O profesoară din Huedin, județul Cluj, a postat pe contul de Facebook un mesaj-manifest despre condițiile în care își desfășoară orele de curs.
Mihaela Cipuei spune că a plătit din veniturile proprii amenajarea sălii de clasă, ajutată fiind la munca fizică chiar de elevi.
Imaginile postate de profesoară nu mai au nevoie de nicio prezentare, iar mesajul este unul de revoltă față de situația din învățământ.
„Am stat în umbră până acum, dar nu mai pot!!! Așa arată școala mea, dl Ciucă, la o aruncătură de băț de Cluj-Napoca! Și, da, dl Ciucă, am avut 10 la licență, disertatie și definitivat!
Nu sunt bani de reparații! Am înțeles, acum, că nu sunt bani nici de salarii! Mi-am amenajat sala pe banii mei și merg cu drag la școală! M-aș fi gândit cu bucurie că, dacă mai urcau salariile, voi mai putea face rost de câte ceva pentru școală!
Nu, nu m-am gândit la familia mea, pentru că Bunul Dumnezeu ne-a ajutat până acum și nu suntem muritori de foame, cu toate că suntem profesori!!! Nu sunt bani, dl Ciucă, de unde să fie??? Unde ați mai văzut atâta ură împotriva profesorilor??? Ceea ce cer colegii mei de breasla, e mai mult decât pertinent!!!
Rușine să vă fie! Nu sunt bani, dl Ciucă, și nici nu vor fi vreodată pentru educația copiilor noștri! Apropo, aveți copii? Dar dna Deca are copii? Dar dl presedinte are copii? Rămâneți în bula voastră din Parlament, cu tot cu neamurile și pilele domniilor voastre!”, scrie Mihaela Ciupei în postarea de pe Facebook.
Un nou volum semnat de Iosif Derzsi (Bunicul), ”Vremuri, locuri și destine”, ne-a sosit la redacție. Finalizat în 2019, completat în 2022-20023, cum precizează autorul, cartea aceasta se constituie într-un veritabil volum autobiografic. ”Un volum mai amplu, cum îl descrie autorul, mai detaliat, un fel de radiografiere a zbaterilor generațiilor noastre, a celor cu vârste între 80-90 de ani, care au avut nenorocul să supraviețuim sub poverile celor patru regimuri: capitalist interbelic, fascism hitlerist, bolșevism stalinist și capitalism neocomunist cu tranzit prelungit.” Cartea de față reconstituie în parte cazuri ”tabu” culese de autor în cele 40 de localități în care a supraviețuit și au fost publicate în anii 1980, în volumul ”Vânătorii Imperiului Roșu”, care din cauza cenzurii, a rămas doar în manuscris până în 1990.
Cine este Bunicul Iosif Derzsi
La peste 90 de ani, Bunicul Iosif Derzsi este o prezență activă în rândul copiilor și adolescenților, mai ales. Acesta organizează periodic tabere de supraviețuire, în care zile întregi îi inițiază pe copii cum să se descurce în situații limită. Fiu de țăran, născut la oraș, șapte ani călit la coasă și la coarnele plugului, tânărul Iosif, după ce muncește o vreme în siderurgie, acceptă compromisul slujirii ca ofițer de informații pentru descoperirea spionilor și teroriștilor. După 20 de ani de activitate, este pensionat, la vârsta de 46 de ani, pe considerente de boală. Din ofițer model ajunge, după cum ne declară el, ”oaia neagră a regimului ceaușist”. Este urmărit, închis la ”nebuni periculoși” și persecutat în toată această perioadă.
Începe o asiduă muncă în zona scriiturii memorialistice, reușind să definitiveze manuscrisele a trei volume din ”Vânătorii Imperiului Roșu”. Renunță, în urma amenințărilor, să le publice.
”Vremuri, locuri și destine”
”Manuscrisul pe care autorul ni l-a pus la dispoziție – menționează Prof. Dr. Ioan Popa în prefața volumului – este, deopotrivă, provocator sub raport axiologic și incitant din perspectivă factologică. Caracterul său provocator provine din calitatea de ofițer de Securitate, deținută de dl Iosif Derzsi de la absolvirea Școlii de Ofițeri de Securitate din București – Băneasa (1961), până la pensionarea sa, pe caz de boală (1982). Lucrarea încadrabilă genului biografic pendulează între ceea ce istoricii numesc, astăzi, memorialistica măruntă și istoria orală, autorul recurgând, adeseori, în investigații proprii, cu profesionalism, în sensul cel mai concret al termenului, la înregistrarea mărutriilor unor persoane implicate în diferite secvențe istorice, de importanță locală, regională sau națională.”
”Între viață și moarte”, ”Patru ani de înflorire a satului sub povara pregătirilor de război”, ”Începutul conviețuirii cu arta minciunii”, ”Învinuit pentru trădare de patrie”, ”Am supraviețuit și în celulele albe” sunt doar câteva dintre reperele-capitol al acestei noi apariții editoriale.
Cartea beneficiază și de o generoasă reprezentare grafică (fotografii din arhiva familiei, ilustrații semnate de Istvan Csillag), întregind un portret complex al unei vieți excelând în evenimente surprinzătoare. Lucrarea apare la Casa de Presă și Editură Tribuna, în îngrijirea lui Ioan Părean și Marius Halmaghi.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă atrage atenţia că o informaţie apărută în spaţiul public, potrivit căreia ar fi transmis un mesaj privind un posibil pericol de radiaţie generat de faptul că Rusia ar fi distrus un depozit de obuze cu uraniu sărăcit primite de Ucraina din Marea Britanie, este falsă şi nu aparţine IGSU.
Mai mult, adresa de contact a instituţiei noastre nu este cea menţionată în textul mesajului”, transmite IGSU pe pagina sa de Facebook.
În acest sens, pentru combaterea dezinformării, IGSU face un apel către cetăţeni să se informeze doar din surse oficiale şi să verifice datele şi informaţiile primite prin diferite canale de comunicare.
Oare ce este „mântuirea”, de care tot vorbim la Biserică?
Pe scurt spus, mântuirea este dobândirea vieții veșnice. Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a trăi veșnic, în „asemănare” cu El. Dar, din nefericire, omul nu a atins această asemănare, din cauza căderii în păcat.
