolește de mult în învățământul lor.

Daniela Nica: Da, noi încercăm să îi implicăm în toate zonele pe care le avem. Mai mult decât atât, unul din copilașii pe care i-am avut la dual este el, la rândul său, trainer pentru cei din clasa a IX-a în momentul acesta. Și încercăm să îi ajutăm.

Domnule Axente, aveți un club de afaceri. Ce nevoie aveți?

Axente Neagu: Am înființat un club de afaceri în Cisnădie. Dacă ar fi să vorbesc în numele firmelor din industria prelucrătoare, pot să confirm necesarul de personal calificat, iar dacă e să ne uităm puțin la viitor, putem să facem o analiză a structurii vârstei angajaților și vom observa că în cinci, până la zece ani, cel puțin 30 % din angajații actuali vor ieși la pensie. Deci nu mai vorbim de proiecte de creștere, de dezvoltare, ci de menținerea afacerii actuale și deja, clar, trebuie înlocuiți acei angajați care au făcut școală profesională în perioada comunistă, au lucrat în fabrici de profil, iar peste o vreme se vor pensiona.

De unde vă luați acești oameni calificați, pentru că trebuie să fiți măcar la același nivel de pregătire?

Axente Neagu: Vorbesc acum în numele firmei pe care o reprezint. Avem în acest moment 50 de angajați pentru moment. Vom lucra pentru un plan de creștere la 150 de angajați. Nu avem probleme așa de mari în a găsi personal, iar 100 % din angajații noștri sunt din Cisnădie.

Ce profil de pregătire tehnică aveți nevoie?

Axente Neagu: Avem foarte mult montaj și aici se potrivesc chiar foarte mult angajații care au lucrat în industria textilă, dar ne specializăm și pe partea aceasta, de strunjire CNC, de exemplu. Și aici vom avea nevoie de specialiști, pentru operarea mașinilor cu comandă numerică. Clar, noi suntem interesați de zona tehnică, cu specificul industriei.

Cum ajung la dvoastră să se angajeze?

Axente Neagu: În primă etapă, totul a fost relativ simplu. Noi încă nu am susținut un program din acesta de învățământ dual, deoarece am găsit personalul necesar în Cisnădie. Dar dacă ne gândim la viitor, va fi nevoie chiar și în Cisnădie să readucem la viață învățământul profesional. Există un liceu tehnologic acolo și, în colaborare cu celelalte firme din industrie, vom încerca să readucem la viață învățământul dual.

Doamna Isabela, dumneavoastră faceți, la Retrasib, transformatoare mari…

Isabela Boldor: Sunt de la compania Retrasib, producem transformatoare și suntem din domeniul energetic. Dacă domnul spunea că nu au nevoie de personal, sau nu au tot timpul nevoie de personal calificat, în industria energetică și a transformatoarelor vorbim doar de personal calificat și de meserii pe cale de dispariție. Vorbim de bobinatori, vorbim de tehnicieni electricieni, mecanici, electromecanici și lăcătuși mecanici. Vrem să fim parte din învățământul dual, și tocmai pentru că sunt meserii pe care nu le mai regăsim, vrem să ne facem noi clasa, atelier și centru de training în cadrul companiei, pentru a face partea de formare profesională în cadrul firmei. Pentru că având în vedere domeniul, nu ne putem permite să găsim personal calificat, industria este una grea, iar personalul necesită calificare. Și dacă nu găsești personal calificat, nu ai de unde să îl iei, atunci trebuie să găsești o astfel de soluție. Și raportat la ce s-a discutat aici, acum vreo câteva săptămâni am avut patru elevi de la Liceul Energetic în practică, din ani terminali, clasa a XII-a. Mergând înspre ei cu o ofertă de angajare, ne-au refuzat categoric, pentru că doresc să meargă la studii superioare, nemotivând ce își doresc, unde vor să meargă, unde vor ei să ajungă. Din ce bani te întreții, ce vrei să faci mai departe, în condițiile în care oferta noastră era pe laboratorul de testare, nicidecum pe muncitori, efectiv. ”Vedem noi ce facem, ne ajută mama cu tata…” Patru elevi! Au refuzat oferta de tehnician laborator testare. Neștiind ce vor să facă, ce domenii i-ar caracteriza, efectiv… Și da, ne trezim cu studenți, ne trezim cu diplome, iar după ce au finalizat studiile superioare nu știu pe ce drum să apuce. Deci da, avem nevoie acută de școală profesională în sistem dual!

Urmărește Sibiu 100% în Google News