Cred că nu există creştin care să nu cunoască pilda lui Zaheu, vameşul, din Sfânta Evanghelie, cel mărunt de statură care se urcă într-un sicomor la marginea Ierihonului, ca să-L vadă pe Hristos şi… surpriză, Mântuitorul însuşi îl cheamă pe nume să coboare, spunându-i că va rămâne oaspete în casa sa. Zaheu face ascultare, coboară, îl priveşte în ochi pe Hristos şi – atunci şi acolo pe loc – se schimbă radical: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Luca 19, 1-10). Şi nu era orice vameş, ci mai marele vameşilor şi foarte bogat! Sfântul evanghelist Luca nu spune mai mult decât esenţialul, că în urma acestei schimbări radicale, Zaheu, cu toată casa sa, s-a mântuit!!! Darul lui Dumnezeu pentru metanoia lui Zaheu, iar Dumnezeu, se ştie, revarsă cu îmbelşugare şi peste plin darurile Sale acolo unde întâlneşte o schimbare a gândirii, a sentimentelor, regretul, pocăinţa şi ispăşirea, o schimbare a spiritului, înnoirea minţii, reorientarea fundamentală a vieţii, prin care se poate ajunge până la îndumnezeire.
Atât aflăm de la evanghelistul Luca. Dar Sfânta tradiţie spune că după aceea mulţi l-au întrebat pe Zaheu ce a văzut în ochii lui Hristos de s-a schimbat radical, iar el a răspuns tuturor: „M-am văzut pe mine, Zaheu, cel care ar fi trebuit să fiu!”
Iată de ce îi merge rău României! Pentru că nimeni, dar absolut nimeni din vameşii şi fariseii care s-au cocoţat prin rapt în fruntea trebilor statului nu se uită nici măcar o clipită în ochii lui Hristos. Toţi sunt cu ochii în ochiul dracului! Bănetul să curgă, n-au mamă, n-au tată, n-au Ţară. Regret? Pocăinţă? Îndumnezeire? Poate îmbogăţire cu orice preţ, inclusiv înaltă trădare. Sau credeţi că toate „contractele” astea secrete pentru jaful aurului din Apuseni, a petrolului din Marea Neagră, a pădurilor din Carpaţi, pentru demantelarea industriei petroliere româneşti, falimentarea Căilor Ferate Române, a Poştei Române, a flotei române…, dar şi a culturii române, a spiritualităţii române, a identităţii naţionale, sunt altceva decât acte de înaltă trădare? Da, mai sunt şi crime cu premeditare împotriva fibrei naţionale, precum codex alimentarius, initium, vaccinuri, medicamente, sarea iodată şi alte cuvinte-cheie pe care vă invit să le căutaţi pe internet ca să aflaţi ce înseamnă fiecare. Nu vă fie lehamite să mai aflaţi. E bine să fii informat.
Iată ce circulă prin lume: proiectul închisorii digitale, despre care părintele Iustin Pârvu ne avertiza deja de prin 2010 şi lupta necuratului cu Sfânta Euharistie: ametecarea făinii – din care se face nu numai pâinea cea de toate zilele de pe masa românului, ci şi Prescura!!! de pe Sfânta Masă din Altar – cu praf de gândaci şi viermi.
În faţa unor astfel de grozăvii, românul nu mai are decât opţiunea lui Zaheu: să se uite în ochii lui Hristos şi să se vadă pe sine, cel care ar trebui să fie. Nu există nici cea mai mică speranţă în metanoia celor care ne conduc (la pieire, să fim bine înţeleşi!). Există însă nădejde în metanoia României profunde. Respingând toate, dar absolut toate drăcăriile lor, să redescoperim sfinţeniile noastre străbune. Părintele Arsenie Boca spunea că România are un destin aparte: în vremurile din urmă va da cei mai mulţi mucenici. Iar părintele Iustin Pârvu spunea că mucenicie în vremurile din urmă înseamnă ca, într-o lume care va înnebuni fără Hristos, tu – om şi român – să trăieşti creştineşte. Amin.