Dumnezeu, însă, nu ne-a părăsit și, pentru salvarea noastră, L-a trimis pe Fiul Său în lume, să plătească păcatele noastre cu Sângele Său, să moară și să învieze din morți și, astfel, să dăruiască omului, din nou, șansa vieții veșnice.
Așa, Hristos, ne-a redeschis Raiul, a biruit iadul, de unde i-a scos, mai întâi, pe protopărinții noștri. Icoana Învierii are tocmai acest mesaj: Iisus calcă iadul, surpându-l, și prinde de mână pe Adam și pe Eva, ridicându-i la Rai. De acolo, ne pregătește loc și nouă, așteptându-ne pe fiecare.
Dar, să ne mai întrebăm: ce este „viața veșnică”?
Hristos ne dă cel mai frumos răspuns: „Viața veșnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). Un răspuns înălțător, care ne descoperă înțelepciunea divină.
De ce? Pentru că numai înțelepciunea divină a legat verbul „a fi” de verbul „a cunoaște”. Aceasta înseamnă că existența deplină se dobândește prin cunoașterea adevărului revelat, prin Cuvântul lui Dumnezeu. Creștinismul nu înseamnă ignoranță, nici cenzură, nici auto-închidere, ci cercetare în libertate, știință și iluminare în Duhul Sfânt. Nu-i înălțător?
Pentru aceasta, Hristos S-a rugat „ca toți să fie una” (Ioan 17, 11), întrucât viața veșnică mai înseamnă a trăi în unitate, în comuniune, nu în izolare, nici în monolog.
Iar noi, după exemplul Lui, la fiecare Liturghie, ne rugăm „pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor”. Fiindcă, vrând-nevrând, profeția lui Hristos se va împlini. Adică, toți vor auzi glasul Lui și „va fi o turmă și un Păstor” (Ioan 10, 16). Când? Dumnezeu știe!
Circulă pe internet o mulţime de proorocii despre viitor, între care una a părintelui Arsenie Boca, şi anume că România va fi ocupată într-o noapte din trei părţi de duşmanii ei.
Perfect plauzibil în contextul geopolitic actual: Ucraina ne e mai mult decât ostilă, în pofida ospitalităţii noastre pentru refugiaţii ei şi puternic pornită împotriva ortodoxiei; ungurii ne iubesc ca sarea în ochi, jinduind la o Transilvanie care să le dea anvergură de stat, nu de s.r.l. de 10 milioane de locuitori; pe sârbi i-am trădat când le-am permis americanilor să-i bombardeze tranzitând spaţiul aerian românesc; iar bulgarii, orice ar fi, sunt fideli ruşilor prin slavism. De ruşi nu mai vorbim, care ne-ar hali pe pâine şi nu încetează a ne băga ţepuşa în coaste prin piesa lor de hărţuire şi şantaj: Republica Moldova, o „găselniţă” contra naturii din punct de vedere politic. Iar în noul context al războiului ruso-american pe teritoriul Ucrainei şi Marea Neagră ne este ostilă. Duşmani înverşunaţi ai naţiunii române sunt şi în Ţară, să nu-i ignorăm, toţi membri unui partid monstruos : PTN, partidul trădării naţionale.
Stăm într-un singur aliat: bunul Dumnezeu!!! Şi iată că ne pregătim să-L mâniem şi pe El. Căci proorocia completă a părintelui Arsenie Boca este că, în noaptea care va urma zilei în care parlamentul României va legifera fărădelegea, (adică va legifera căsătoria cuplurilor de acelaşi sex, care este urâciune înaintea lui Dumnezeu – pentru care Sodoma şi Gomora zac şi azi calcinate pe fundul Mării Moarte, spre luare aminte), ţara va fi ocupată din trei părţi de duşmanii ei, dar (!!!) peste cei care o vor ocupa va ploua cu foc. Sătenii din Lisa, Sâmbăta şi alte sate din jurul Mânăstirii Brâncoveanu au auzit această proorocie din gura părintelui Arsenie şi ea este consemnată în cărţile care cuprind mărturiile oamenilor despre Sfântul Ardealului, canonizat demult în inima românilor.
Proorocia este trunchiată intenţionat pentru că prima parte nu convine curcubeiştilor, iar ultima parte coloniştilor.
Dar, Dumnezeu nu va îngădui nimănui să spurce acest popor care L-a urmat pe Golgota de 2000 de ani, de la încreştinarea sa prin primul chemat, Sfântul Apostol Andrei. Că a fost, este şi va mai fi crucificat pe drumul spre împlinirea destinului său etnic şi comic, DA. Dar atât! Căci iată mesajul Îngerului din Apocalipsă către biserica din Filadelfia – biserica ortodoxă română!!! (vezi „Descoperirea unei taine” de Radu Ioan Comşuţa, Ed. Arsenie Boca, 2018, p. 112): „Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, PE CARE NIMENI NU POATE SĂ O ÎNCHIDĂ, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu… Pentru că ai păzit cuvântul răbdării mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta…” ( Apocalipsa 3, 8-12) Şi ce avem? Dreapta credinţă strămoşească, ortodoxia, vie şi azi în inima României profunde.
Aşa că, dragii mei incompetenţi, prostalăi, slugarnici, abulici şi trădători din fruntea ţării, fire de praf pe cartea de Istorie a Neamului Românesc, intimidaţi de o mână de curcubeişti şi un CEDO impotent, care nu poate obliga un stat demn la nimic, să nu cumva să îndrăzniţi să legiferaţi fărădelegea în România ortodoxă, căci veţi da voi, copiii voştri şi copiii copiiilor voştri socoteală de toate sufletele peste care chemaţi urgia lui Dumnezeu prin idioţenia voastră!
Mii de sibieni au fost astăzi în Piața Mare și pe traseul diferitelor curse din cadrul Maratonului Internațional Sibiu. Ediția de anul acesta a depășit multe recorduri, ca număr de participanți sau voluntari dar, un lucru a rămas constant: bucuria tuturor celor implicați! Sunt multe povești de alergător, fiecare dintre ei a decis să treacă peste tot stresul fizic pentru a se încărca cu toată energia primită atunci când dăruiești.
Echipa Sibiu 100% a fost permanent în mijlocul lor, poate mai mult ca în alți ani. Este prima ediție la care avem un cort al ziarului, unde îi primim pe toți cei ce vor să afle mai multe despre noi. Sau, care vor să plece acasă cu o frumoasă amintire: poza lor, încadrată pe prima pagină a ziarului! Sute de sibieni ne-au vizitat astăzi și îi așteptăm să o facă și mâine. Atât la cort, cât și în Piață, am aflat numeroase povești de alergător.
Anul acesta au fost înscriși 6.560 de alergători, profesioniști și amatori, adulți și copii. Numărul celor cu care am vorbit este incomparabil mai mic, dar cu toții sunt o inspirație pentru cei care vor să contribuie la binele comunității din care facem parte. Îi puteți susține în demersul lor până în data de 30 iunie 2023, pe maratonsibiu.ro. Aici puteți găsi mai multe detalii despre toate cauzele înscrise la evenimentul de anul acesta.
Ileana Balut a alergat pentru a crește starea de bine a copiilor din școala unde predă
”A fost minunat și voluntarii foarte faini și super prezenți. Timpul a fost bun, dacă ploua era și mai bine. Am întâlnit o grămadă de oameni cunoscuți și suflete frumoase. A fost minunat. Sibiul s-a organizat mult mai bine pentru Maraton. În Piață și pe traseu, peste tot am văzut suținere, chiar și de la trecători.
Ileana Balut. Foto Sibiu 100%
Am alergat pentru Vocea Spartacus. Vrem să facem o stație de emisie-recepție la noi la școală, ca să creștem starea de bine a copiilor. Ei să pună muzică, să facă echipă și să le fie mai bine, să participe la tot ceea ce înseamnă statul în aer liber.” (Ileana Balut)
Multe dintre aceste povești de alergător se scriu an de an, de la primele ediții
Bianca P.: ”A fost foarte frumoasă alergarea, dar puțin grea pentru cei care nu au obișnuința alergatului constant. Mie de fapt nu îmi place să alerg, să merg pe jos îmi place, să alerg nu mi-a plăcut niciodată. Dar, îmi place să alerg pentru cauzele înscrise la Maraton. În fiecare an aleg o altă cauză pentru care alerg. Într-un an sprijin educația, altă dată copiii cu dizabilități, e diferit.
Nu am alergat chiar în fiecare an dar o fac deja, cred că de la a doua ediție a Maratonului. Uneori aleg să alerg, altădată aleg să fiu voluntar, depinde de an. Anul acesta am alergat pentru echipa de robotică a Colegiului Național Brukenthal. Mi se pare foarte important să sprijinim copiii în educație, mai ales în domeniul acesta al roboticii, informaticii. Este lumea copiilor noștri, lumea pentru care se pregătesc copiii noștri, mi se pare foarte important să facă pași cât mai mulți și cât mai mari în domeniul acesta.”
Bianca, Victor și Florența, unii dintre miile de sibieni cu povești de alergător. Foto Sibiu 100%
Florența Cioconea: ”Anul acesta alergăm pentru WeHelp Hospice Copii. Monitoare pentru funcții vitale! Alergăm de la începutul acestui eveniment și până astăzi, am fost la toate edițiile. Au fost mai multe cauze, dar cumva alergăm tot pentru copii, tot pentru aparatură medicală, an de an. În primul rând alergăm pentru cauze, în al doilea rând pentru energia asta faină din Piața Mare. În al treilea rând, alergăm și de dragul acestui sport.
Victor Cioconea: ”Eu îmi susțin soția, sunt tot timpul alături de ea. Participă și copiii mâine. Și ei vin la fiecare ediție, au acum 12 și 6 ani. Cel mare a participat la fiecare ediție, inițial ca susținător, iar de la 3 ani, ca și alergător.”
”Celor care se gândesc să participe, le spun că merită.” – Alina Jia, alergător 5 km
Alina Jia. Foto Sibiu 100%
Alina Jia: ”A fost în primul rând cu emoții, nu știam la ce să mă aștept, este primul an în care particip. Dar mi-am dat seama pe la jumătatea cursei că pot și că o să termin. Sunt mândră de mine și clar nu va fi ultimul an în care o să alerg. Atmosfera a fost genială, cred că asta ne-a dus mai departe în momente critice. Auzeai lumea că te strigă, că te încurajează, a fost foarte frumoasă atmosfera și a contat mult pe traseu. Am alergat pentru Asociația de Poveste, pentru copii, sunt foarte faine proiectele lor!
Celor care se gândesc să participe, le spun că merită. Clar că se începe de la curse mai scurte, dar cu antrenament, eu zic că oricine reușește! Acum am făcut 5 km, cred că, dacă mă antrenez, voi putea alerga și 10. Merită. Pentru o cauză bună, găsim energie să alergăm.”
Ciprian Ciocan, alături și anul acesta de Maratonul Internațional de la Sibiu
”Astăzi am alergat 21 de km, la Semimaraton, jumătate din traseul pus la dipoziție anul acesta de către organizatori. A fost foarte frumos, un pic dificil pentru că nu am fost în cea mai bună formă fizică. Dar, cred că asta este parte din toată experiența. Am mai alergat această distanță, semimaratonul, în 2012, atunci când eram foarte puțini. Toți organizatorii ne-am înscris atunci și am alergat, de atunci, nu am mai făcut-o. A fost mai greu, între timp nu mai am aceeași formă fizică. Dar, până la urmă ideea este să fie o provocare. Dacă este prea simplu, atunci este doar așa, ca o plimbare. De asta, la competițiile acestea este întotdeauna mai bine să faci puțin mai mult decât poți în mod normal, ca să simți că trăiești!
Ciprian Ciocan. Foto Sibiu 100%
O surpriză foarte plăcută anul acesta, este ediția cea mai mare din toate timpurile. E frumos că este ziua aceea din an în care parcă tot orașul este aici, în Piața Mare! Este un eveniment la care ne adunăm cu toții pentru ceva special. Nu cred că asta se mai întâmplă în alte orașe din România, să ai zece mii de oameni în piața centrală doar pentru a fi împreună și a susține cauzele comunității.
Am alergat pentru Asociația Vatra Satului, din Săcădate, o asociație pe care o știu încă de la înființare, acum șase ani, cred. Se ocupă de dezvoltare rurală, au foarte multe proiecte, satul Săcădate arată deja diferit. Eu mai am și un motiv suplimentar, bunicii mei sunt din zonă. Mă bucur că sunt foarte multe proiecte din zona rurală în Maraton. Cred că acesta este și un mod de a ne conecta pe noi, sibienii, cu restul județului și cu se se întâmplă în satele dimprejur.”
Cu ocazia Zilelor Educației Mecatronice (ZEM 2023), mai multe universități din țară au participat la concursuri de programare a sistemelor industriale, de realizare a roboților și a dronelor.
Cea de a XI-a ediție a manifestării știițifice studențești intitulată “Zilele Educației Mecatronice 2023” a avut loc la Cluj-Napoca, în perioada 23 – 26 mai 2023. Aici au participat cele mai bune echipe de studenți a specializărilor de Mecatronică de la universitățile de prestigiu din țară.
Facultatea de Inginerie din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu au obținut rezultate remarcabile în cadrul evenimentului:
Secțiunea: Sisteme Mecatronice
-Premiul I – Ilea Diana Maria, Mareș Octavian Dumitru, Malene Rareș Mihai
Secțiunea: Roboți Mobili – Line-Follower
-Premiul II – Cîrstea Andrei Călin, Ghișoiu Gabriel
Secțiunea: Sisteme Mecatronice de Zbor fără Pilot
Premiul III – Vesa Mihai, Bălașa Andrei
Secțiunea: Realizări în Domeniu Mecatronicii
Premiul III – Țopa Ionuț Cristian, Vesa Mihai
Mențiune – Morariu Timotei, Dînsu Cosmin Gabriel
Secțiunea: Realizări în Domeniu Mecatronicii – Aplicații Matlab
Premiul I – Ștefănescu Elena Andreea, Bâlc Emanuel
Premiul III – Ștefănescu Elena Andreea, Bâlc Emanuel
Dezbaterea Sibiu 100% din această lună a fost una rezervată învățământului. Foarte mulți tineri, în curând absolvenți de școală gimnazială, sunt la răscrucea de a-și alege viitorul. Avem oferta oarecum ”tradițională”, de inerție în alegere, care este liceul. Și, o alta, mai puțin agreată, din diferite motive, pe care am încercat să le identificăm pe parcursul dezbaterii, și anume aceea a învățământului profesional (dual). Sau, altfel spus, a învățământului care îți asigură o meserie în industria tot mai expansivă a Sibiului.
Pentru a destructura parte din această problematică, i-am invitat la sediul Redacției Sibiu 100%, pe Prof. Marius Emilian Novac (Inspector Școlar General Sibiu), Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu (ULBS), Prof. Ilie Lăutaru (Director al Liceului Tehnologic ”Avram Iancu” Sibiu), Isabela Boldor (Manager HR Retrasib), Daniela Nica (Team Leader Training and Recruitment, ODU), Axente Neagu (Director EUCHNER). Întâlnirea a fost moderată de distinsa noastră colaboratoare, Doina Jalea.
Doina Jalea. Foto: Sibiu 100%
Învățământul profesional sibian are 64 % din locurile alocate, pentru clasa a IX-a
Doina Jalea:Discuția noastră este axată pe necesitatea (dacă ea există, într-adevăr) unui învățământ profesional în România și dacă undeva, pe fluxul de învățământ, trebuie să existe o răscruce, de la care unii să pornească spre studii superioare, și alții spre meserii. Despre intersecția aceasta aș vrea să vorbim și aș dori să auzim toate părerile dvoastră. Pentru că avem aici un reprezentant al Ministerului Educației, pe domnul Marius Emilian Novac, Inspector Școlar General Sibiu, cu o viziune de ansamblu asupra fluxului de învățământ; avem reprezentanți ai unor domenii unde se cere pregătirea pentru asemenea meserii, în sensul acesta, precum și un reprezentant al învățământului universitar.
Domnule Inspector Școlar General, care e viziunea Ministerului Educației asupra fluxului acestuia? Și aș vrea să vedem dacă există această intersecție și dacă există posibilitatea de a îndrepta tinerii spre meserii. Pentru că se spune în România că nu găsești un meseriaș bun în niciun domeniu.
Marius Emilian Novac, Inspector Școlar General Sibiu. Foto: Sibiu 100%
Marius Emilian Novac: În primul rând, vreau să încep cu alocările pe care le face Ministerul, respectiv Inspectoratul Școlar Județean Sibiu, ca plan de școlarizare pentru învățământul profesional. Suntem printre puținele județe care alocăm un procent foarte mare pentru învățământul profesional (vorbesc și de învățământul liceal tehnologic, și de cel profesional), iar de câțiva ani de zile accentuăm foarte mult învățământul profesional dual. Dacă vreți în cifre, vă pot spune că învățământul profesional în județul Sibiu are peste 64 % din locurile alocate pentru clasa a IX-a. Deci este un procent foarte mare. Dacă includem aici și locurile de la liceele cu profil tehnologic, ajungem undeva la 84 % din locurile alocate anual pentru clasa a IX-a în zona profesională și tehnică.
Aceste cifre se datorează cererii de pe piață?
Marius Emilian Novac: Paradoxal, nu. Dar dorim și încurajăm această direcție, pentru că suntem obligați să ținem cont de direcția în care merge Sibiul, de direcția în care merge economia, de cererea de pe piața muncii, de numărul foarte mare de cereri și de numărul foarte mic în privința ofertei.
Procentul e specific județului Sibiu?
Marius Emilian Novac: E specific județului Sibiu, pentru că alte județe alocă un număr foarte mic acestui tip de învățământ. Sunt județe care alocă 13%, 14%, 20%. Or noi suntem între județele de top care alocă cel mai mare procent pentru învățământul profesional. Ne obligă realitatea să facem aceasta. În fiecare an ne confruntăm, și situația este veche, cu acea mentalitate că învățământul profesional aduce mai mult înspre un eșec educațional. Nu este adevărat!
Eșec educațional nu este, de exemplu, să termini patru ani de facultate și să umbli cu sacoșa în spate, la Glovo? Că până la urmă, acela mi se pare mai degrabă un eșec, decât un om care cunoaște o meserie și cu ea își poate construi o carieră.
Marius Emilian Novac: Sigur că da. Și pe acest punct de vedere mizăm și noi atunci când le explicăm tinerilor absolvenți de clasa a VIII-a că este o zonă mult mai sigură și mai profitabilă pentru ei acest sistem de învățământ profesional, decât un eșec pe parcursul celor patru ani de învățământ liceal teoretic. Mai ales că acest tip de învățământ are o finalitate în avantajul lor. Învățământul profesional asigură o finalitate avantajoasă din toate punctele de vedere. Pe parcursul celor trei ani de învățământ profesional au bursă, au parte de practică în care învață o meserie, termină cu o diplomă de calificare, își găsesc loc în câmpul muncii foarte ușor, mai ales în Sibiu, unde cererea de locuri de muncă este foarte mare. Mai mult decât atât, nu îi oprește nimeni să continue studiile liceale și să ajungă să susțină un bacalaureat. Iar după aceea să urmeze învățământul universitar. Județul Sibiu este printre județele care mizează și implică foarte mult firmele private în susținerea învățământului profesional dual. Avem două parteneriate foarte puternice: unul cu firma Continental și altul cu Asociația Română-Germană, în care sunt cuprinse mai multe firme din zona industrială a Sibiului. Toate aceste firme ne sprijină în zona de învățământ profesional dual. Școlarizează copiii, plătesc burse, fac practică în propriile lor fabrici, le asigură un loc de muncă după ce termină respectivii ani de pregătire, se implică în activități culturale, oferă viitorilor angajați multe facilități. Deci avem în derulare tot acest parteneriat cu aceste firme, în speranța că elevii vor pricepe utilitatea și oportunitatea și a unui astfel de învățământ. Facem împreună târguri educaționale, caravane educaționale, mergem în localități în tot județul împreună cu aceste firme. Nu favorizăm o firmă anume. Îi aducem pe toți partenerii noștri și fiecare dintre ei își prezintă oferta.
E necesară sau nu admiterea?
Avem aici reprezentanți ai diverselor firme, care caută astfel de oameni pregătiți și vom vedea care e realitatea în ograda fiecăruia. Aș vrea să vă rog, domnule Lăutaru, fiind directorul unui liceu care specializează tinerii în aceste meserii, să ne spuneți care este realitatea dinspre dvoastră. Și mai am o singură întrebare: este influența părinților asupra copiilor, pentru a-i canaliza spre un liceu teoretic și studii superioare, o chestie de mândrie prostească sau este opțiunea elevului?
Prof. Ilie Lăutaru, Director al Liceului Tehnologic ”Avram Iancu” Sibiu. Foto: Sibiu 100%
Prof. Ilie Lăutaru: Aș pleca de la următorul aspect: România e printre puținele țări din lume în care se poate intra la liceu cu media 2 la evaluarea națională. Și atunci, părintele spune: ”De ce să îmi dau copilul la o școală profesională, când pot să îl dau la liceu?” Cred că este o mare greșeală aspectul acesta. Adică dacă tot este evaluare națională, și foarte mulți critică examenul de admitere din liceu, eu consider că totuși liceele au dreptul să își organizeze o admitere. Nu mi se pare normal ca un copil care termină cu 10 să aibă coleg copilul care a terminat cu 2. Poate exagerez. Însă atunci, părintele, mergând pe această opțiune, exact cum spunea domnul Inspector Școlar General, zice: ”De că să dau copilul la profesională?”. Pentru el pare ceva jignitor, deși vă pot da exemple; la școala profesională duală fac și meserie, fac și școală. De fapt, e o îmbinare între ucenicie și școală profesională. Nu știu dacă sunt elocvente cifrele, dar în primul an fac 5 săptămâni de practică, la atelierele de școală și la agenții economici; în anul II, 9 săptămâni și în anul III, 10 săptămâni de practică. Avantajul este că au bani și de la stat, cu o bursă în cuantum de 200 de lei, dacă rețin bine, și de la agentul economic, cel puțin egală cu bursa de la stat. Dar marea majoritate, sau cel puțin cei cu care noi colaborăm, le dau câte 300 de lei lunar. Însă cel mai mare avantaj este acela că ei câștigă o meserie. Am acum în clasa a XI-a deja 4 sau 5 elevi pe care o firmă parteneră deja i-a angajat. Nici nu au așteptat ca acești tineri să finalizeze cu examenul de certificare a competențelor, nivel 3 (la profesională este nivel 3, la liceu, nivel 4, la postliceală 5, la facultate 6 și așa mai departe). Deci avantajul care ar fi? După terminarea școlii profesionale, tânărul are un loc de muncă asigurat, stabil, bine plătit și poate să își continue studiile la frecvență redusă sau seral. Cel puțin noi avem și una și alta din formele de învățământ. Deci posibilități sunt. Nu știu dacă părinții sunt de vină. Dar eu m-aș lega mai mult de aspectul acesta al admiterii. Ar trebui totuși, dacă e un examen de capacitate sau evaluare națională, să se țină cont de el și cei care nu au reușit să promoveze, să fie îndrumați spre celelalte forme de școlarizare.
Deocamdată, din ambele intervenții, deduc că deschidere există, atât la nivel de Minister al Educației, cât și la cel de Inspectorat Școlar Județean și am identificat două probleme. Odată, acest punct de răscruce, evaluarea națională, care ar putea deveni un indicator de drumuri pentru formarea tinerilor. Și că avem o mare problemă de mentalitate, la nivel național. La nivelul părinților, mai ales că au ambiții uneori paralele cu talentele pe care Dumnezeu le dă copiilor, care le influențează acestora, desigur, alegerile.
Eșecul învățământului superior poate începe cu alegerea formei de învățământ pentru clasa a IX-a
Domnule Tiberiu Costăchescu, v-aș ruga să ne expuneți în câteva cuvinte realitatea finalității învățământului superior. Câți dintre copiii care termină o facultate, să zicem politologia, unde activați dvoastră, lucrează, cu adevărat, în acest domeniu și se pot realiza?
Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu (ULBS). Foto: Sibiu 100%
Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu: Tragedia începe într-un alt moment, și anume imediat după Revoluție. Am avut un sistem pe care nu l-am mai dorit, începând cu anul 1989. Și dacă niciodată, în niciun moment al vieții mele, nu am apărat doctrina comunistă, se cuvine să recunosc, cu toată franchețea, că am avut întotdeauna o școală de bună calitate, inclusiv în perioada comunistă. Nu datorită doctrinei, nu datorită sistemului, ci datorită corpului didactic. Am avut profesori dedicați, la fel de prost plătiți ca și astăzi, dar măcar respectați, care erau urmați și erau mari sufletiști pentru ceea ce înseamnă educație. Or, începând cu anul 1990, imediat după, am introdus un mare eșec în învățământul universitar românesc, sistemul Bologna, total neadecvat, la care se adaugă apoi intervențiile clasei politice, de genul ”să creăm universități particulare peste tot”, unde politicienii au avut ocazia să aibă multiple norme. Bineînțeles că s-a ajuns și la aberații de genul 25 de ore de predat pe zi. Și nu ar fi fost o problemă, dacă ar fi făcut chestia asta în cele 24 de ore lăsate de Dumnezeu. Dar ei apăreau într-o săptămână dintr-o universitate în alta-alta și motivau tot timpul că au fost reținuți de alte probleme, dar citiți mai departe. Și acum s-a ajuns la situația în care suntem, că nu se dă niciun fel de concurs în multe facultăți, ceea ce este o mare greșeală. Te înscrii cum era odinioară invitația, ”iei credit doar cu buletinul”, fără garanții, deci intri cu orice notă, acolo unde sunt locuri. Nu te interesează absolut nimic, pentru că ai constatat că la sfârșit sistemul oricum nu te îndreptățește să ocupi un post conform calificării. Și eventual recurgi la intervenții, pile sau la nu știu ce alte relații care te ajută. În domeniul științelor politice nu e reglementată prin lege această problemă. Ar trebui ca peste tot, jumătate din liste să conțină absolvenți specializați în acel domeniu. Indiferent de orientarea formațiunilor. Nu există așa ceva. Consilierii dintr-un biet sat, dintr-o comună, sunt aleși pe criterii ”e de-al nostru, e băiat bun, să nu-l uităm; ne ajută, a făcut multe pe aici, eventual a cosit ceva sau ne-a cumpărat apa minerală în timpul campaniei”. Apoi, când ajung în poziții mai mari, e aceeași rotativă, cu aceiași parlamentari, din diferite partide, dar toți cu aceiași sorginte, care se rotesc între ei. Vedeți cazul Sibiului, dar și multe altele. Și atunci nu e loc pentru acești tineri. Și bineînțeles că în disperare, își caută un loc de muncă și ajung unde? La diferite supermarketuri sau, cum spuneați, distribuind mâncarea pe stradă. E tragic, pentru că ei au fost invitați să facă aceste studii universitare, lor li s-a inoculat ideea că vor avea alte poziții și, în disperare, constată că nu e așa. Și am să închei accentuând cu un aspect și mai grav. Nu ne-am oprit doar la capitolul licență, master, ci a devenit o modă doctoratul. În mod normal, după o experiență de viață, 20-30 de ani, dacă ai constatat că ai ceva care merită să fie lăsat în urmă, faci dovada cunoștințelor tale și ai prezentat un doctorat care rămâne exemplu, model și altora. Or acum doctoratul este un fel de etapă obligatorie, îl faci dacă vrei să atingi un anumit parametru. Iar profesorii aceștia nu sunt conducători de doctorat, ei sunt de formă, nu știu ce înseamnă chestia aceasta și, mai mult, începe și șantajul: ”Mai fă ceva, mai adu ceva”, în așa fel încât, la limita timpului, să constați că trebuie să ”motivezi” cumva conducătorul tău de doctorat să te ajute să termini. Și motivația îmbracă diferite forme. Și constatăm că avem sute, dacă nu mii de lucrări de doctorat, care nu spun nimic. Au fost anulate vreo două-trei teze ale unor politicieni, care probabil că au supărat alți politicieni. Probabil că ar trebui anulate 90 % dintre titlurile care au fost făcute, cu regulamente ale unor instituții de forță, cu nu știu ce cazuri care nu spun nimic, și oamenii aceștia se simt înșelați și păcăliți. Dar sunt bucuroși să îl aibă, pentru că primesc un cuantum la salariul și așa mic pe care îl au în activitatea pe care o desfășoară.
Din ce ne spuneți, constat că este mai tragică absolvirea unei facultăți, decât știam eu…
Prof. Univ. Dr. Tiberiu Costăchescu: Cu siguranță! Din păcate…
Încerc să mă pun în pielea acestui tânăr și să compar cele două oferte. Am terminat o facultate, un doctorat, care nu valorează nimic, care nu mă califică și nu îmi asigură un loc de muncă. Sau am terminat un învățământ care mă pregătește pentru o meserie. Și vom trece pe urmă să luăm pulsul diverșilor oameni de afaceri care așteaptă oameni pregătiți. Și aș vrea să fac o mică paranteză. Ne destindem cu o poveste pe care am citit-o cândva într-un National Geographic. Este vorba de un sobar, care se ocupa de sobele palatului regal din București. Era un artist. Pentru că nu era vorba doar ca soba să fie frumoasă, ci mai ales ca fumurile să meargă într-un anumit fel, să se încălzească. A fost dus cu toți nemții care au plecat, în Siberia, a ajuns într-un lagăr undeva în nord-estul Siberiei îndepărtate și a fost lăsat acolo. Și a făcut un calcul nemțesc. De ce să ia toată Rusia în piept să se întoarcă acasă, și să nu o ia prin Alaska, peste podul de gheață care se face iarna și să ajungă și el într-o lume civilizată și de acolo să ajungă acasă? Dar pe unde a umblat, ca să supraviețuiască, a făcut sobe. Și povestea era despre drumul sobelor, din Siberia până în Statele Unite. A făcut sobe pe unde a ajuns și cu această meserie pe care o făcea impecabil, bineînțeles, acest om și-a salvat viața și a fericit atâția oameni cărora le-a făcut sobe în casă. Deci e vorba despre exemplul unui om care știe ce are de făcut.
Personal calificat, tot mai greu de găsit
Cred că putem începe să luăm pulsul, să vedem dvoastră, care sunteți în diverse domenii de afaceri și aveți nevoie de electromecanici, de sculeri-matrițeri, cum percepeți realitatea, cam cum arată lucrurile, ce nevoi aveți și ce așteptați de la învățământul acesta specializat, pe care bănuiesc că îl prețuiți, din moment ce aveți nevoie de el?
Daniela Nica, Team Leader Training and Recruitment, ODU. Foto: Sibiu 100%
Daniela Nica: Îl prețuim, așa este. Eu reprezint ODU și ce aș vrea să spun, în primul rând, e că noi ne bazăm pe cei de la Inspectoratul Școlar Județean și am avut tot sprijinul și deschiderea lor. Am colaborat foarte mult cu domnul Polăcean și întotdeauna dumnealui a fost receptiv și cu deschidere să vină la discuții cu noi și, mai mult decât atât, a și intermediat unele din aceste întâlniri. Noi suntem implicați de câțiva ani în învățământul dual. Am început ușor, cu trei copilași, pentru ca acum să fim la a treia generație și tot creștem. Dacă la început am avut trei copilași, după care am avut nouă, ultimul an am avut 24, iar anul acesta îndrăznim să creștem la 28 de copii. Avem cele trei meserii: electromecanici, CNC-iști și matrițeri și ne dorim ca acești copilași să și rămână la noi. De aceea încercăm și să îi motivăm, prin diferite burse și fel de fel de facilități pe care le oferim.
Ați încercat și o metodă psihologică, să zic așa, să îi convingeți că a avea o meserie și a o face impecabil este o onoare? Este o mentalitate germană, dacă tot vorbim că lucrul nemțesc este bine făcut. Ei așa marșează, pe această idee și prețuiesc foarte mult învățământul profesional și pregătesc meseriași de mare excepție în toate domeniile. Dar există această mândrie a lucrului bine făcut, și această educație se rostogolește de mult în învățământul lor.
Daniela Nica: Da, noi încercăm să îi implicăm în toate zonele pe care le avem. Mai mult decât atât, unul din copilașii pe care i-am avut la dual este el, la rândul său, trainer pentru cei din clasa a IX-a în momentul acesta. Și încercăm să îi ajutăm.
Domnule Axente, aveți un club de afaceri. Ce nevoie aveți?
Axente Neagu, Director EUCHNER. Foto: Sibiu 100%
Axente Neagu: Am înființat un club de afaceri în Cisnădie. Dacă ar fi să vorbesc în numele firmelor din industria prelucrătoare, pot să confirm necesarul de personal calificat, iar dacă e să ne uităm puțin la viitor, putem să facem o analiză a structurii vârstei angajaților și vom observa că în cinci, până la zece ani, cel puțin 30 % din angajații actuali vor ieși la pensie. Deci nu mai vorbim de proiecte de creștere, de dezvoltare, ci de menținerea afacerii actuale și deja, clar, trebuie înlocuiți acei angajați care au făcut școală profesională în perioada comunistă, au lucrat în fabrici de profil, iar peste o vreme se vor pensiona.
De unde vă luați acești oameni calificați, pentru că trebuie să fiți măcar la același nivel de pregătire?
Axente Neagu: Vorbesc acum în numele firmei pe care o reprezint. Avem în acest moment 50 de angajați pentru moment. Vom lucra pentru un plan de creștere la 150 de angajați. Nu avem probleme așa de mari în a găsi personal, iar 100 % din angajații noștri sunt din Cisnădie.
Ce profil de pregătire tehnică aveți nevoie?
Axente Neagu: Avem foarte mult montaj și aici se potrivesc chiar foarte mult angajații care au lucrat în industria textilă, dar ne specializăm și pe partea aceasta, de strunjire CNC, de exemplu. Și aici vom avea nevoie de specialiști, pentru operarea mașinilor cu comandă numerică. Clar, noi suntem interesați de zona tehnică, cu specificul industriei.
Cum ajung la dvoastră să se angajeze?
Axente Neagu: În primă etapă, totul a fost relativ simplu. Noi încă nu am susținut un program din acesta de învățământ dual, deoarece am găsit personalul necesar în Cisnădie. Dar dacă ne gândim la viitor, va fi nevoie chiar și în Cisnădie să readucem la viață învățământul profesional. Există un liceu tehnologic acolo și, în colaborare cu celelalte firme din industrie, vom încerca să readucem la viață învățământul dual.
Doamna Isabela, dumneavoastră faceți, la Retrasib, transformatoare mari…
Isabela Boldor: Sunt de la compania Retrasib, producem transformatoare și suntem din domeniul energetic. Dacă domnul spunea că nu au nevoie de personal, sau nu au tot timpul nevoie de personal calificat, în industria energetică și a transformatoarelor vorbim doar de personal calificat și de meserii pe cale de dispariție. Vorbim de bobinatori, vorbim de tehnicieni electricieni, mecanici, electromecanici și lăcătuși mecanici. Vrem să fim parte din învățământul dual, și tocmai pentru că sunt meserii pe care nu le mai regăsim, vrem să ne facem noi clasa, atelier și centru de training în cadrul companiei, pentru a face partea de formare profesională în cadrul firmei. Pentru că având în vedere domeniul, nu ne putem permite să găsim personal calificat, industria este una grea, iar personalul necesită calificare. Și dacă nu găsești personal calificat, nu ai de unde să îl iei, atunci trebuie să găsești o astfel de soluție. Și raportat la ce s-a discutat aici, acum vreo câteva săptămâni am avut patru elevi de la Liceul Energetic în practică, din ani terminali, clasa a XII-a. Mergând înspre ei cu o ofertă de angajare, ne-au refuzat categoric, pentru că doresc să meargă la studii superioare, nemotivând ce își doresc, unde vor să meargă, unde vor ei să ajungă. Din ce bani te întreții, ce vrei să faci mai departe, în condițiile în care oferta noastră era pe laboratorul de testare, nicidecum pe muncitori, efectiv. ”Vedem noi ce facem, ne ajută mama cu tata…” Patru elevi! Au refuzat oferta de tehnician laborator testare. Neștiind ce vor să facă, ce domenii i-ar caracteriza, efectiv… Și da, ne trezim cu studenți, ne trezim cu diplome, iar după ce au finalizat studiile superioare nu știu pe ce drum să apuce. Deci da, avem nevoie acută de școală profesională în sistem dual!
Sibienii pasionați de autoturismele Dacia 1300 și 1310 din anii 1970-1980 vor avea parte de o surpriză, duminică, între orele 10 și 18.
Între 5-10 autoturisme Dacia 1300 și 1310, din perioada anilor ’70-’80, vor fi prezentate, împreună cu propriile povești, adunate de către actualii proprietari ai mașinilor.
Obiecte, printre care și costume de epocă, inclusiv din colecțiile Muzeului Astra, vor întregi mica expoziție, care va fi comunicată publicului de către muzeograful Adrian Alexe. Evenimentul are loc în parcarea din fața Pavilionului Muzeal Multicultural, intrarea principală în Muzeul Astra.
„Cu siguranță celor care au condus și văzut Daciile făcându-și treaba, evenimentul le va trezi amintiri plăcute. Vă mai amintiți de copilăria anilor ’70-’90, în care adulții, în zilele și orele libere, reparându-și Daciile, socializau între ei și adunau copiii curioși în jurul lor, care între două reprize de fotbal printre blocuri se uitau cu admirație la motoare care erau meșterite de către tați și vecini? Dar credem că și celor mult mai tineri le vom stârni curiozitatea.
În fotografia alb-negru, din arhiva muzeului nostru, realizată în anul 1985, în parcarea Muzeului Tehnicii Populare, vedem Dacii 1300, 1310, un autobuz Roman 111 și un autocar Mercedes O302 sau Iran National. Ne vedem după 38 de ani, în același loc”, au transmis reprezentanții Muzeului Astra Sibiu.
Șase persoane au fost rănite, sâmbătă după amiaza, într-un accident rutier produs pe Drumul Județean 107 B, în afara localității Slimnic.
Din primele cercetări efectuate a rezultat faptul că, în timp ce conducea o autoutilitară dinspre Loamneș spre Slimnic, pe fondul unor defecțiuni la sistemul de direcție, un bărbat în vârstă de 53 de ani, din Păuca, a pierdut controlul direcției de deplasare și s-a răsturnat pe marginea șoselei.
În urma evenimentului, șoferul și 5 pasageri pe care îi transporta, adulți, cetățeni străini, au fost răniți.
ISU Sibiu a intervenit cu două echipaje SMURD dintre care unul cu medic, o autospecială pentru transport multiple și o autospecială de la Descarcerare pentru acordarea primului ajutor persoanelor rănite.
Echipajele au evaluat medical 6 bărbați, în vârstă de 36, 36, 45, 51, 55 și 63 de ani. Aceștia au fost transportați la Unitatea de Primire Urgențe Sibiu, conștienți și cooperanți cu răni ușoare.
Administrația Națională de Meteorologie a emis sâmbătă dimineață o atenționare de ploi și furtuni valabilă pentru aproape întreaga țară, începând de la ora 12 până la ora 23.
Sâmbătă, între orele 12 și 23, local vor fi perioade cu instabilitate atmosferică accentuată, care se va manifesta prin frecvente descărcări electrice, averse torențiale, intensificări de scurtă durată ale vântului, vijelii și grindină în Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Transilvania, centrul și sudul Moldovei, precum și la munte.
În intervale scurte de timp sau prin acumulare cantitățile de apă vor fi de 20…25 l/mp și izolat de peste 30…40 l/mp, transmite ANM, care nu exclude apariția acestor fenomene și în celelalte regiuni, dar pe arii mai restrânse.
Într-o perioadă în care „Meseria e brățară de aur”, liceele cu profil tehnologic își continuă misiunea de a oferi cursuri dedicate celor pasionați și dornici să descopere diferite priceperi și să facă o carieră din ele. Una din unitățile de învățământ din județul Sibiu care continuă să pună accent pe deprinderile elevilor este Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară „Terezianum” Sibiu, unde elevii învață teorie și, ulterior, pun în practică cunoștințele necesare viitoarei meserii. Pentru ca tinerii să aibă parte aici de echipamente moderne, numeroși sibieni, printre care membrii Clubului Rotary Sibiu, vor alerga, sâmbătă, la Maratonul Internațional de la Sibiu.
Proiectul „Alerg cu dedicație pentru educație” reprezintă inițiativa Clubului Rotary Sibiu, organizație preocupată în special de sistemul educațional, sănătate și cultură.
„Proiectul înscris la Maraton presupune retehnologizarea completă a atelierului de panificație-patiserie a Liceului Tehnologic de Industrie Alimentară ”Terezianum” Sibiu, unde, anual peste 200 de elevi dobândesc cunoștințe teoretice și mai ales abilități și deprinderi practice necesare viitoarei meserii. În atelierul de panificație-patiserie din cadrul micro-fabricii Liceului, pe lângă activitatea didactică, este și o componentă de microproducție, tocmai pentru a putea fi susținută și activitatea profesională. La atelierul micro-fabricii, învață o meserie elevii cu cerințe educaționale speciale, putând astfel să se încadreze pe piața muncii după absolvirea liceului”, arată proiectul înscris la Maratonul Internațional de la Sibiu.
Utilajele folosite astăzi în atelierul de panificație al Liceului „Terezianum” au o vechime de peste 30-40 ani, nemaifiind compatibile cu piața muncii.
Pentru această cauză se dorește să se strângă 50.000 lei, doritorii putând face încă donații pe site-ul Maratonului https://maratonsibiu.ro/fundraiser/?alergator=1887
Rotary, alături de elevii pricepuți
Comunitatea “Terezianum” este susținută de Rotary Club Sibiu, care va alerga la Maratonul Internațional Sibiu, ediția a 12-a, în data de 27 mai, “cu dedicație pentru educație”.
„Cauza pentru care alergăm este retehnologizarea atelierului de panificație al Liceului Tehnologic de Industrie Alimentară “Terezianum” Sibiu. Pentru a pregăti viitorii specialiști în acest domeniu, liceul are nevoie de dotări la standardele actuale. Viitorul începe azi cu fiecare dintre noi și cu “pâinea noastră cea de toate zilele! Ne puteți susține încă pe site-ul Maratonului!”, au transmis reprezentanții Clubului Rotary Sibiu.
Conform statisticilor unității de învățământ, peste 80% dintre elevii Liceului reușesc să se angajeze la terminarea studiilor, pentru care se pregătesc și se certifică într-o meserie căutată pe piața muncii: brutar, patiser, cofetar.
Clubul Rotary Sibiu este fondat în 1994 de către Prof. Dr. Paul Philippi, iar în prezent are aproape 50 de membri și peste 100 proiecte de la înființare.
Printre proiectele Clubului Rotary Sibiu se numără „Gala Premiilor de Excelență”, „Speranță prin Artă”, „Diplomație și Bun Gust” și „Căsuța de Crăciun”.
